Acasă Etichete Thomas csinta- jihadologie-terorism-atentate

Etichetă: Thomas csinta- jihadologie-terorism-atentate

Protejat: Atacurile teroriste islamiste din 7 – 9 ianuarie 2015 în...

Nota Autorului Nu stiu în ce masura dezvaluirile pe care le-am facut în lucrarile mele de jihadologie, „Allahu Akbar” [în 2 volume–totalizând peste 2.700 de pagini: Allahu Akbar! Incursiune în domeniul jihadologiei şi terorismului modern, contemporan. Investigații jurnalistice în serial] legate de filiera jihadista (salafista) din sectorul parizian 19, Buttes-Chaumont sau cele legate de graful galaxiei (euro)jihadiste (ai caror câtiva membri i-am cunoscut) si pe care serviciile de informatii franceze (DGSE[1] si DGSI[2]: Edvige şi Cristina, fişierele ostile ale Direcţiei Generale a Securităţii Interne (DGSI)] le-au studiat cu (dez)interes, pot contribui la restabilirea adevarului istoric în dosarul atentatelor teroriste din 7 – 9 ianuarie 2015 în Metropolis of Greater Paris, în masura în care, cei 14 inculpati (presupusi complici) sunt judecati de o Curte cu Jurati Speciala, compusa numai din „jurati – magistrati” (si nu „simpli cetateni” alesi de pe listele electorale–cum se întâmpla în cazul unei Curti cu Jurati „normale”). Am impresia ca acest proces, are, mai mult, un scop mediatic care trebuie „sa aduca o satisfactie deplina”, în primul rând, rudelor victimelor, iar în al doilea rând, milioanelor de adepti francezi (si straini) ai prsei libere si ai sloganului „Je suis Charlie”.  Nu stiu daca aceasta decizie (aleasa, desigur, ca „singura solutie”) este una buna si va contribui la combaterea cu eficacitate si eradicarea terorismului de a 3-a generatie, terorismul modern, contemporan, lumpen – terorismul. Cu atât mai mult cu cât alte dosare de mare anvergura (de acest gen) si mai sângeroase, îsi asteapta procesul, cel al atentatelor teroriste islamiste, tot în Metropolis of Greater Paris (perpetrate în sectoarele pariziene 10 si 11, pe 13 noiembrie 2015, în care 130 de persoane vor fi ucise si 413 ranite, dintre care 99 grav), respectiv, cel al atentatelor teroriste islamiste în regiunea Bruxelles–Capitală (pe 22 martie 2016, în care 32 de persoane îsi vor pierde viata si 340 vor fi ranite), între care exista o strânsa legatura. [A se vedea pentru detalii lucrarea autorului: Criza de identitate a Poliției Naționale Franceze. Asasinarea funcționarilor de poliție de la Magnanville. Legătură dintre graful socio-matematic „orientat” al nebuloasei jihadiste franco-belgiene și manifestațiile nocturne ale sindicatelor franceze de Poliție]. În sfârsit, nu sunt convins nici de faptul ca a fi un musulman islamist, salafist si radicallizat, înseamna neaparat, a fi un mujahe(i)din pregatit pentru (d)jihad si pentru a comite atentate (atacuri) teroriste în numele Razboiului Sfânt, cum, de altfel, nici de faptul ca a fi un nationalist, extremist (de stânga sau de dreapta) crestin, înseamna, neaparat, a fi pregatit, pentru a ucide, cu sânge rece, în numele rasei sau religiei. În ciuda faptului ca majoritatea musulmanilor sunt convinsi ca GWOT (Global War on Terror) lansat de catre George W. Bush pe 28 septembrie 2001, este un razboi nedrept, contra religiei islamice, pentru ca atentatele teroriste islamiste din 11 septembrie, chiar daca au fost comise de catre musulmani, ele ar fi fost concepute si organizate de catre americani, din ratiuni meschine (pur economice) pentru a putea invada Republica Irak, aflata, atunci sub presedintia lui Saddam Hussein (între 1979–2003), fost  prim-ministru al acestei țări între 1979–1991 și 1994–2003 si secretar general al secției irakiene a partidului Baas (Partidul Socialist al Renașterii Arabe), considerat „un erou” al popourului irakian. Cei care accepta asemenea misiuni (lumpen–teroristii), în princiu, sunt „fragili” din punct de vedere psihic (si sunt usor de manipulat de catre „predicatori”), pentru care a ajunge în Rai (la cele „72 de virgine”), este mai presus de propria lor viata, pe pamânt, unde au de dus o lupta crâncenă pentru supravietuire. Din contra, „predicatorii” islamisti considera ca Franta (si natiunea franceza) se face vinovata pentru ca sprijina (prin intermediul organizatiilor militare si de securitate internationale din care face parte), ceea ce este deosebit de grav, pentru ca ea are o „datorie sacra” fata de tarile musulmane din Magreb (pe care le-a colonizat, în primul rând: Tunisia, Algeria și Maroc), si care, la rândul lor,  furnizeaza terorismului în Franta si cel mai important „contingent” de teroristi. În încheiere, unii anchetatori au încercat sa-mi sugereze ca eu, care îi „frecventam” pe cei de la Charlie Hebdo, ma pot considera un „norocos” pentru ca am scapat cu viata, mai eles ca atacatorii „puteau sa ma recunoasca”, având în vedere, mai ales, faptul ca, cunosteam câtiva din anturajul lor. Realitatea este însa cu totul alta. În primul rând, pentru ca eu (mai mult „tolerat”, decât asociat), sub nicio forma, nu puteam participa la conferinta din 7 ianuarie 2015, având în vedere faptul ca nu faceam parte din comitetul de redactie, nici macar în calitate de colaborator si nici nu se discuta o tematica care mie, personal, în calitatea mea de atasat de presa al Politiei Capitalei (Bucuresti), putea sa-mi fie uitla. În al doilea rând, am si venit mult mai devreme la sediu, întocmai pentru ca stiam ca va avea loc conferinta lor (interna) de la care sunt exclus si voiam sa obtin niste informatii (via Frankie si Tignous) înainte de începerea sedintei de lucru. În al treilea lea rând, din cauza lipsei de „spatiu si timp”, eu eram, aproape, întotdeauna, doar „în trecere”. Si în sfârsit, în al patrulea rând, fratii Kouachi nu avea cum sa ma recunoasca pentru ca eu nu i-am vazut niciodata (si, mai mult ca sigur, nici ei pe mine), iar cei doi erau neînsotiti de catre cei din anturajul lor (dintre care pe cei care îi cunosteam, îmi erau doar vecini de cartier si îi ajutam, în special la disciplinele mult prea „abstracte”, ca analiza matematica, teoria probabilitatlor sau elemente de fizica relativista si cuantica, din când în când, atunci când eram în trecere prin zona), ca de altfel si pe „Les gars de Menilmontant” (anarho – comunisti, care „pledează si militează  pentru abolirea statului, a proprietății private și a capitalismului în favoarea proprietății comune a mijloacelor de producție, a democrației directe și a asocierii voluntare, cu o producție și consum bazat pe principiul: de la fiecare conform abilităților sale, pentru toți conform nevoilor lor”). [A se vedea pentru detalii articolul autorului: Conflictul politic sângeros din strada Caumartin (Paris 9e) cu deznodământ dramatic. Procesul (Corespondență de la Tribunalul de Înaltă Instanță Paris – Curtea cu Jurați)]. Ca urmare, sansele ca sa ma fi putut întâlni cu fratii Kouachi, în fata sediului Charlie Hebdo (cum a fost cazul agentului de întretinere de la Sodexo, Frédéric Boisseau) erau, practic, infininitezimale. [A se vedea pentru detalii articole autorului: Terorismul nu are religie.  Terorismul islamist în Lumea Occidentala pâna la declansarea GOWT (Global War on Terror); Terorismul nu are religie. Terorismul islamist în lumea occidentala dupa declansarea GWOT (Global War on Terror); Global war on terror în lumea occidentală. Terorismul nu are religie. Terorismul de Stat (Thomas CSINTA–Ziarul Realitatea)].