Etichetă: Thomas Csinta-Mohammed Merah-Abdelkader Merah-Toulouse-Montauban-asasinatele lui Merah-jurnalul bucurestiului

„Adevărul este că nu există adevăr" ! (Pablo Neruda, Premiul Nobel - 1971) și chiar dacă ar exista, prin absurd, în niciun caz, sub nicio formă, „acasta nu depinde de numărul celor care cred în el"! (Henrik Johan Ibsen) Vineri, pe 23 martie 2012, Procurorul General al Republicii de Paris, François Molins, însărcinat cu ancheta privind crimele pe care le-ar fi comis în regiunea în Toulouse Métropole (Toulouse și Montauban) suspectul  de origine algeriană („ucigașul pe scuter"), Mohammed Merah (10 octombrie 1988-22 martie 2012),  în vârstă de 23 de ani, anunța (oficial), în conferința sa de presă (și în prezența mea), anihilarea (mai exact: uciderea!)  acestuia de către polițiștii de la RAID (unitate de intervenție de elită a Poliției Naționale) „după 32 de ore de negociere eșuată cu acesta, și în sfârșit, „soluționarea" dosarului „zilei celei mai lungi" din întreaga istorie criminală a Franței! Pentru a fi mai convingător, acesta detalia și „agenda criminală" a suspectului : pe 11 și 15 martie uciderea a trei militari parasutisti francezi (doi de origine magrebină și unul originar din Guadeloupe-colectivitate teritorială din Caraibe, cu statut administrativ, simultan, de departament și regiune francez), iar pe 19 martie execuția unui rabin (profesor) și a trei copii (elevi) evrei (dintre care doi ai acestuia) la Școală israelită Ozar Hatorah, la Toulouse („Trezor al Torah-ului", instituție evreiască fondată în 1945, în Palestina, sub mandat britanic, însărcinată cu educația evreilor ortodocși adepți al iudaismului liturgic spaniol și portughez). Prezent la fața locului (din „întâmplare”!), multe din afirmațiile făcute de către Procurorul general al Republicii François Molins nu le împărtășeam (și nu le împărtășesc nici astăzi!), iar acesta, din păcate, nici nu bănuia pe atunci, cât de departe era de adevăr, de realitate ! În timpul negocierilor, individul (considerat doar „suspect"!),  ar fi afirmat că prin intermediul crimelor pe care le-ar fi comis în ziua 19 martie, ar fi vrut „să se răzbune pe copii palestinieni uciși în bombardamentele israeliene" în Fâsia Gaza (parte a Palestinei istorice în sudul coastei de est a Marii Mediterane, care, conform înțelegerilor de la Oslo, este una din cele două componente teritoriale ale entității statale aflate sub administrația Autorității Palestiniene, cuprinzând un număr mare de localități urbane și de tabere locuite de refugiați palestinieni din 1948 și de urmașii lor, fiind și unul dintre teritoriile cu cea mai mare densitate de populație din lume, 1.040.000 de locuitori pe o suprafață de 360 km², controlată în prezent de către mișcarea politică islamistă Hamas) și Cisiordania (cea de-a doua componentă teritorială a entității statale aflate sub administrația Autorității Palestiniene, aflat pe malul drept al răului Iordan, o entitate arabă-sunita semiindependentă și separată teritorial și politic de guvernul Hamas, cuprinzând o serie de enclave cu așezări și colonii agricole și urbane israeliene). În ceea ce privește, crimele comise pe 11 martie (un parașutist ucis la Toulouse), respectiv, pe 15 martie, alți doi și unul grav rănit (astăzi paralizat pe viață, tetraplegic) la Montauban (Toulouse Métropole), suspectul ar fi vrut să se răzbune pe militarii conaționali originari din fostele colonii franceze (Magreb - cele trei țări nordafricane, Algeria, Tunisia și Maroc, respectiv, Egiptul, Libia și Mauritania parțial, istoria cărora are multe trăsături comune, respectiv, POM-Pays d’Outre Mer, teritoriile francez nemetropolitane-colectivități teritoriale) care servesc în armata franceză în cadrul operațiunilor militare în care Franța este angajată prin intermediul diferitelor organizații politico-militare, fie de menținere a păcii în lume ca NATO, ONU, etc., fie  contra terorismului islamist (în special, în Irak, Afganistan și Pakistan)