„Talantul fără rod” (Fragment din volumul „Dimineața unui greier”) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova)

„Paradoxul e că, atunci când iubești până când doare, nu mai există durere, ci doar mai multă dragoste” –Maica Tereza

„Cu cât suntem mai săraci cu atât credem mai mult în Dumnezeu. Cu cât credem mai mult în Dumnezeu cu atât devenim mai săraci”– Thomas Csinta 

Mes aphorismes – Les aphorismes de ma vie existentialiste et épicurienne. Le modèle axiomatique „d’un monde à la dérive” (Ouvrage de philosophie politique). Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA (jurnalist de investigații criminale, atașat de presă al Poliției Capitalei și a OADO – Națiunile Unite la Paris)

Au trecut anii, între mine și Grig a rămas o răceală care mie îmi convenea. Nu-l voiam, nu-l doream, aveam dormitoare separate, rar venea în camera mea, mă poseda scurt, dur, chiar violent, apoi se întorcea în camera lui. Ieșeam numai când era necesar, la întâlniri cu colegi de-ai lui, cu prieteni de-ai lui, cu rude de-ale lui. Le spusesem prima oară că nu am rude, așa trebuia să rămână. Eram frumoasă, măcar vedeam asta în ochii lui când ieșeam în oraș. Oarecum, prietenii lui mă curtau, dar cu bun simț, nu depășeau limitele. De fiecare dată când ne întorceam acasă, intra peste mine, cu forța aproape, mă poseda la început ușor, blând, parcă să-mi mulțumească pentru cocoșișmul ce il oferisem, și termina întotdeauna violent, rănindu-mă, lăsând vânătăi pe picioare, zgâriindu-mă cum m-a zgâriat mama lui la avort, făcând din mine, doar o bucată de carne. Greu preț.

Prima palmă a fost oarecum așteptată, la un moment dat, văzând gheața din ochii lui, știam că va urma și grindina. Tatăl lui mereu îi lăsa soacrei mele urme pe față, nu știam niciodată când o bătea, o făcea în liniște, ca hoții, a doua zi doar vedeam semnele, încercările disperate să ascundă cu fard scump „dragostea năvalnică” a soțului ei. Îmi plăceau urmele acelea, erau ca un preț pentru primul meu copil. Și într-o zi, a venit și la mine urgia, palma aceea mare care s-a lăsat grea peste fața mea, a roșit-o toată, a hidoșit-o, a ridat-o ca anii bătrâneții. La a doua palmă nu mi-a mai păsat, deja știam că vor urma altele și altele, era tara moștenită în familie și aproape că nu-mi mai doream băieți ai mei să ducă mai departe o tară strâmbă, cocoșată ca o mumă a pădurii. Era un alt preț pe care trebuia să-l plătesc pentru visul de-a avea viața pe care o aveam.

Și prețul final, neîncrederea, suspiciunea cu care trăiam, prefăcătoria cu care eram înconjurată la liceu, laudele care mi se aduceau deși nu aveam niciun merit față de alții. Dar toți știau puterea socrilor mei, și toți voiau un loc cald. Nu știu nici astăzi cine a fost sincer și cine nu în relațiile mele de la serviciu. Încerc să înțeleg, este ușor să fii un om bun când totul din jur este bine, însă când este greu, când suferi de frig, de lipsa luminii în casă, când stai la cozi nesfârșite și pentru o bucată de săpun prost, devii altcineva, iei decizii uneori necugetate, spontane, lingușești, încerci să te apropii de cel care are, vrei o bucată din ce are. Pentru că nu aveam încredere, stăteam la distanță de toți, uneori mă duceam și eu cu urme pe față, cu un ochi vânăt, încercam să le acopăr, dar după satisfacția ascunsă în empatia pe care încerca să mi-o arate cineva, știam că urmele rămân acolo, rânjind, schimonosindu-mi fața.

Am rămas însărcinată de multe ori, am trecut prin sarcini grele, ca un alt preț dat pentru viața mea, dar am vrut copii, i-am dorit ca pe un colac de salvare, ca pe o punte spre o lume normală, în care prefăcătoria să nu mai fie fața mea. Grig nu i-a vrut, îi era teamă că mă vor schimba, mă vor umfla, nu va mai putea fi cocoș, adora momentele acelea, îi deveniseră vitale și odată cu ele și eu. Îi eram vitală pentru ceea ce simțea, pentru că era stăpân peste mine, peste cea dorită de toți, și la un moment dat, ieșind în lume a realizat că pumnii și palmele lui m-ar putea hidoși pe veci și de atunci nu mi-a mai lovit fața. Dădea cu pumnii în corp, în sâni, de parcă ura fiecare bucățică din mine, de parcă ura dependența de acel corp, dependența de senzația pe care i-o dădea.

Pierdeam sarcină după sarcină, văd și acum dimineața, diminețile în care începeam să sângerez, apoi mergeam la spital, la soacra mea, vedeam zâmbetul ei rece, profesional, știam câtă satisfacție e în spatele gesturilor ei rutinate, nu înțelegeam, fiecare sarcină pierdută era o șansă în minus să-i pot face nepoți, dar n-o interesa, considera că i-am distrus viața fiului ei, că jocurile de noroc, pokerul, și băutura în care pierdea noapte după noapte Grig, erau rezultatul nefericirii cu mine, poate că așa era, dar nu-mi păsa. Sau poate nu voia nici ea să duc o tară schimonosită mai departe. Sarcinile pierdute nu mi-au schimbat trupul, a rămas tare, ferm, timpul nu a trecut peste el vijelios, ci blând, ca un amant, doar mângâindu-l.

Ce aș fi făcut dacă aș fi putut să mă întorc în timp, la momentul acela din studenție când am știut că trebuie să-l cuceresc pe Grig? Cred că la fel. De o mie de ori la fel. Aș fi plătit prețul de la început, aș fi băut tot paharul, o dată, încă o dată, de mii de ori. Sărăcia este cumplită, te umilește, te înjosește, poate calea să scap de ea, fără a-l cunoaște pe Grig, m-ar fi dus la momente mai grele, la prețuri mai mari, la compromisuri la care nici nu mă gândeam. Nu, asta era calea mea, calea de care oricum nu aveam cum să scap, calea care mă salva de sanvișurile zilnice cu gem, ani de zile, școală, liceu, uneori le aruncam, preferam să-mi fie foame decât să le vadă toți colegii, unii, cei mai mulți, săraci și ei. Le aruncam cu o patimă care mă devora, parcă aș fi aruncat însăși sărăcia la gunoi. Apoi adolescența în care nu aveam decât o fustă, verde, și luasem o cămasă de-a tatei, în carouri verzi, o însăilasem, îi făcusem pense să pară cambrată, astea erau singurele mele haine, în asta mă îmbrăcam zi de zi, zi de zi, ieșeam cu prietenele mele, ele mai aveau câte ceva, eu doar verde, același verde, mereu verde, când m-am măritat, le-am aruncat și pe ele, aș fi vrut să le fac priveghi, să le îngrop cu alai, să chem preot, să se știe că nu voi mai purta verde niciodată.

Ce obținusem din talantul dat de stăpân? Mulți talanți, nici nu aveam ce face cu ei, dar toți erau materiali, stăteau chită peste tot, în hainele mele scumpe, în genți și pantofi, în parfumuri, în whisky și lichioruri, în statuete risipite prin colțurile casei, în călătorii. Talantul din inimă, îl îngropasem, din el, niciun rod nu ieșea. Să nu-ți dorești niciodată să vină soțul tău acasă, șă nu fii fericită când auzi ușa, să nu te ia în brațe, fericit?! Nu, talantul lăsat de stăpân în inimă, era gol, pustiu, fără niciun rod.

Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin „marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.

Notă. A se vedea și alte articole ale autoarei  în Jurnalul Bucureştiului

Articole asociate

„Prețul trădării” – Fragment din volumul „Dimineața unui greier” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova)

„Cu un talant în mână” – Fragment din volumul „Dimineața unui greier” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova)

„Raiul sau Iadul” – Fragment din volumul „Dimineața unui greier” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova)

Fragmente din volumul „Dimineața unui greier” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (eseist, prozator, USH Craiova)

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

De ziua internațională a cărții și a drepturilor de autor

Ghidul prizonierului  în MCF (Mediul Carceral Francez) și istoria marii criminalități organizate contemporane (crime de sânge, crime sexuale, crime economico-financiare, atentate, terorism, jafuri armate, kidnapping, erori judiciare) prin intermediul „Faptului Divers”.

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra

Interviul „cult” al poetei și jurnalistei francofile Lect. Dr. Doina Guriță (membră USR și UZPR) cu Thomas Csinta (profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare, jurnalist de investigații criminale, director și redactor șef al publicației cultural–educaționale și științifice franco–române (cu caracter academic) Jurnalului Bucureștiului

In memoriam–dispariția a lui Maddie McCann. Un cold–case „resuscitat”, dar fără succes. În căutarea și restabilirea unui adevăr istoric care nu există!

Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”

Reforma Justiției franceze. „Corecționalizarea” infracțiunilor criminale și „criminalizarea” infracțiunilor corecționale prin intermediul Tribunalului Criminal – un generator de erori judiciare (oficiale și oficioase)

Subiect de teză de doctorat. Teoria „abstractă” a pedicidului. Dosarul de pedicid Stéphane Moitoiret (asasinarea lui Valentin Crémault în 2008), succesor al dosarelor de pedicid Grégory Villemin (1884), Estelle Mouzin (2003) și Maddie McCann (2007), după ce în alte dosare de pedicid Christian Ranucci (nevinovat) este condamnat la moarte și executat (pentru asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla în 1974), Dany Leprince (nevinovat) este condamnat la închisoare pe viață pentru un cvadruplu familicid în 1994 (cu un dublu pedicid – Audrey și Sandra Leprince) iar Sebastian – Florian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală într-un alt dosar de triplu familicid în 2014 (cu un dublu pedicid – Antoine și Raphaël Bălan)

„Februarie apollonist” – Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași – Ediția XXXV (27 februarie – 1 martie 2025) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea – partener media al Jurnalului Bucureștiului & directorul executiv al Trustului de Presă Pompidu – Iași)

Serviciul Internațional de Investigații Criminale (ICIS) al Jurnalul Bucureștiului în partenariat cu OPDP (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) la Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” Ediția XXXV (2005). Sprijinul UZPR – Iași acordat proiectelor socio – judiciare în care Jurnalului Bucureștiului este implicat (direct sau indirect) prin anchetele sale private (Raportul pe anul 2024)

Etica utilizării inteligenței artificiale în educație (Profesorul Dumitru Popa, Decan al Facultății de Stiinte ale Comunicarii si Relatii Publice – Universitatea Apollonia Iași). Lucrare prezentată la Congresul Internațional al Universității Apollonia (27 februarie – 1 martie 2025) cu Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Forma canonică (normală) Jordan (suport de curs și probleme cu soluții detaliate) pentru elevii „preparatoriști” (CUFR) și studenții în Licență (Universități) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

„Etică și Intelligence” – lucrare prezentată la Sesiunea Anuală a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Germania) de către corespondentul nostru permanent profesorul Narcis-Stelian Zărnescu (redactorul șef al Revistei Academiei Române „Academica”, secretar științific al Secției X – Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR – Academia Oamenilor de Știință din România)

Le grand concours de Grandes Ecoles d’ingénieurs „Mines – Ponts” (Les sujets de Maths & Physique – 2024). Celebrul concurs al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești „Mines – Ponts” (nivel Prépa/CPGE – Licență/Master). Subiectele de Matematici generale și speciale și de fizică specială propuse (Enunțuri – 2024)

Volumul 8 din ciclul de lucrări științifice (cărți) „Investigații Jurnalistice în serial” în 12 volume, „Societate & Economie” (Le 8e tome du cycle de travaux scientifiques – livres „Investigations journalistiques en série” en 12 tomes, „Société & Economie)

Volumul 5 din seria de lucrări consacrate marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (la matematici și științe fizice) ale grupurilor GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha (2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

• Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

„Sesiunea științifică anuală a Academiei Germano-Română din Baden-Baden – 2024” (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului)

• Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de înățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiectele de concurs (Modelizare matematică) pentru doctori în științe (matematice) – 2024

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) – 2024

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’Agrégation” din anii 2017 – 2023

• Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

• Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului