Acasă Confesiuni la o ceasca de cafea Tărâmul chiorilor unde surdu-i împărat (episodul 3) – Amintiri de catacombă

Tărâmul chiorilor unde surdu-i împărat (episodul 3) – Amintiri de catacombă

Revenim în compania celor doi mici prieteni” din episoadele trecute, Afdam și Cfaim, doi elevi de şcoală din împărăţia „sângelui albastru” al anului 2320, o împărăție lovită de o vrăjitoare care a pus un grav blestem peste toţi supuşii imperiali aceştia fiind atacaţi instantaneu de orbire, însuşi împăratul (şi el copil), fiind lovit de o surzenie cronică într-o formă rară. 

Cei doi „micuți“ cu vârste de peste 30 de ani sunt la ora de dirigenție, contemplând cu satisfacție imaginea fumului de țigară în formă de cerculețe și opturi proaspăt ieșit din piept, filozofând pe tema plictisitoarei singurătăți a elevului contemporan în fața provocărilor vieții.

Dar ce tot trăncănește din gură dirigu’ ăsta, întreabă cu disperare  Cfaim. Ce nu vede că suntem ocupați? Numai de teoriile lui nu am chef.“  

Asta așa-i. dar ce să faci, completează Afdam. Uite … ții minte că ți-am povestit de  un papirus interesant, scris într-o limbă veche numită română, pe care am învăţat-o de la babaci acum câţiva ani? Papirusul se numește Monitorul Oficial al României, publicat în … data de 13 ianuarie 2015, unde există un Regulament de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar?

Da îmi amintesc ceva, parcă de o lege arhaică care a pornit tăvălugul decăderii sistemului de învățământ din acele timpuri. Îmi povestea străbunicul că de atunci, întreg învățământul a intrat în colaps, ieșind din ce în ce mai mulți profesori buni din sistem, până când n-a mai avut cine să predea. Apropo, vine mătușa ta ca să ne asculte la Fizică?“

„Nu poate … trebuie să măture scara blocului unde-i angajată. Și hai să fim serioși … cum să-și lase bunătate de salariu și să intre în învățământ pe bani de buzunar!“

Aaaa înțeleg. Dar ce voiai să-mi arăți din papirusul acela?“

Uite că-l am la mine … unde este … gata l-am găsit. Hhhhhm! Hai să-ți citesc un articol din acest R.O.F.U.I.P. … 

„Poftim domnule diriginte!“ Strigă enervat Afdam pe dirigintele care l-a întrebat de ce nu-i atent la oră.  Nu, nu avem chef azi de școală, poate mâine, poimâine, haideți lăsați-ne în pace că o să vă reclamăm la director că ne abuzați emoțional; ha, ha, ha. Dar să revenim la papirusul nostru, dar nu înainte  de a mai aprinde o țigară.“ 

Își scoase tacticos pachetul de mahorcă din haină și țuguiindu-și buzele cu satisfacție își aprinse un chiștoc împrumutat de la un coleg. 

„Trebuie să facem economie de țigări … (Afdam copil de 30 de ani liber-cugetător). Așa deci: aliniatul h din Contractul Educațional spune că citez … personalului din învățământ îi este interzis să desfășoare acțiuni de natură să afecteze imaginea publică a elevului, viața intimă, privată și familială a acestuia …

Așa, așa mi se pare corect. Profii trebuie puși la punct, la respect(Cfaim copil de aproximativ 30 de ani, la fel de liber-cugetăror). Cine sunt ei să ne spună nouă cum să ne purtăm. Vorba aia: e democrație dom’le“!

Mai mult … aliniatul i specifică clar faptul că: personalului din învățământ îi este interzis să aplice pedepse corporale, precum și să agreseze verbal sau fizic elevii și/sau colegii… Ha, ha, ha și cine controla toate aceste abuzuri știa cum să ancheteze treburile astfel încât să nu rămână fără loc de muncă“, concluzionă Afdam.

Astfel, vocea poporului s-a făcut auzită și profesorii puși la punct,“ îi luă fraza din gură reputatul său prieten; “ajungând într-un sistem complet  anarhic în care șantajul, pâra și denunțul la AND au făcut legea, adâncind în popor frica și refuzul de a mai face ceva bun și constructiv pentru societate de frica arestărilor și pușcăriei.

„Mă sună babacii. Vorbim și mâine… ciao!“

Astfel se despărțiră cei doi prieteni, fiind luați pe sus de bodyguarzii personali mascați. Mergeau la cheful de la ora 5 a.m.

P.S. Acest material este un pamflet cu acţiuni care nu prea sunt întâmplătoare şi rog în consecinţă a se trata ca atare.