Nota redacției. Teatrul „Anton Pann” s-a născut, ca instituţie profesionistă, în mai 1990 prin decizia Prefecturii Vâlcea. El este continuatorul unei îndelungate tradiţii teatrale locale veche de peste 100 de ani. După 1990, directorul şi animatorul Teatrului Anton Pann, cel care a fost Goange Marinescu, a intuit ca situarea teatrului vâlcean în elita miscarii teatrale nu este posibilă decât prin colaborarea cu regizori de valoare care pot exploata artistic potenţialul trupei. Aceştia au fost în principal: Silviu Purcărete, Dan Micu, Alexandru Dabija, Cristian Juncu, Horaţiu Mihaiu, Adrian Roman. Clădirea, dată în folosință în 2009 dispune de o sală de spectacole cu o capacitate de 204 locuri (Sala Mare) și o Sală Studio cu o capacitate de 60-90 de locuri (în funcție de aranjamentul auditoriumului). Pe lângă asta, Teatrul „Anton Pann” dispune de un amfiteatru, o sală de repetiție, o terasă, ateliere de producție, birouri, cabine și camere pentru găzduirea personalului artistic. Teatrul popular din Rm.Vâlcea a fost în anii 1960 – 80 unul din teatrele de amatori cele mai valoroase din ţară, fiind răsplatit cu numeroase premii naţionale şi internaţionale. Lăpuşneanul regizat de Dan Micu şi Piaţeta realizată de Silviu Purcărete sunt doar doua din spectacolele de referinţă din perioada mai recentă.
Astăzi, la 1 mai 2025, Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea sărbătorește 35 de ani de la înființarea sa ca instituție profesionistă de stat, un drum marcat de talent, dedicare și succes. Această aniversare nu este doar un moment festiv, ci o celebrare a tradiției teatrale locale, a oamenilor care au insuflat viață scenei și a triumfurilor care au consacrat teatrul în elita culturală românească. Pentru a marca acest eveniment, instituția pregătește o serie de manifestări speciale–întâlniri, dezbateri, tururi ghidate și evocări ale marilor personalități care au contribuit la prestigiul teatrului. Managerul Octavian Costîn, cel care continuă visul predecesorilor săi, a deschis anul aniversar cu podcasturi ce oferă publicului ocazia de a cunoaște actorii și oamenii din culisele spectacolelor.
În planurile managerului Octavian Costin: Cinematecă la CJ Vâlcea și accent pe teatrul de păpuși
Teatrul Anton Pann nu s-a născut din neant, ci ca o continuare a unei tradiții teatrale ce depășește un secol. A fost construit pe structura Teatrului Popular din Râmnicu Vâlcea, unul dintre cele mai valoroase teatre de amatori din România. De-a lungul anilor, personalități precum Dinu Săraru, Tudor Popescu, Doina Migleczi și Goange Marinescu au susținut eforturile de înființare a unui teatru profesionist în Vâlcea. Primăvara anului 1990 a adus la Anton Pann un grup de tineri actori absolvenți ai Școlii Superioare de Teatru Boris Șciukin din Moscova, în frunte cu Petru Vutcărău, marcând începutul unei epoci de creație și inovație.
De atunci și până în prezent, Teatrul Anton Pann a devenit o instituție de referință, iar colaborările cu regizori de prestigiu precum Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Vlad Massaci, Horațiu Mihaiu și mulți alții au contribuit la ascensiunea sa artistică. Prima reprezentație, „Așteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, în regia lui Petru Vutcărău, a avut loc pe 16 martie 1991. De-a lungul anilor, producții remarcabile precum „Decameron 645” după Giovanni Boccaccio, în regia lui Silviu Purcărete, au fost recunoscute drept repere ale teatrului românesc, fiind propuse drept cel mai important spectacol al deceniului 1990-2000.
Palmaresul teatrului Anton Pann este impresionant: șase participări la Gala Premiilor Uniter, cel mai prestigios program de evaluare a fenomenului teatral românesc, ultima având loc pe 26 mai 2025 la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova; cinci prezențe în Festivalul Național de Teatru (FNT), unde sunt selectate cele mai valoroase producții teatrale; peste 100 de participări la festivaluri naționale și internaționale și peste 80 de premii câștigate, toate acestea conturând un destin artistic excepțional.
De la vechiul sediu în Casa de Cultură a Sindicatelor, unde spectacolele s-au desfășurat timp de 20 de ani, până la inaugurarea noului edificiu pe 25 septembrie 2009, teatrul a evoluat necontenit. Astăzi, sub conducerea lui Octavian Costîn, Teatrul „Anton Pann” continuă să se afirme în lumea teatrală prin proiecte îndrăznețe și spectacole inovatoare. Această aniversare nu ar fi fost posibilă fără sprijinul Consiliului Județean Vâlcea, care a susținut teatrul în toate demersurile sale, ajutându-l să devină un punct de reper al artei scenice din România. Cu recunoștință pentru trecut și speranță pentru viitor, spunem cu mândrie:
La mulți ani, Teatrului Anton Pann din Râmnicu Vâlcea!

Notă. Articolele lui Cristian–Ovidiu Dinică în Jurnalul Bucureștiului
Articole asociate
-
Notă. Acordarea OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului al Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite), calitatea de „Observator intern” la Alegerile prezidențiale din luna mai–2025 de către AEP (Autoritatea Electorală Permanentă)
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
[…] Teatrul „Anton Pann” – 35 de ani de magie, excelență și aplauze pe scena teatrului românes… […]