


Milioane de oameni merg în biserici, atât la slujbele săptămânale, cât și (cel mai mult) la marile sărbători religioase, urmând ritualuri fără să se gândească la faptul că ar putea contacta vreo boală infecțioasă. În cele mai frecvente cazuri, în cadrul ritualurilor religioase, în biserici se pupă, într-o mare aglomerație, ca pe bandă rulantă!, icoanele, cruciulițele, mâna preotului, moaștele, sfinții (pe față, pe frunte, pe obraz, pe gură, pe unde ajunge și pe unde apucă fiecare), prin mișcări și prin gesturi care se repetă mereu la fel, banalizate prin repetare, la care nu participă conștiința. În cadrul împărtășaniei, cu aceeași linguriță, i se dă fiecăruia anafura (o bucățică de pâine) și vinul din același păhărel (numit potir, în epoca apostolică), care ajung, ca pe bandă rulantă, în gură la zeci și chiar la sute de persoane, care așteptă una după alta. În mediul rural, mortul încă se mai pupă pe frunte, pe obraz, pe mână.
Sunt sărbători religioase la care, mai multe zile la rând, aceleași moaște sunt sărutate, ca pe bandă rulantă și intr-o mare înghesuială, de până la 500.000 de persoane, dintre care unele au diferite boli (unele vizibile prin tuse), inclusiv transmisibile. Sunt diferite alte medii, precum în spitale, în închisori etc., în care preoţii împărtăşesc mulțime de persoane, atât bolnave, cât și sănătoase, din acelaşi pahar, cu aceeaşi linguriţă, cei împărtășiți pupând aceeași icoană, iconiță/cruciuliță (ținută de preot în mână), mâna preotului etc. Chiar și în condițiile în care se ştie cât de ușor se transmit bolile infecțioase când, împreună, cei bolnavi cu cei sănătoși, respiră același aer, ating și/sau folosesc aceleași obiecte, atât foarte mulți oameni, cât și unii slujitori ai bisericii, ignoră acest pericol și urmează ritualurile religioase menționate anterior.
În cadrul acestor ritualuri religioase, prin secreţiile lăsate cu microbii și/sau cu virușii, fie și numai de o singură persoană, se pot crea adevărate focare de infecţie, care sunt pline cu culturi bacteriene, cu o floră patogenă, precum de tuberculoză, de hepatită, de virusuri gripale, de alte boli, care pot fi transmise foarte uşor de la o persoană bolnavă la o persoană sănătoasă, chiar şi prin aer. Patogenii se pot transmit și prin salivă, prin leziuni cutanate orale/labiale, prin picături și/sau prin căi aeriene etc. Nici cei care au boli respiratorii active și care mai și tușesc și mai au și leziuni ale buzelor și/sau ale gurii, nu se abţin de la împărtăşire și de la celelalte ritualuri cu sărutul, dar nici altcineva (enoriași, preoți, cunoștințe, membrii ai familiei etc.) nu le atrag atenția, și cu atât mai mult nu-i determină să nu mai participe la respectivele ritualuri religioase.
Sunt și cazuri de persoane care, cu toate că sunt bolnave, merg la biserică cu credința că, „mergând la biserică, ascultând slujba și rugându-se, se vor face bine și nu-i îmbolnăvesc pe alții”. În frecvente cazuri, la slujbele religioase participă și persoane care au o tuse productivă, dar, cu toate că cei din jurul lor constată acest lucru, nimeni nu zice nimic, nici chiar când acestea merg și se împărtășesc, inclusiv când ajunse în fața preotului, tușind și împrăștiind boala. Când tușește sau strănută o persoană bolnavă, aceasta elimină din organism mulțime de stropi (de picături fine, de aerosoli) în aerul din jur, stropi care conțin microbii care au cauzat boala și care îi pot îmbolnăvi și pe cei care îi asimilează, cu ochii, cu nasul și/sau cu gura. Picăturile eliminate prin tuse sau strănut au o raza de acțiune de până la 1,5 metrii. Aceste particule rămân în aer un timp mai îndelungat și se pot deplasa cu ajutorul curenților de aer. Daca un strop de la o persoană bolnavă intra în contact cu ochii, cu nasul și/sau cu gura, boala poate fi contactată, iar simptomele apar, în general, după 7 – 10 zile de la infectare, iar în unele boli chiar și după 21 de zile. Persoanele sănătoase, participante la o slujbă religioasă, pot contacta, de la persoanele bolnave, o boală infecțioasă, după care, mergând acasă, infectează întreaga familie.
- Medicii atrag serios atenția asupra faptului că trebuie renunțat la dogma conform căreia, în timpul unei slujbe religioasă, persoanele sănătoase nu pot contacta o boală infecțioasă de la persoanele bolnave.
- Bolile infecțioase sunt cauzate de un agent biologic (virus, bacterie, parazit, ciupercă, insectă etc.) față de care organismul atacat, în cadrul unui complex de împrejurări, nu este capabil să se apere. Produse atât de virusuri (precum bolile gripale, hepatitele epidemice, Sida, Covid-19 etc.), cât și de bacterii ( precum gastro-enterite, Salmonella, sifilis, tuberculoză, boli ictero-hemoragice bacteriene etc.), se transmit de la un om la altul în toate situațiile menționate mai sus și pătrund în organism și prin salivă, prin sărut, prin sânge, prin obiecte infectate etc.
- Boala contagioasă poate fi răspândită și de o persoană care prezintă doar o formă ușoară a bolii sau de o persoană infectată care nu are niciun fel de simptome.
În Biblie nu se prevede nicăieri că trebuie să săruți icoanele și alte obiecte bisericești, fie în biserică, fie când vine preotul cu Crăciunul, cu Boboteaza, fie în alte împrejurări. Icoanele și alte obiecte bisericești sunt obiecte materiale, iar prin sărutarea lor se încalcă porunca a IV-a (din „Cele 10 Porunci”) din Biblie, cartea Exodul/Ieșirea, capitolul 20, versetele 4 și 5, unde se spune „4. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt […] 5. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; […]””.
Când te rogi, profund și cu adevărat, încerci să te depărtezi și să uiți pe cât e cu putință de orice lucruri materiale, cufundându-te în mediul sacru și focalizându-ți rugăciunea către Dumnezeu. Un ritualul religios, cu zeci și/sau cu sute de persoane, într-o mare înghesuială, cu închinări și sărutări (ca pe bandă rulantă) de diferite obiecte, cu copii mici care plâng, cu persoane care deranjează (care vorbesc, tușesc, strănută, le mai sună telefonul etc.), nu-ți asigură condițiile pentru ca, prin rugăciune și prin participarea la o asemenea slujbă, să te conectezi la Dumnezeu. Adevărată închinare are loc într-o liniște deplină și fără teama că din acel loc poți să pleci cu o boală infecțioasă, deci numai într-un loc unde poți să-ți îndrepți gândurile, pe cât posibil, numai spre Dumnezeu.
Este un adevăr cunoscut de toată lumea, și de când există lumea, că „Îți faci dușmani spunând adevărul și îți faci prieteni mințind.” Cele de mai sus, eu le-am scris, la susțin și le spun cu cele mai bune intenții, spre binele tuturor, și cu atât mai mult al enoriașilor și al slujitorilor biserici. „Cine are minte, să ia aminte!” „Cine are urechi de auzit să audă!”. Amin! (Matei 11:15; Luca 14:35)
Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița
Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. Deși cele relatate de autorul articolului sunt reale și o certitudine, cel puțin teoretic și din punct de vedere medical, o dezbatere în contradictoriu cu un preot de la o Parohie din mediul rural (cu care am avaut ocazia să mă întrețin pe această temă), contrazice, practic (și pragmatic!) „teoria” acestuia cu mențiunea că bolile infecțioase (contagioase) se răspândesc mult mai ușor și cu mai multă eficacitate în spațiul public (cu ocazioa evenimentelor nereligioase!) decât cu ocazia ritualurilor religioase. Cu alte cuvinte, fenomenul este marginal, ceea ce din punct de vedere matematic semnalăm cu un ε>0 dar infinit mic.
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…