Trei drone, trei zile și prea multe întrebări fără răspuns (Pamflet, proză scurtă și reflecții la umbra unui salcâm!) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la scriitorul brașovean Dr. ing. Claudiu Oțeleanu

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Thomas Csinta, profesor de cercetare în Modelizare matematică și Matematică aplicată în științe sociale (ramura socio-judiciară),  director francez și  redactor-șef la Jurnalul Bucureștiului „Le Petit Parisien”  (publicație academică, cultural-educațională și științifică franco-română) Paris-București,  atașat de presă al OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile Unite) pe lângă Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar din Paris, Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Apărătorului Drepturilor Omului (OADO-Națiunile Unite),  Președinte de Onoare OPDP  (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diasopra), Membru al  UZPR (Uniunea Jurnaliștilor Profesioniști din România),  Director științific la CUFR R&D (Centrul Francez de Consiliere, Educație și Cercetare-Dezvoltare pentru Studii Postuniversitare) Paris-București,  Google  Scholar       

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Dronele, pilotul și programul SAFE – întrebări la care statul român trebuie să răspundă – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la scriitorul brașovean Dr. ing. Claudiu Oțeleanu

Nota autorului. Textul de față reprezintă un exercițiu de opinie și analiză critică, construit pe informații publice. Întrebările și ipotezele formulate nu constituie acuzații și nu sunt prezentate drept fapte dovedite.

În numai trei zile consecutive, spațiul aerian al României a fost traversat de trei drone, toate prezentate public drept amenințări reale și toate doborâte de aeronave F-16 ale Forțelor Aeriene Române. Prima confirmare oficială a venit la 24 iulie 2026. Ministerul Apărării Naționale a comunicat că o dronă detectată în apropiere de Sulina a urmat traiectul Sulina–Brăila–Fetești–Buzău și a fost doborâtă, la ora 11h02, în apropierea localității Padina. Comunicatul precizează explicit că F-16 a „angajat ținta aeriană cu o rachetă”. A doua zi, MApN a anunțat o nouă pătrundere și o nouă neutralizare, fără să mai spună ce armament a fost utilizat. Pe 26 iulie a urmat al treilea incident. Comunicatul MApN din 24 iulie, comunicatul din 25 iulie, comunicatul din 26 iulie. Nu pun la îndoială dreptul și obligația statului român de a-și apăra spațiul aerian. Pun însă în discuție felul în care autoritățile explică aceste operațiuni și refuzul lor de a răspunde unor întrebări tehnice, juridice și instituționale absolut firești.

De ce o rachetă?

Un avion F-16 dispune atât de rachete aer-aer, cât și de tunul intern M61A1 Vulcan, de calibrul 20 mm. Prin urmare, întrebarea dacă drona putea fi doborâtă cu tunul avionului nu este absurdă. Răspunsul nu poate fi însă redus la comparația dintre viteza redusă a dronei și viteza mare a avionului. Tocmai diferența de viteză poate face tragerea cu tunul dificilă: pilotul are o fereastră foarte scurtă de angajare, trebuie să se apropie de țintă și poate fi expus fragmentelor sau exploziei încărcăturii dronei. Contează altitudinea, vizibilitatea, traiectoria, zona survolată și riscul pentru populație.

Utilizarea unei rachete poate fi, așadar, justificată operațional. Dar caracterul posibil justificat nu înlocuiește explicația publică. Cât a costat interceptarea? Ce tip de rachetă a fost folosit? De ce a fost preferată racheta în locul tunului? Ce nivel de pericol a fost atribuit dronei înaintea angajării? Există relatări documentate despre lunetiști ucraineni care au doborât cu puști drone rusești de recunoaștere, precum ZALA sau Mavic. Asemenea cazuri demonstrează existența unor soluții mult mai ieftine împotriva dronelor mici, dar nu pot fi transferate automat asupra unei drone de atac de tip Shahed/Geran. Un Mavic și o dronă kamikaze capabilă să transporte zeci de kilograme de exploziv nu reprezintă aceeași amenințare. Comparația nu dovedește că pilotul român trebuia să folosească tunul. Ea arată însă de ce România are nevoie de mijloace antiaeriene stratificate și ieftine: bruiaj, tunuri antiaeriene, drone interceptoare și sisteme cu rază scurtă. Nu este sustenabil ca fiecare aparat lent și relativ ieftin să fie combătut exclusiv prin ridicarea unui F-16 și lansarea unei rachete de mare valoare.

Cine a dat ordinul?

Ministerul trebuie să spună fără echivoc cine a autorizat fiecare angajare. Au fost interceptările executate în cadrul unei misiuni naționale de apărare a spațiului aerian sau în cadrul Poliției Aeriene NATO? Cine a identificat ținta drept ostilă? Cine a autorizat focul: comandamentul național, ministrul, șeful Statului Major al Apărării sau o structură aliată? Faptul că aeronave aliate participă la supravegherea spațiului aerian nu înseamnă automat că NATO hotărăște fiecare tragere efectuată pe teritoriul României. Ministrul Radu Miruță a afirmat că, la nivelul MApN și separat de decizia NATO, aeronavele românești au fost ridicate și autorizate să deschidă focul. Această afirmație indică o decizie națională, dar nu identifică autoritatea concretă care a dat ordinul. Lanțul de comandă nu este un secret absolut. Nu se cer frecvențele radio și nici procedurile tactice clasificate.

Se cere răspunsul instituțional-cine și-a asumat decizia? Același pilot?

În cazul primei drone, comunicatul oficial vorbește despre „un pilot român”. În comunicatele următoare apar „două aeronave F-16” sau „o aeronavă F-16”, fără identificarea pilotului. Prin urmare, informația potrivit căreia toate cele trei drone ar fi fost doborâte de același pilot român, în vârstă de 28 de ani, trebuie confirmată oficial înainte de a fi prezentată drept fapt. Dacă este adevărată, apar întrebări suplimentare. Care a fost programul echipajelor? Câte ore a zburat pilotul? A existat un interval corespunzător de odihnă? A participat același pilot deoarece era de serviciu, pentru că avea cea mai bună poziție tactică sau pentru că făcea parte dintr-o echipă restrânsă specializată în asemenea misiuni? Nu se poate afirma din exterior că pilotul ar fi trebuit obligatoriu să primească 24 de ore de repaus. Aviația militară lucrează cu limite de timp de zbor, evaluări medicale, refacere și rotația echipajelor, iar o misiune poate avea durate și grade de solicitare diferite. Dar instituția poate lămuri simplu dacă regulile privind odihna și siguranța zborului au fost respectate. Pilotul nu trebuie transformat nici în suspect, nici într-un erou de campanie publicitară. El și-a executat misiunea. Răspunderea pentru explicații aparține celor care au conceput operațiunea și au comunicat-o.

De ce au fost invocate informațiile militare?

O altă problemă este felul în care ministrul Apărării a introdus Direcția Generală de Informații a Apărării în comunicarea publică privind proveniența dronelor. DGIA (Direcția Generală de Informații a Apărării–serviciul secret militar al României) are atribuții legale de obținere, verificare, prelucrare și valorificare a informațiilor referitoare la riscurile și amenințările militare. Poate furniza o evaluare tehnică sau informativă privind proveniența unor componente, seriile acestora și legăturile cu producători ori utilizatori militari. Dar DGIA nu este organul care stabilește adevărul judiciar într-un dosar penal. Fragmentele trebuie ridicate, păstrate și expertizate potrivit regulilor de procedură. Parchetul conduce ancheta penală, dispune expertizele și stabilește dacă există fapte și responsabilități de natură penală. Structurile militare și serviciile de informații pot furniza date și sprijin tehnic, dar evaluarea lor nu trebuie prezentată drept înlocuitor al concluziei procurorului. De aceea, comunicarea normală ar fi trebuit să fie limpede: Fragmentele au fost predate organelor de urmărire penală. Expertiza este efectuată sau dispusă în cadrul anchetei. Structurile specializate ale MApN au furnizat date tehnice preliminare. Concluziile definitive vor fi comunicate de instituția competentă.

În schimb, invocarea DGIA și a verificării unor numere de serie creează impresia că serviciul militar de informații a pronunțat deja verdictul. Trebuie făcută și o delimitare cronologică. Declarația prin care ministrul îi invita pe cei care contestau proveniența rusească să meargă la sediul DGIA și să caute numerele de serie privea un incident anterior, produs la Galați. În cazul dronei de la Buzău, ministrul a declarat ulterior că proveniența rusească fusese confirmată de procurorul de caz. Amestecarea incidentelor nu ajută adevărul și riscă să transforme suspiciunea justificată într-o acuzație incorectă. Întrebarea corectă rămâne: în ce calitate a examinat DGIA componentele, cine a realizat expertiza criminalistică propriu-zisă și pe ce document oficial se bazează concluzia comunicată de ministru?

Coincidență sau campanie pentru SAFE?

După incidente, spațiul public a fost împins rapid spre necesitatea accelerării investițiilor în apărare și a programului european SAFE. România are nevoie, fără îndoială, de apărare antiaeriană modernă. Trei pătrunderi consecutive demonstrează vulnerabilități care nu pot fi ignorate. Dar tocmai de aceea comunicarea trebuie să fie riguroasă. Faptul că incidentele pot favoriza politic promovarea programului SAFE nu dovedește că ele au fost organizate pentru a forța o decizie parlamentară. Pentru a susține existența unei diversiuni ar fi necesare probe: ordine fabricate, traiectorii manipulate, resturi plantate, mărturii sau documente care să indice o operațiune internă.

Până în prezent, asemenea probe nu au fost prezentate public

Suspiciunea nu trebuie însă interzisă. Ea trebuie transformată în întrebări verificabile:

• De ce informarea politică a fost diferită de la o zi la alta?
• De ce președintele a intervenit public după unul dintre incidente, dar nu și după primul?
• De ce comunicatele nu precizează armamentul folosit la toate cele trei angajări?
• De ce nu este explicat complet lanțul de comandă?
• De ce este introdus programul SAFE în discurs înainte ca publicul să primească toate datele operaționale?
• De ce apare DGIA în comunicarea politică a ministrului, în timp ce ancheta este condusă de procurori?
• Care este rolul exact al structurilor NATO și ce decizii au rămas exclusiv naționale?

Armata trebuie apărată și de comunicarea proastă

În asemenea momente, încrederea publică nu se obține prin formule solemne și nici prin invocarea autorității serviciilor de informații. Se obține prin cronologii exacte, delimitarea competențelor și răspunsuri te0hnice verificabile. Nu este suficient să ni se spună că dronele au fost doborâte și că, prin urmare, avem nevoie urgentă de alte cheltuieli. Cetățenii au dreptul să știe ce a intrat în spațiul aerian, cum a fost identificat, cu ce a fost doborât, cine a autorizat focul, cine examinează fragmentele și pe ce se întemeiază atribuirea către Rusia. Poate că toate cele trei operațiuni au fost perfect justificate. Poate că piloții și comandanții au procedat impecabil. Poate că racheta a fost, în fiecare situație, singura soluție sigură. Dar într-un stat democratic, cuvântul „poate” nu poate ține locul unui raport oficial. România nu are nevoie numai de rachete împotriva dronelor. Are nevoie și de instituții capabile să vorbească limpede după ce rachetele au fost lansate.

Articol asociat

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

L’imprescriptibilité des faits dans le dossier criminel TBW (Tueries du Brabant Walon) – „La piste française”. Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Imprescriptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime din nou (fiind în „recidivă” de atac)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (V). Plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu – „Șoferul” câinelui lup condus pe drumul public de fiul său minor, fără „permis de conducere”, fără lesă și fără botniță, în recidivă de atac (care a provocat vătămări corporale grave Puiuțului Buck, plimbat regulamentar)

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)