Truditor ingenuu și „munca de Sisif”– cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare) în colaborare cu Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor)

• Truditor ingenuu

Nota autorului. Evenimentul relatat mai jos a avut loc în realitate și a fost relatat, în mai multe împrejurări, de academicianul Mircea Malița (1927-2018). Acesta, în timp ce se afla la o plimbare, cu trenul, cu un ministru al transporturilor, le-a venit ideea de a se opri, la o gară din mediul rural, pentru a vedea, pe viu, realitățile din aceasta. Așa au ajuns să participe, pur întâmplător, la ședința în care se celebrat ieșirea la pensie a revizorului de vagoane Dinel. În perioada în care eu eram student, fiind la o tabără de vară la Izvorul Mureșului, am fost onorați cu prezența fascinantului profesor Mircea Malița care, printre altele, ne-a vorbit atât despre „lucrul bine făcut”, care ar trebui să-l avem în vedere ca principiu de muncă în viață, dar a insistat și despre „lucrul inutil, dar tot bine făcut”, și  despre „lucrul dăunător, dar tot bine făcut”, ca adevărate lecții de viață despre ceea ce nu trebuie să facem.

În acest context înțeleptul profesor Mircea Malița ne-a vorbit și despre ședința la care a participat, cu ministrul al transporturilor, în care se celebra ieșirea la pensie a revizorului de vagoane Dinel. Învățămintele desprinse din „această povestire lecție de viață” mi-au rămas bine întipărite în minte, pentru toată viața, pe care le redau mai jos, cu explicațiile necesare unei mai bune înțelegeri.

Revizia tehnică la sosirea trenurilor în stații se efectuează de către „revizorii tehnici de vagoane” prin lovire cu ciocanul a saboților de pe roti. Se consideră că un sabot de pe o roată a trenului este slăbit dacă sunetul este neclar la lovirea cu ciocanul. Ușor de înțeles importanța verificării stării în care se află frânele de pe roțile vagoanelor de tren; slăbirea acestora poate genera grave consecințe, până la adevărate catastrofe.

La o gară, din mediul rural, a lucrat, timp de 45 de ani, muncitorul Dinel, ajuns ca, după un timp, toată lumea să-i spună „nea Dinel”. Pe parcursul celor 45 de ani de muncă, acesta a desfășurat o activitate apreciată, an de an, ca ireproşabilă, prin faptul că: era prezent, cu regularitate, la lucru zi de zi, pe ploaie, pe ninsoare, pe arșiță etc.; nu-i scăpa nici o roată, nici un sabot pe care să nu-l lovească cu ciocanul. Revizorul tehnic de vagoane Dinel a avut, în acești 45 de ani, mulți șefi, dintre care unii au ajuns chiar în conducerea regionalei CFR, ceea ce a făcut ca acesta să fie cunoscut și apreciat până la acest nivel. Pentru oamenii care au muncit și exemplar și o viață întreagă în CFR, conducerea face tot posibilul ca, la ieșirea la pensie a acestora, să-i sărbătorească, să le acorde diverse atenții, diplome etc.

În ziua când s-a celebrat ieșirea la pensie a distinsului revizor de vagoane nea Dinel, sala era arhiplină, inclusiv cu participarea directorul regionalei CFR. Au avut loc mai multe luări de cuvânt, toate la superlativ despre activitatea exemplară a lui nea Dinel, demnă de urmat de către orice salariat. La sfârșit, directorul regionalei CFR, după ce a evidențiat și el îndelungata și exemplara activitate desfășurată de nea Dinel, ca un exemplu de urmat de toți salariații, l-a întrebat: „Spune-mi, nene Dinel, acum când ieşi la pensie după o carieră, repet, aşa de ireproşabilă, de exemplară și de îndelungată, cu ce-ţi putem fi de folos? Ai vreo dorinţă mai deosebită pe care noi am putea să ţi-o împlinim? Hai, zi! Nu te sfii!” La care revizorul de vagoane nea Dinel a îndrăznit să fie, ca întotdeauna, sincer şi descătuşat de prejudecăţi: „Da, domnule director, acum, după 45 de muncă, după care plec din triaj pentru totdeauna, n-aş vrea să mor înainte de a afla la ce folosea ca eu să trec pe la toate vagoanele şi să tot dau cu ciocanul în roţile alea, săracele de ele?!”

Momente de reflecție. Prin acea gară, câte trenuri nu or fi trecut cu saboți slăbiți (cu frânele defecte), la mai puține sau la mai multe roți? La aceleași trenuri, care au trecut de mii de ori, în cei 45 de ani, prin acea gară, câte nu or fi avut și acestea saboți slăbiți, la mai puține sau la mai multe roți? Și aceasta în condițiile în care revizorul de vagoane Dinel și-a făcut exemplar serviciu!  Dar problema nu trebuie privită numai la nivel de Dinel. Cauzele principale ale acestui grav neajuns trebuie privite, în multitudinea lor, precum: 1) de la angajarea sa, de la testarea sa profesională, în special de la probele practice, care sunt cele mai importante; 2) de la instructajele și de la verificările profesionale anuale ale cunoștințelor salariaților; 3) de la faptul că, în cei 45 de ani, nimeni nu s-a întrebat vreodată, cum de Dinel niciodată nu a constatat nici cel puțin un singur sabot slăbit,

Iar la Dinel se ridică următoarea întrebare: cum de 45 de ani nici nu și-a pus întrebarea, și nici nu a fost curios să afle vreodată, „la ce folosea ca el să treacă pe la toate vagoanele şi să tot dea cu ciocanul în roţile alea, săracele de ele?!” Această povestire este o foarte bună lecție de viață atât despre „unele lucruri inutile, dar care sunt bine făcute”, cât și  despre „unele lucruri dăunătoare, dar care și acestea sunt tot bine făcute”, care sunt încă destul de prezente în viața socială și în zilele noastre. Pentru a se reține și mai bine această lecție de viață, și pentru a o face de neuitat spre benefică înțelegere și aplicare, prezint și „Munca de Sisif”.

• Munca de Sisif

Legenda spune că Sisif, regele Corintului, a primit ca pedeapsă de la Zeus, pentru nesupunere, să urce pe povârnişul unui deal din Infern la o stâncă uriaşă. Numai că, atunci când Sisif ajungea către vârful pantei, stânca se rostogolea, iar Sisif trebuia să-şi reia munca de la început, și tot așa făcea un efortul său zadarnic.

Din această legendă a izvorât expresia literară „muncă de Sisif”, cu semnificația de: un efort uriaş, făcut  în zadar de cineva; o strădanie istovitoare și inutilă care trebuie mereu luată de la capăt; un efort spre o țintă, spre un obiectiv imposibil de atins, care cere zilnic noi și deșarte sacrificii. Cu același sens întâlnim și varianta: „stânca lui Sisif”. Heinrich Heine, în poezia sa „Infernul”, printre altele face referire și la „munca de Sisif”, precum în următoarele versuri: „Pentru tihnă-n van mă bat,/Sunt pizmaș pe Danaide,/Pe Sisif cel încercat” (H. Heine, poezia Infernul).

Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița 

Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureștiului 

Apreciere. G-ralul de Bg. (r). dr. Gh. Văduva despre Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița.  „Consiliul local al comunei Robănești, în ședința din 21 martie 2025, a hotărât, cu unanimitate de voturi, acordarea titlului de „Cetățean de onoare” al acestei comune, care este și primul de acest fel care s-a acordat până acum în această localitate. „Cetățean de onoare” este titlul care se acordă personalităților care au contribuit în mod deosebit la dezvoltarea unei localități sau care, prin activitatea lor de utilitate publică, au dobândit o recunoaștere notorie pe plan național și internațional. Câțiva zeci de ani, localitatea Lăcrița a fost comună, în a cărei componență intrau satele Bufna (un cătun pe atunci, ulterior denumit „Lăcrița Mică”), Lăcrița (ulterior denumită „Lăcrița Mare”), Golfin și Vlașca. După împărțirea administrativ – teritorială a țării din anul 1968, fosta comună Lăcrița a trecut, cu cele 4 sate ale sale, în componența comunei Robănești.

Nicolae Grigorie-Lăcriţa este numele publicistic al domnului Nicolae Grigorie, compus din prenumele şi numele de familie (Nicolae Grigorie), la care s-a adăugat, pentru o mai bună individualizare și din respect față izvor, denumirea localităţii în care s-a născut (Lăcriţa). Cu timpul, s-a ajuns ca numele „Lăcriţa”, care este unic la o persoană în România, să exprime o identitate capabilă să individualizeze, uşor, corect şi precis, atât autorul, cât şi opera. De câţiva ani, s-a ajuns ca şi în viaţa de zi cu zi să fie apelat „Lăcriţa”, fără ca cei care o fac să-şi mai pună problema dacă „Lăcriţa” este nume sau prenume. În acordarea acestui titlu, s-a avut în vedere faptul că activitatea sa a generat numeroase și însemnate efecte benefice pe plan economic, social și de utilitate publică, dintre care sunt de amintit.

Domnul N. Grigorie-Lăcrița este una dintre personalitățile contemporane ale României, foarte cunoscut și apreciat în țară și în numeroase țări din lume. Este suficient să accesezi, pe Internet, „N. Grigorie Lăcrița” și se deschid sute de pagini în care sunt prezentate cele peste 100 de cărți și peste 2.000 de articole publicate de dumnealui, vizualizate și citite în întreaga lume. Cărțile și articolele dumnealui abordează o mare diversitate de teme care, prin veridicitatea informațiilor și prin utilitatea lor publică, se bucură de un mare interes și apreciere. Nu puține sunt articolele în care teme, pe cât de interesante, pe atât de o mare sensibilitate, sunt abordate cu o temeinică fundamentare și într-un mod revoluționar de înțelegere.

Chiar dacă locuiește în Craiova și a ajuns la o vârstă înaintată (născut la 20 aprilie 1948), domnul N. Grigorie-Lăcrița nu și-a uitat niciodată locurile natale și înaintașii, fiind un exemplu și prin modul exemplar în care întreține casa în care s-a născut, din Lăcrița, moștenită de la părinți, mormintele părinților, ale bunicilor și ale unor rude. Dintre realizările sale pentru locurile natale, se pot menționa: după ce Biserica din satul Lăcrița a rămas fără clopot și fără toacă, a realizat, pe propria sa cheltuială și a donat acestei biserici actualul clopot cu toaca; gardul cimitirului a fost realizat și prin intervenția sa esențială la o persoană juridică; clopotul din cadrul Bisericii din satul Lăcrița Mică este donat tot de dumnealui.

Fie și numai din acest punct de vedere, se cuvine să exprimăm cuvinte de apreciere și la adresa actualului consiliu Local al comunei Robănești, la conducerea căreia se află primar Costin-Ionuț Ștefănescu, viceprimar Vasile Marian și secretar Dumitru Silvia, oameni iubiți și apreciați de cetățeni pentru rezultatele lor remarcabile, precum introducerea apei curente, asfaltarea drumurilor, introducerea alimentării cu gaze, ordine și disciplină în instituție și în întreaga comună etc. Locul de unde venim și de unde, de fapt, nu plecăm niciodată este cel mai frumos loc din lume, este locul unde inima, sufletul și mintea își păstrează cea mai frumoasă casă, casa de acasă, casa-izvor. N. Grigorie-Lăcrița, așa după cum o spune adesea, este nu numai fiul comunei de unde vine, ci și ambasadorul ei de onoare în țară și în lume.”” 

Nota redacției. Îl iubesc pe Albert Camus, pentru că îi ador ideile, pentru că mă regăsesc în el, pentru că mă identific cu el. „Adevărul este misterios și ușor de pierdut. El trebuie recucerit mereu! “ (Albert Camus/1913-1960, Premiul Nobel 1957). Cu ocazia decernării Premiului Nobel pentru Literatură, pe 10 decembrie 1975, după ce Juriul î​​și justifica decizia: „pentru importanta lui creație literară care, cu o lucidă stăruință, aruncă o lumină asupra problemelor conștiinței umane din vremea noastră”, Albert Camus făcea cunoscut publicului său: „Tocmai mi s-a acordat o  atenție prea mare, pe care eu nici nu am căutat-o ​​și nu am solicitat-o. Dar când am aflat vestea, primul meu gând, după mama, s-a îndreptat către voi. Pentru ca fără voi, fără această mână iubitoare (afectuasă) pe care mi-ați întins-o, săracului copil care eu am fost, fără înțelepciunea  și exemplul vostru, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.”

In memoriam „străinul” Albert Camus (1960 – 2020). Este oare „Ciuma” lui Camus, pandemia noastră Covid – 2019? Recomandarea celebrei lucrări tuturor celor sechestrați la domiciliu (în „libertate condiționată sub control judiciar”). Pledoarie pentru cauza absurdului. Camus et l’Algérie: „je t’aime moi non plus”!

Mitul lui Sifif este un eseu al lui Albert Camus, publicat în 1942. El face parte din „ciclul absurdului”, cu Caligula (piesa de teatru, 1944), Străinul (roman, 1942) și Le Malentendu (piesa de teatru, 1944). În acest eseu, Camus își prezintă filosofia absurdului: căutarea zadarnică a sensului omului, a unității și clarității, într-o lume de neînțeles, lipsită, după el, de Dumnezeu și, în consecință, de adevăruri și valori eterne. Personajul lui Sisif întruchipează această repetare mecanică a vieții, Camus îl face și un personaj tragic din cauza conștiinței sale. Dar această conștientizare a absurdului necesită sinucidere? Scriitorul răspunde: Nu, e nevoie de revoltă!

În mitologia greacă, Sisif era regele Efirului. El a fost pedepsit de zei fiind obligat să împingă la deal un bolovan imens, pe care apoi îl vedea cum se întoarce (rostogolește) și îl lovește. Cultura modernă folosește expresia „muncă de Sisif” pentru a descrie o sarcină extrem de grea și zadarnică. Sisif era fiul regelui Aeolus al Tesaliei și Enaretei. El era fondatorul și primul rege al Efirului. Deasemenea, era tatăl lui Glaucus, Ornytion, Almus și Thersander cu nimfa Merope. Regele Sisif a fost promotorul navigației și comerțului, dar era extrem de avar și înșelător. El ucidea călătorii și oaspețîi, o violare a legii xenia, ce cădea în domeniul lui Zeus. Îi făcea plăcere să ucidă pentru că așa își întărea domnia.

Sisif și fratele sau Salmons se urau reciproc, iar Sisif chiar a consultat Oracolul din Delphi pentru a verifica cum îl poate ucide pe Salmoneus fără a suportă consecințele. De la Homer încoace, Sisif a fost cunoscut drept cel mai viclean dintre oameni. El a sedus-o pe fiica lui Salmoneus, Tyro, într-unul din comploturile sale de a-și ucide fratele. Tyro și-a ucis proprii copii cu Sisif când a aflat că acesta îi va folosi împotriva tatălui ei pentru a-l detrona. Regele Sisif a trădat și unul dintre secretele lui Zeus când a dezvăluit ascunzătoarea lui Aegina și Asopides tatălui lor, răul-zeu Asopus. Atunci, mâniat, Zeus i-a ordonat lui Thanatos, adică Morții, să îl înlănțuie pe Sisif în Tartar. Sisif a fost curios de ce Hermes, cel ce ghida sufletele în lumea de apoi, nu și-a făcut apariția cu această ocazie. Regele Sisif i-a cerut sfios lui Thanatos să ii demonstreze cum funcționează lanțurile. Astfel, Thanatos a fost depășit în istețime și înlănțuit de cel mai viclean om. Cum Moartea era înlănțuită, nimeni pe pământ nu a mai murit. Asta l-a înfuriat nespus pe Ares, zeul războiului, încât nimeni nu mai murea în războaie. El l-a eliberat pe Thanatos și l-a predat pe regele Sisif.

Note de la rédaction. L’amour et la mesure dans l’oeuvre d’Albert Camus. À sa mort, accidentelle et tragique, Albert Camus, qui n’a alors que 47 ans, laisse derrière lui une oeuvre inachevée. Trois ans après la réception du prix Nobel de littérature de 1957, l’écrivain croyait que son oeuvre était encore à faire. À preuve, quelques mois avant sa mort, Camus avait amorcé ce qu’il entrevoyait comme le troisième cycle de son oeuvre. Après l’avoir fait pour l’absurde et la révolte, Camus comptait consacrer un essai, une pièce de théâtre et un roman à la thématique de l’amour (les cycles étant ainsi constitués). Le premier homme, manuscrit publié par sa fille Catherine en 1994, soit 34 ans après sa mort, est malheureusement la seule trace concrète de ce qu’aurait pu devenir ce troisième cycle. Ce silence, trop précoce, laisse de nombreuses questions sur le cours nouveau qu’auraient pris les écrits d’Albert Camus. À défaut d’en connaître un jour la substance, il est possible d’en deviner les préoccupations et les intuitions contenues entres autres dans les notes laissées par l’écrivain et dans le développement même de l’oeuvre camusienne. Au moment de bâtir son troisième cycle, Camus s’était déjà attaché à l’amour. Dès sa jeunesse, l’écrivain, fidèle à quelques intuitions fondatrices de sa pensée, avait déjà reconnu en l’amour une racine essentielle. Nous avons tenté, à travers ce mémoire portant sur l’amour dans l’oeuvre d’Albert Camus, de réfléchir à la place qu’a occupée cette thématique dans ses écrits. Reprenant trois définitions tirées du lexique grec, Éros, Philia et Agapè, nous avons cherché dans l’oeuvre de Camus les multiples manifestations de l’amour. La lecture qui a découlé de cette „grille” d’analyse, souple, mais selon nous pertinente, donne un aperçu éclairant des questionnements qu’a eus l’écrivain en regard de l’amour tout au long de sa vie et plus particulièrement dans les dernières années de celle-ci (le récit du roman Le premier homme, bien qu’il soit inachevé, le confirme). L’amour maternel, l’amour du monde, l’amour des femmes, la solidarité et l’amitié sont autant de visages que Camus a donnés à l’amour dans ses écrits. Nous nous sommes employés dans ce mémoire à distinguer ces différentes formes d’amour et à les replacer dans leur contexte particulier. 

Mes aphorismes – Les aphorismes de ma vie existentialiste et épicurienne. Le modèle axiomatique „d’un monde à la dérive” (Ouvrage de philosophie politique). Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA (jurnalist de investigații criminale, atașat de presă al Poliției Capitalei și a OADO – Națiunile Unite la Paris)

Existențialismul este o doctrină filozofică și de acțiune. Este caracterizată printr-o accentuare a individualității, propagarea libertății individuale și a subiectivității. Existențialismul își are originea în lucrările lui Kierkegaard, este dezvoltat de contribuțiile lui Husserl și Heidegger, devenind faimos după sfârșitul celui de-al doilea război mondial prin lucrările lui Jean-Paul Sartre și ale autorilor grupați în Franța în jurul revistei „Les Temps Modernes”, Simone de Beauvoir, Maurice Merleau-Ponty. 

Existențialismul cuprinde deopotrivă un sistem ideatic, o morală și o doctrină de acțiune. Acest curent din gândirea filozofică se leagă și de numele unor scriitori care au exprimat, în operele lor, un „sentiment tragic al vieții” și ideea absurdității existenței (Dostoievski. Miguel de Unamuno, Kafka, Camus,   etc).

Filozofia, Știința, Religia și Politica – Sören Kierkegaard (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Filozofia, Știința, Religia și Politica – Edmund Husserl (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Filozofia, Știința, Religia și Politica – Martin Heidegger (de la corespondenta permanentă a Jurnalului Bucureștiului Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Stamford, Connecticut)

Filozofia, Știința, Religia și Politica – Fiodor Dostoievski (Corespondență de la Vavila Popovici, poet, prozator, eseist, SUA – Carolina de Nord)

Articol asociat

Truditor ingenuu și munca de Sisif (Suceava News), Rating: 0.0/10 (0 votes cast) cu slănină, ceapă, roșii, cărnați, îmbrăcăminte, genți și imobilier, etc….cu care, sigur, este mult mai ușor „comestibil” decât cu Albert Camus și existențialismul….

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra

Interviul „cult” al poetei și jurnalistei francofile Lect. Dr. Doina Guriță (membră USR și UZPR) cu Thomas Csinta (profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare, jurnalist de investigații criminale, director și redactor șef al publicației cultural–educaționale și științifice franco–române (cu caracter academic) Jurnalului Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Revista internațională de cultură „Cervantes”: Rezumat al interviului „interzis” al profesorului – cercetător Thomas Csinta, acordat jurnalistului Geo Scripcariu, de la Radio Punct Londra

Interviul „cult” al poetei și jurnalistei francofile Lect. Dr. Doina Guriță (membră USR și UZPR) cu Thomas Csinta (profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare, jurnalist de investigații criminale, director și redactor șef al publicației cultural–educaționale și științifice franco–române (cu caracter academic) Jurnalului Bucureștiului

Remember. Drama de la Carcassonne. Pe urmele lui Radouane Lakdim, în căutarea adevărului istoric”

In memoriam–dispariția a lui Maddie McCann. Un cold–case „resuscitat”, dar fără succes. În căutarea și restabilirea unui adevăr istoric care nu există!

Reforma Justiției franceze. „Corecționalizarea” infracțiunilor criminale și „criminalizarea” infracțiunilor corecționale prin intermediul Tribunalului Criminal – un generator de erori judiciare (oficiale și oficioase)

Subiect de teză de doctorat. Teoria „abstractă” a pedicidului. Dosarul de pedicid Stéphane Moitoiret (asasinarea lui Valentin Crémault în 2008), succesor al dosarelor de pedicid Grégory Villemin (1884), Estelle Mouzin (2003) și Maddie McCann (2007), după ce în alte dosare de pedicid Christian Ranucci (nevinovat) este condamnat la moarte și executat (pentru asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla în 1974), Dany Leprince (nevinovat) este condamnat la închisoare pe viață pentru un cvadruplu familicid în 1994 (cu un dublu pedicid – Audrey și Sandra Leprince) iar Sebastian – Florian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală într-un alt dosar de triplu familicid în 2014 (cu un dublu pedicid – Antoine și Raphaël Bălan)

„Februarie apollonist” – Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași – Ediția XXXV (27 februarie – 1 martie 2025) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea – partener media al Jurnalului Bucureștiului & directorul executiv al Trustului de Presă Pompidu – Iași)

Serviciul Internațional de Investigații Criminale (ICIS) al Jurnalul Bucureștiului în partenariat cu OPDP (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) la Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” Ediția XXXV (2005). Sprijinul UZPR – Iași acordat proiectelor socio – judiciare în care Jurnalului Bucureștiului este implicat (direct sau indirect) prin anchetele sale private (Raportul pe anul 2024)

Etica utilizării inteligenței artificiale în educație (Profesorul Dumitru Popa, Decan al Facultății de Stiinte ale Comunicarii si Relatii Publice – Universitatea Apollonia Iași). Lucrare prezentată la Congresul Internațional al Universității Apollonia (27 februarie – 1 martie 2025) cu Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Forma canonică (normală) Jordan (suport de curs și probleme cu soluții detaliate) pentru elevii „preparatoriști” (CUFR) și studenții în Licență (Universități) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

„Etică și Intelligence” – lucrare prezentată la Sesiunea Anuală a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Germania) de către corespondentul nostru permanent profesorul Narcis-Stelian Zărnescu (redactorul șef al Revistei Academiei Române „Academica”, secretar științific al Secției X – Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR – Academia Oamenilor de Știință din România)

Le grand concours de Grandes Ecoles d’ingénieurs „Mines – Ponts” (Les sujets de Maths & Physique – 2024). Celebrul concurs al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești „Mines – Ponts” (nivel Prépa/CPGE – Licență/Master). Subiectele de Matematici generale și speciale și de fizică specială propuse (Enunțuri – 2024)

Volumul 8 din ciclul de lucrări științifice (cărți) „Investigații Jurnalistice în serial” în 12 volume, „Societate & Economie” (Le 8e tome du cycle de travaux scientifiques – livres „Investigations journalistiques en série” en 12 tomes, „Société & Economie)

Volumul 5 din seria de lucrări consacrate marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (la matematici și științe fizice) ale grupurilor GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha (2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

• Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

In memoriam–dispariția a lui Maddie McCann. Un cold–case „resuscitat”, dar fără succes. În căutarea și restabilirea unui adevăr istoric care nu există!

Reforma Justiției franceze. „Corecționalizarea” infracțiunilor criminale și „criminalizarea” infracțiunilor corecționale prin intermediul Tribunalului Criminal – un generator de erori judiciare (oficiale și oficioase)

Subiect de teză de doctorat. Teoria „abstractă” a pedicidului. Dosarul de pedicid Stéphane Moitoiret (asasinarea lui Valentin Crémault în 2008), succesor al dosarelor de pedicid Grégory Villemin (1884), Estelle Mouzin (2003) și Maddie McCann (2007), după ce în alte dosare de pedicid Christian Ranucci (nevinovat) este condamnat la moarte și executat (pentru asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla în 1974), Dany Leprince (nevinovat) este condamnat la închisoare pe viață pentru un cvadruplu familicid în 1994 (cu un dublu pedicid – Audrey și Sandra Leprince) iar Sebastian – Florian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală într-un alt dosar de triplu familicid în 2014 (cu un dublu pedicid – Antoine și Raphaël Bălan)

„Februarie apollonist” – Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași – Ediția XXXV (27 februarie – 1 martie 2025) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea – partener media al Jurnalului Bucureștiului & directorul executiv al Trustului de Presă Pompidu – Iași)

Serviciul Internațional de Investigații Criminale (ICIS) al Jurnalul Bucureștiului în partenariat cu OPDP (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) la Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” Ediția XXXV (2005). Sprijinul UZPR – Iași acordat proiectelor socio – judiciare în care Jurnalului Bucureștiului este implicat (direct sau indirect) prin anchetele sale private (Raportul pe anul 2024)

Etica utilizării inteligenței artificiale în educație (Profesorul Dumitru Popa, Decan al Facultății de Stiinte ale Comunicarii si Relatii Publice – Universitatea Apollonia Iași). Lucrare prezentată la Congresul Internațional al Universității Apollonia (27 februarie – 1 martie 2025) cu Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)

Forma canonică (normală) Jordan (suport de curs și probleme cu soluții detaliate) pentru elevii „preparatoriști” (CUFR) și studenții în Licență (Universități) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

„Etică și Intelligence” – lucrare prezentată la Sesiunea Anuală a Academiei Germano – Române din Baden – Baden (Germania) de către corespondentul nostru permanent profesorul Narcis-Stelian Zărnescu (redactorul șef al Revistei Academiei Române „Academica”, secretar științific al Secției X – Filosofie, Teologie și Psihologie a AOȘR – Academia Oamenilor de Știință din România)

Le grand concours de Grandes Ecoles d’ingénieurs „Mines – Ponts” (Les sujets de Maths & Physique – 2024). Celebrul concurs al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești „Mines – Ponts” (nivel Prépa/CPGE – Licență/Master). Subiectele de Matematici generale și speciale și de fizică specială propuse (Enunțuri – 2024)

Volumul 8 din ciclul de lucrări științifice (cărți) „Investigații Jurnalistice în serial” în 12 volume, „Societate & Economie” (Le 8e tome du cycle de travaux scientifiques – livres „Investigations journalistiques en série” en 12 tomes, „Société & Economie)

Volumul 5 din seria de lucrări consacrate marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (la matematici și științe fizice) ale grupurilor GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha (2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

• Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.