Tunetul românesc (obuzierul autopropulsat K9 Thunder – local K9 Tunetul) și roiul ucrainean – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Dr. ing. Sebastian Cătănoiu redactor șef adjunct al Jurnalului Bucureștiului (Director al Adminisrației Parcului Natural Vânători Neamţ)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta, director și redactor șef al Jurnalului Bucureștiului („Le Petit Parisien”), atașat de presă permanent al OADO (Ecosoc – Națiunile Unite) la Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” în Diagonală a Drepturilor Omului, în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994)

Undeva, mai pe la începutul anului eram anunțați că primul K9 (n.r obuzier autopropulsat K9 „Thunder” destinat Forțelor Terestre Române, finalizat în martie-aprilie 2026 la fabrica Hanwha Aerospace din Changwon) destinat României  a ieșit de pe linia de producție din Coreea de Sud, în baza contractului încheiat în 2024, prin care constructorul sud-coreean Hanwha urma să livreze,  până în 2029, 54 de obuziere autopropulsate K9 „Tunetul” de 155 mm și 36 de vehicule de reaprovizionare cu muniție K10 (n.r. sistemul de alimentare și stocare a muniției utilizat de vehiculul blindat de reîncărcare automată K10 ARV, dezvoltat de Hanwha Aerospace din Coreea de Sud, lucrează în tandem cu obuzierul autopropulsat K9 Thunder) cu o valoare de aproape 1 miliard de dolari. Acesta reprezintă un mare pas înainte pentru modernizarea forțelor terestre, un salt tehnologic, cu posibilitatea construirii primei fabrici Hanwha din Europa, destinată producției K9 și K10, la Petrești, Dâmbovița. 

Prin vară, eram informați că „primele blindate Cobra II produse în România” au ajuns în dotarea Armatei. Blindatul Cobra II este un vehicul tactic 4×4, capabil să transporte până la 10 militari complet echipați, realizat de compania turcă Otokar. Contractul prevede livrarea a 1.059 de vehicule blindate Cobra II,  din care 780 de blindate ușoare urmează să fie fabricate în țara noastră, prin asocierea Otokar–Automecanica Mediaș.

Știrea că blindatul Cobra II este produs în România trebuie nuanțată. Automecanica Mediaș poate face doar asamblare, integrare, mentenanță instruire tehnică și eventual producție de subansamble, pentru că industria națională de apărare poate produce muniție, componente mecanice sau electronice militare și poate face reparații, dar nu mai are lanțul complet de proiectare-producție pentru un vehicul blindat modern. 

Tot prin vară, un militar din Garda de Onoare a leșinat în timpul acordării onorurilor militare, la primirea președintei Indiei, la Cotroceni.  E drept că astfel de incidente se pot întâmpla la ceremoniile militare desfășurate în aer liber,  pentru că militarii din garda de onoare stau nemișcați perioade îndelungate, adesea în căldură, purtând echipament și respectând o poziție fixă, factori care pot favoriza apariția leșinului, chiar și la persoanele bine pregătite fizic. Doar că, la vremea ceremoniei temperatura era de vreo 22°C, cerul a fost variabil, cu instabilitate atmosferică.  Prin urmare, căldura nu pare să fi fost factorul principal în incidentul în care femeia militar din Garda de Onoare a leșinat, ci mai degrabă starea temporară a militarului în ziua respectivă sau particularități medicale individuale. Regulamentele militare prevăd că personalul destinat detașamentelor de onoare trebuie să fie foarte bine pregătit în instrucția de front, apt din punct de vedere medical și să prezinte o uniformitate cât mai mare, inclusiv din punctul de vedere al înălțimii în formație. Departe de a reprezenta un motiv de imputare individuală pentru militarul în cauză, un astfel de incident ridică totuși anumite semne de întrebare privind factorii care pot contribui la apariția lui.

Privite separat, cele trei știri ele pot părea simple episoade de presă, analizate împreună, oferă o imagine mai complexă asupra transformărilor prin care trece Armata Română. În anii ’80, România avea mai multă autonomie industrială pentru că reușea să producă tancul TR-85 Bizonul, mașina de luptă a infanteriei MLI-84 Jderul și, la fel de important, fabrica necesarele camioane militare și avea capacitate de modernizare internă.

Astăzi, România are echipamente mai moderne, dar mai puțină suveranitate industrială: cumpără platforme de bază din exterior și încearcă să recupereze o parte din valoare, prin asamblare și mentenanță. Această realitate ar trebui suplimentată prin achiziționarea de echipamente de luptă de la un număr limitat de furnizori, care să permită integrarea cât mai repede a producției autohtone. Din păcate, România cumpără în etape, pe măsură ce apar fonduri, încercând să rezolve necesități punctuale, fără a avea o strategie pe termen lung privind acoperirea din producția internă a cât mai multor echipamente militare. Chiar dacă standardizarea NATO se referă mai ales la comunicații, muniții și interoperabilitate și nu la folosirea acelorași tipuri de vehicule, în comparație cu armate precum cele din Polonia sau Finlanda, România are dotări mai eterogene, în principal din cauza achizițiilor făcute în momente diferite și din surse diferite, pe parcursul unei perioade lungi de modernizare. 

Pe termen scurt, dacă toate programele aflate în derulare se finalizează, Armata Română va opera 3 tipuri de tancuri (TR-85M1, Abrams și…T-55 până la retragere), 2 tipuri de mașini de luptă ale infanteriei (MLI-84M și succesorul ei german Lynx KF41, după ce multă vremea a fost în cărți sud-coreeana K21), 5 familii de transportoare și vehicule blindate tactice (Piranha V, Cobra II, Humvee, AAV-7 și JLTV). Din punct de vedere logistic, diversitatea crește complexitatea, pentru a o acoperi e nevoie de piese de schimb diferite, instruire separată, lanțuri logistice multiple. Pe de altă parte, există și argumente în favoarea acestei abordări: necesitatea de a nu depinde un singur furnizor și faptul că rareori acesta poate răspunde mai multor necesități de înzestrare.

Prețul mai scăzut poate reprezenta o oportunitate de moment, însă perspectiva trebuie analizată dincolo de costul inițial de achiziție. Atunci când un program presupune asamblare în România, producție locală de anumite componente, transfer de know-how și dezvoltarea capacității de mentenanță, valoarea sa nu se mai măsoară doar în numărul de vehicule livrate. Experiența acumulată prin programul Piranha V (GDELS-Mowag) arată că o platformă militară poate genera efecte pe termen lung asupra industriei de apărare, asupra pregătirii personalului tehnic și asupra capacității de susținere în exploatare. Din această perspectivă, blindatul ușor produs de GDELS-Mowag, din aceeași familie industrială și cu o filozofie apropiată de Cobra II, merita analizat nu doar prin prisma prețului de achiziție, ci și prin prisma ecosistemului creat în jurul său: producție locală, integrare, mentenanță, disponibilitate operațională și posibilitatea de dezvoltare ulterioară.

La fel cum dotarea cu Piranha V amfibiu (mai vechile MLI 84 au astfel de capacități), necesar în condițiile României, ar fi făcut ca achiziția de vehicule de asalt amfibiu AAV-7 să nu mai fie necesară, mai ales din perspectiva iluzorie a desfășurării de către Armata României de operațiuni amfibii de amploare. Orientarea certă către obuzierele sud-coreene K9 Thunder, ar putea avea ca finalitate și achiziționarea de tancuri provenind de la același producător, astfel încât mare parte din componente să fie compatibile de la un echipament la altul. Pentru blindatele provenite din SUA, fie că ne referim la tancurile M1A2 Abrams, amfibiile  AAV-7 sau vehiculele tactice din gama Humvee sau JLTV, nu există producție locală, se poate realiza doar mentenanță și exploatare.

Rămânerea în urmă a României din punct de vedere al dotărilor militare se datorează și politicii de modernizare, dusă în detrimentul înlocuirii armamentului uzat din punct de vedere moral. Programul Elbit–Aerostar care a avut ca rezultat aducerea la standardul  MiG-21 Lancer nu a fost un eșec tehnic în sine, a fost considerat unul dintre cele mai reușite programe de modernizare a unui avion existent în Europa de Est în anii ’90. 

Problema a fost că a devenit o soluție menținută prea mult timp, într-un context în care înlocuirea cu o platformă nouă a fost amânată. Un alt exemplu este programul IAR-99 Șoim, conceput ca o soluție națională pentru instruire și pentru asigurarea unei capacități de atac ușor. Deși avionul a avut merite și a demonstrat potențialul industriei aeronautice românești, programul nu a reușit să devină acel proiect strategic care să susțină pe termen lung o industrie aeronautică militară competitivă. Lecția acestor programe este că modernizarea nu poate substitui la nesfârșit înlocuirea. O armată poate câștiga timp prin actualizarea unor sisteme existente, dar nu poate evita la nesfârșit trecerea la o nouă generație de echipamente. Atunci când soluțiile provizorii devin politică permanentă, costul final poate fi pierderea capacității operaționale și industriale. 

La sol, autohtonele TR85M1 Bizonul și MLI-84M Jderul își au originea în anticele T55 și BMP-1 și, chiar dacă modernizarea a fost substanțială, în special la motor, suspensie, armament, comunicații și electronică. Cele două blindate sunt considerabil mai evoluate decât vehiculele sovietice originale, dar cu siguranță mai puțin performante în comparație cu omoloagele existente în NATO. Să ne amintim că ucrainenii, în primii ani ai conflictului cu Rusia, atunci când situația lor pe front era disperată, au refuzat tancurile T55 oferite, pentru simplul fapt că, în condițiile actuale de ducere a luptelor, acestea erau ineficiente. Dincolo de avioane , tancuri sau rachete, produse cu un grad înalt de sofisticare pe care suntem nevoiți să le achiziționăm, armata noastră folosește în continuare armamentul ușor derivat din AKM. Dintre toate țările NATO doar bulgarii mai utilizează pe scară largă variante AK produse local, celelalte foste țări comuniste au reușit să-și schimbe armele ușoare standard. Cu toate că logistica este cea care câștigă războiele, față de perioada comunistă în care România își producea cu forțe proprii camioane militare (DAC și ROMAN), inclusiv șasiuri pentru lansatoare de rachete APR-40, LAROM și alte sisteme, abia în 2019, MApN a semnat un acord-cadru pentru 2.902 camioane tactice Iveco Defence Vehicles, în configurații 4×4, 6×6, 8×8 și cap tractor 8×8, cu 16 variante diferite (transport trupe, marfă, ambulanță, recuperare, comandă etc.). Pentru executarea contractului a fost deschisă o linie de producție la Petrești (Dâmbovița), unde o parte importantă a vehiculelor sunt asamblate și…doar parțial integrate în România. 

Politica de a acoperi nevoile de înzestrare apelând la cât mai mulți furnizori și-a dovedit falimentul atunci când, la intrarea României în războiul împotriva URSS (iunie 1941), aviația militară avea aproximativ 10–15 tipuri principale de avioane de luptă și sprijin, provenite din producție internă, germană, poloneză, britanică și italiană. Dacă s-ar include și avioanele de școală, legătură și transport, numărul tipurilor aflate în inventarul României în 1941 depășea 20 de modele distincte, din diferite generații. Anecdotică sau nu, povestea biplanelor românești care au supraviețuit asediului Odessei, întrucât tabelele uzuale ale antiaerienei sovietice nu acopereau convenabil avioane atât de lente, spune multe despre nivelul de dotare al aviației române, la doi ani de la începerea Războiului Mondial. Din punct de vedere logistic întreținerea unei astfel de flote s-a dovedit a fi un coșmar, întrucât necesita piese de schimb diferite, armament și muniție diferite, instruire și întreținere mai complicate.

Cele trei știri de la începutul articolului, aparent divergente, spun  aceeași poveste despre starea actuală a apărării României. Un militar care leșină în timpul unei ceremonii nu este un eșec individual, după cum sosirea unui nou vehicul blindat nu înseamnă automat o transformare a capacității de luptă. Dincolo de imaginea de moment, adevărata măsură a unei armate se află în detalii mai puțin vizibile: nivelul de pregătire al oamenilor, condițiile de instruire, mentenanța tehnicii, disciplina logistică și, mai ales, capacitatea industrială de a susține un efort militar pe termen lung. Întorcându-ne la obuzierul autopropusat K9 „Tunetul”, cele 54 de unități cu care urmează a fi dotată Armata României, par fi o aflare în treabă, în condițiile în care Ucraina reușește să producă lunar 40 de obuziere autopropulsate 2S22 Bohdana de 155 mm, cu  85% din componente produse în Ucraina. Comparativ, K9 este de două ori mai greu, se deplasează pe șenile și costă, e drept cu muniție, instruire, suport, integrare, logistică, transfer tehnologic și alte elemente, de 6-7 ori mai mult decât Bohdana! 

Ucraina a mai făcut ceva remarcabil reușind să conecteze obuzierele sale cu roiuri de drone, produse industrial, modificate aproape de la o săptămână la alta și conectate la sisteme de recunoaștere și inteligență artificială. Un obuzier Bohdana nu trebuie privit doar ca un tun pe un camion, ci ca o verigă într-un sistem digital de lovire. În 2026, Ucraina este capabilă să producă 6–7 milioane de drone, în mare parte FPV (First-Person View), adică aproximativ 500.000 pe lună. Informația a fost confirmată inclusiv de oficiali ai Pentagonului, care au recunoscut că industria americană este mult în urma capacității ucrainene de producție în acest domeniu ! Iar lucrurile nu se limitează la drone FPV ieftine, pentru că  Ucraina dezvoltă drone cu rază de acțiune de sute și chiar peste o mie de km, sisteme autonome, drone-mamă, drone navale și roboți tereștri.  

E drept că, în 2026, România și Ucraina au început producția comună de drone militare la Cluj-Napoca, prin colaborarea companiei românești OVES Enterprise cu compania ucraineană eDrone, capacitatea inițială anunțată fiind de aproximativ 1.000 de sisteme pe lună. A produce pe stoc, mai ales într-un domeniu atât de dinamic precum dronele, poate fi chiar o risipă, pentru că tehnologia se schimbă înainte ca stocul să fie constituit. Important este ca România să aibă capacități de producție funcționale, flexibile și rapid scalabile, capabile să treacă de la producția civilă la cea militară și să adapteze permanent produsele. Nu trebuie să avem milioane de drone în depozite, ci capacitatea de a produce rapid atunci când situația o cere.

România investește în echipamente moderne, în încercarea rapidă de a recupera golurile acumulate după decenii de declin industrial, de subfinanțare și de lipsă de viziune. Cu toate acestea, o armată nu este puternică doar pentru că primește avioane, blindate sau sisteme moderne, ci pentru că are personal bine pregătit, infrastructură funcțională și o bază industrială capabilă să îi asigure autonomia necesară. Un incident la o ceremonie poate indica probleme de organizare, resurse sau pregătire, iar o achiziție de tehnică nouă ne face conștienți de limitele capacităților interne. Într-o perioadă în care securitatea regională este mai fragilă decât în ultimele decenii, întrebarea esențială nu este doar cu ce echipamente ne înzestrăm armata, ci cât de pregătită este România să le producă, să le folosească, să le întrețină și să le susțină într-un scenariu real de criză sau altfel spus, modernizarea tehnicii nu este suficientă fără capacitate industrială autohtonă, resurse umane adecvate și reformă instituțională.

Sebastian Cătănoiu (Inginer silvic, dr. în silvicultură, directorul administrației Parcului Natural Vânători Neamţ, publicist științific, Vânători, Neamţ), Redactor șef adj. & Senior Editor (științific), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul românilor încarcerați pentru crime sexuale și proxenetism în centrele de detenție din Franța (Châteauroux, Besançon, Aix-Marseille-Provence Métropole/Métropole Nice Côte d’Azur) și în Spania (Lleida), adepți ai „Triunghiul amoros familial (conjugal)” – o crimă sexuală deosebit de gravă și pedepsită foarte sever

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul șoferilor români încarcerați (preveniți sau deținuți) în Cehia pentru „furt calificat în bandă organizată” (cu caracter internațional) în cardul transporturilor de mărfuri. Modelul matematic (fenomenologic) avansat pentru detectarea infracțiunilor de tip „cargo theft fraud” („phantom scam”) în contextul legislației cehe în vigoare

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul „hoților de cabluri din cupru” români încarcerați (în detenție privizorie cu statut de „preveniți”) în centrele JVA (Justizvollzugsanstalt) ale landurilor germane Bavaria (Würzburg, Schweinfurt, Aschaffenburg, Bamberg) și Hessa (Darmstadt/Eberstadt, Frankfurt am Main I/IV, Weiterstadt). „KriPo” și organizarea Sistemului judiciar german

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) în sprijinul unui grup de infractori români (ai diasporei), încarcerați în detenție provizorie (cu statut de „preveniți”) într-un dosar corecțional de spălare de bani, instrumentat de Tribunalul Judiciar Bobigny (Departamentul Seine – Saint Denis, MGP – Métropole du Grand Paris). Modelul matematic (de optimizare) al unei rețele de „spălare de bani” în contextul legislației franceze în vigoare

L’imprescriptibilité des faits dans le dossier criminel TBW (Tueries du Brabant Walon) – „La piste française”. Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Imprescriptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime din nou (fiind în „recidivă” de atac)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (V). Plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu – „Șoferul” câinelui lup condus pe drumul public de fiul său minor, fără „permis de conducere”, fără lesă și fără botniță, în recidivă de atac (care a provocat vătămări corporale grave Puiuțului Buck, plimbat regulamentar)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (VI). „Agentu’ mititelu’” Oana Dorca de la Poliția Hărman scapă de sancțiune administrativă la IPJ Brașov, dar greșala ei deschide calea urmăririi penale a „șoferului de câine” Gabriel Ungureanu al cărui copil minor (fără „permis de conducere”) plimbă pe bicicletă exemplarul lor canin lup (de categoria II) fără botniță, fără zgardă și lesă, recidivst în atac sângeros

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Protejat: Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)