1.jpg)
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events. The principles that will be at the basis of this publication are: a) Democracy cannot exist without opposition, b) Elected representatives are our representatives and not our masters, c) Criticism fosters progress, d) Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Momentul în care Pablo Picasso a abandonat (temporar) penelul şi culorile, pentru „nemărginitul joc cu cuvintele”, a intrat deja într-o mitologie a mişcării Suprarealismului şi a istoriei literare. Era la începutul anului 1935, când, parcurgând o criză conjugală devastatoare, cu un divorţ care i-a ridicat uriaşe probleme financiare, artistul a aruncat deoparte instrumentele care nu-l trădaseră niciodată până atunci şi şi-a deschis un caiet alb, pe care avea să-şi noteze, zi după zi, poemele. A făcut asta doi ani la rând (1935 şi 1936), continuând şi după reîntoarcerea „oficială” la pictură, scriind aproape zilnic poezie până în 1959.
Fluxul de cuvinte năvăleşte brusc la 18 aprilie 1935, iar Pablo Picasso scrie rapid, violentând pagina, sfidând sintaxa, nepoticnindu-se în vreun semn de punctuaţie, luptându-se aproape donquijotesc cu imaginile, care se lasă răsucite în vârful peniţei precum aripile morilor de vânt din La Mancha în suliţa himericului hidalgo. Cuvintele şi sensurile se rostogolesc necontenit, fragmente de sticlă colorată într-un caleidoscop, compunând imagini noi, care depind doar de punctul din care (re)începe lectura: „mâna care smulge fiecărei fărâme de pâine o lacrimă îşi arde buzele la focul pensulei care şterge culoarea agăţată de obiectele ucise de noapte cu fiecare muşcătură ( în ciuda portocalei care, dezbrăcându-se, arată de fapt ce gândeşte, e de ajuns să o vezi mişcându-şi crupa, umflându-şi buza şi fixând în cele patru colţuri afişul cu los toros”…
Regăsim aici colajul de cuvinte şi dicteul automat (promovate de suprarealişti şi de precursorii lor, dadaiştii), dar şi imagini oximoronice ori tehnici „împrumutate” din arta plastică, precum ductul continuu–„nicidecum inconştient”, precizează poetul într-un interviu din 1948: „Când am început să scriu poezii, am vrut să îmi pregătesc o paletă de cuvinte, ca şi cum aveam de-a face cu culori. Toate aceste cuvinte au fost cântărite, filtrate şi apreciate. Eu nu mă bazez pe expresiile spontane ale inconştientului şi ar fi o prostie să cred că cineva le poate provoca”.
André Breton, părintele Suprarealismului–curent al cărui „profet” a fost considerat Picasso–scria despre artist: „Jocul de lumină şi umbră nu a fost niciodată observat mai tandru sau interpretat mai subtil şi lucid; el păstrează poemul în limitele momentului prezent, de respiraţie a eternităţii”. Fragmentar, culegerea de poeme a lui Picasso a fost tradusă în limba română de Irina Mavrodin. V-o recomand: Picasso, „Poeme”, Editura Minerva, 2007, chiar dacă traducătorul nu şi-a putut înghiţi trădarea. Traduttore traditore! Ar fi fost şi greu, căci dualitatea lui Picasso e vizibilă şi în text, unde adeseori face treceri lejere din franceză în spaniolă şi înapoi, după cum se luminează ori se umbreşte chipul poeziei. (Jurnalul de duminică, 17 octombrie 2010). Textul a fost difuzat și la Radio România Internațional, la rubrica „Poetul despre poeți”, mai 2011.
Simona-Nicoleta Lazăr (poet, prozator, editor și jurnalist), membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) și a Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România (AJTR).
Notă. Ale articole ale autoarei Simona-Nicoleta Lazăr-Țigău în junalul Bucureștiului
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, “Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet (“Volpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
