Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
În labirintul presei literare românești, puține titluri au traversat timpul cu atâta încăpățânare precum Contemporanul. De la primele pagini tipărite la Iaşi, în iulie 1881, până la actuala apariție sub titulatura Contemporanul. Ideea Europeană, publicația a schimbat nu numai grafia, ci însăși fibra intelectuală a societății pe care a descris-o, a judecat-o şi a înrâurit-o. Fondată de Ioan Nădejde şi Vasile G. Morţun (Serie I/1881–1891: știință, materialism şi spirit critic) revista a fost gândită ca tribună a cercurilor socialiste ieșene. Nădejde, profesor şi deputat de mai târziu, a așezat încă din primul editorial crezul materialist: „Să facem cunoscut publicului român felul cum știința modernă privește lumea”–o programatică înnoire a mentalităților, dublată de un anticlericalism fervent. În pagini semnau Sofia Nădejde, C. Dobrogeanu-Gherea, Constantin Mille, ba chiar Ion Creangă; se traduceau Spencer şi Letourneau, iar dezbaterile de filosofie, sociologie şi psihologie populară pulsau printr-un limbaj nou, eliberat de patos dogmatic. Prin demersul de a seculariza discursul public, Contemporanul a introdus în România culturii conceptul de „revistă-laborator”, loc unde se încerca incubația unei conștiințe moderne, la intersecția științelor naturale cu reflecția socială.
Peste trei decenii, spiritul de frondă renaște la București sub titlul Contimporanul, (Serie II/1922–1932: avangarda) condus de poetul Ion Vinea şi artistul Marcel Iancu. Noua revistă devine epicentrul avangardei românești: constructivism, dada, suprarealism, expoziții internaționale cu Brâncuși, Hans Arp sau Paul Klee; colaborări cu Tristan Tzara, Mircea Eliade, Victor Brauner ori Benjamin Fondane. Publicistica se deschide spre democrație europeană, antifascism, cosmopolitism cultural. Prin articole teoretice despre arta abstractă şi cronici economico-sociale, Contimporanul inserează o dimensiune psihologică nouă–eliberarea subconștientului creator–şi sociologică–contestarea sistemelor rigide de autoritate. Revista leagă astfel esteticul de politic, punând România pe harta experimentului continental.
La 20 septembrie 1946 apare, de astă-dată la București (Serie III/1946–1989: între proletcult şi disidență controlată) un Contemporanul transformat în săptămânal „politic, social, cultural” al Consiliului Culturii şi Educației Socialiste. Între 1946 şi 1972 publicația devine organ oficial al partidului; estetica proletcultistă înlocuiește avangarda, iar filosofia marxist-leninistă devine singura metafizică admisă. Aici, presa este subordonată principiului „reflectării realității în spirit de clasă”, religia fiind redusă la tăcere în numele „științei” dialectice. Cu toate acestea, personalități precum George Ivașcu, aflat la conducere în anii 1950–197070, deschid treptat porțile unui dialog intern cu modernismul occidental, promovând tineri critici (Nicolae Manolescu) şi recuperând autori marginalizați. Dintr-o „tribună a ideologiei” revista devine, paradoxal, şi un refugiu pentru dezbatere estetică, confirmând tensiunea permanentă dintre comandamentul politic şi autonomia culturii.
După decembrie 1989, scriitorul şi academicianul Nicolae Breban relansează (director fondator) titlul sub forma Contemporanul. Ideea Europeană. (Serie IV/1990–prezent: Contemporanul. Ideea Europeană). Alegerea subtitlului trimite deliberat la revista Ideea Europeană (1919–1928) a lui Constantin Rădulescu-Motru, publicație în care se pleda pentru sincronizarea culturii române cu marile curente filosofice şi sociale ale Occidentului. Breban reașază revista sub egida Academiei Române şi a Fundației Culturale Ideea Europeană, recuperând vocația interbelică a dialogului european. Noul program privilegiază pluralismul ideologic, interdisciplinaritatea (filosofie, psihologie, teologie comparată), reevaluarea identității naționale în contextul globalizării. Editorialele lui Breban–„Cultura ca baricadă a demnității”–reclamă imperativul rezistenței spirituale împotriva consumismului şi a populismului politic, reafirmând primatul valorii estetice.
În această nouă etapă a revistei, deschiderea către vocile europene nu a rămas un simplu deziderat teoretic, ci s-a manifestat activ în conținutul editorial. O mărturie elocventă este contribuția poetului, eseistului şi editorului german de origine română Christian W. Schenk, a cărui prezență în paginile Contemporanului ilustrează exact această vocație interculturală a publicației. Începând cu o primă analiză critică în 1993 şi continuând cu apariții recurente începând din 2020–traduceri din Friedrich Hölderlin şi Georg Trakl, eseuri personale, corespondență literară sau reflecții asupra culturii europene post-totalitare–Schenk a devenit un reper constant al revistei. Publicația i-a găzduit reflecții precum Scrisorile lui Christian W. Schenk, un document intelectual cuprins între epistolă, jurnal şi eseu, sau articolul Lupta lui Breban, în care autorul redă cu fină analiză efortul directorului revistei și a redactorului-șef Aura Christi de a păstra verticalitatea valorilor culturale într-o epocă dominată de bruiajul ideologic.
Privită în ansamblul celor patru serii, revista a funcționat ca seismograf al ideilor dominante: materialism științific în epoca liberală, libertate avangardistă între războaie, instrumentalizare ideologică în comunism, apoi re-europenizare după 1990. Filosofia a fost constant axul de greutate, fie că a însemnat ateism militant, estetici constructiviste sau hermeneutică existențialistă brebaniană. Sociologia s-a articulat de la utopiile egalitariste ale secolului XIX până la analizele globalizării contemporane; psihologia–de la explicarea „superstiției religioase” la descifrarea nevrozei totalitare; politica–de la social-democrația nașterii, prin comunismul dogmatic, către democrația pluralistă; religia–de la iconoclasm intelectual la dialog inter-confesional. Nicolae Breban şi echipa actuală (Nicolae Breban • director, Aura Christi • redactor-șef, Andrei Potlog • director administrativ şamd) consolidează profilul revistei drept „corabie-amirală a culturii române”, cum o numea un cronicar aniversar, Victor Ravini, orientând-o spre marile idei europene fără a-şi pierde specificul critic, ironic şi, adesea, profetic.
Istoria Contemporanului nu este doar o succesiune de redacții şi subtitluri, ci oglinda unui popor în căutarea unui echilibru între tradiție şi modernitate. Dacă Ioan Nădejde vedea în știință antidotul obscurantismului, Ion Vinea şi Marcel Iancu au îndrăznit să spargă tiparele gustului, iar George Ivașcu a negociat libertatea sub cenzură. Breban, în fine, propune reconcilierea cu Europa şi cu propriile traume istorice prin forța literaturii. În toate ipostazele sale, revista a dovedit că „ideea europeană” nu este un simplu slogan, ci vocația adâncă de a traduce în limbaj românesc marile pulsații ale spiritului universal.
Note
- În articolul-dosar aniversar („Revista anului”), Amplasează Schenk între colaboratorii de referință. 02 (875)/2025
- Contemporanul. Revistă literară şi științifică (Serie I, Iași, 1 iulie 1881 – mai 1891). Digitalizat de Biblioteca Centrală Universitară „M. Eminescu”, Iași.
- Al Hanță, Contemporanul (1881-1891). O revistă așa cum a fost, Editura Albatros, București 1983.
- Receptare critică la volumul „Semne, gratii şi simboluri“ de Christian W. Schenk, 46 (187)/1993
- Contimporanul (revistă de avangardă, București, 3 iunie 1922–ianuarie 1932). Date cronologice și sumare editoriale conform paginii de referință Wikipedia.
- „George Ivașcu, redactor-șef al revistei Contemporanul”–articol de istorie literară, Revista Cultura (13 mai 2015). Include informații despre reapariția din 20 septembrie 1946 şi evoluția săptămânalului politico-cultural până în 1972.
- Text în „Agenda culturală–Teachers for Swanz”, 06/2021, p. 35
- Secţiunea „Istoric” de pe site-ul oficial Contemporanul. Ideea Europeană; oferă detalii privind relansarea din 1990 sub direcţia lui Nicolae Breban şi afiliaţiile actuale (Academia Română, Fundaţia Culturală Ideea Europeană).
- Pagina autorului Nicolae Breban la Editura Ideea Europeană–date despre rolul său editorial şi conexiunea cu revista.
- Receptare critică la volumul „Semne, gratii şi simboluri“ de Christian W. Schenk, 46 (187)/1993
- Aura Christi „Invitatul rubricii Aleea nouăzeciștilor: Christian W. Schenk”, Profil critic al operei poetului din diaspora. Anul VIII, nr. 13 (414), 26 III 1998
- Christian W. Schenk, traduceri Hölderlin/Trakl (rubrica „Poemul lunii”), 06/2020
- Şt. Borbély, Scrisorile lui Christian W. Schenk (eseu-recenzie), 09/2020
- Text în „Agenda culturală–Teachers for Swanz”, 06/2021, p. 35
- Christian W. Schenk, Lupta lui Breban (eseu), 03/2024, p. 22
- Christian W. Schenk, traduceri Hölderlin/Trakl (rubrica „Poemul lunii”), 06/2020
- Dossier aniversar, Mențiune laudativă în „Revista anului”, Amplasează pe Schenk între colaboratorii de referință, Nr. 02 (875)/2025
- Nicolae Breban: Fișă-autor Nicolae Breban (site Ideea Europeană) – biografie, rolul de director al Contemporanul. Ideea Europeană.
- Aura Christi: Fișă-autor Aura Christi (Ideea Europeană)–poziție editorială la Contemporanul.
- Christian W. Schenk: Pagină Christian W. Schenk–date bio, debute literar, statut intercultural.
- Pagina-autor Magda Ursache pe Contemporanul – listă de articole polemice.
- Iulian Boldea, „Minimalism şi tranzitivitate: Mircea Ivănescu” (eseu în Contemporanul).
- „Marin Mincu, polemistul intratabil”–portret-omagiu publicat în Contemporanul.
- Necrolog Dan Tărchilă (Uniunea Scriitorilor), care notează colaborările sale la reviste, inclusiv Contemporanul.
- Pagina principală Contemporanul–date generale despre revistă (înființare 1881, misiune culturală), revistă (cadru)
- Notă USR Iaşi: Aura Christi, rubrica „Aleea nouăzeciștilor”–articol-profil dedicat lui Christian W. Schenk (Contemporanul, nr. 13/1998).
- Pagina-autor Aura Christi pe Contemporanul–indice de texte (eseuri, cronici).
- Sumarele ediției Contemporanul 08/2024–rubrica Maria-Ana Tupan („Poezia sacră”).
- Pagina-autor Eugen Simion pe Contemporanul–bibliografie esențială, rol academic.
- Articol „Paradox(al)ul Eliade”–citări repetate din Gheorghe Bulgăr (filolog, colaborator al revistei).
- Şt. Borbély, Scrisorile lui Christian W. Schenk (eseu-recenzie), 09/2020
- Profil Emil Manu (critic; seria „Contemporanul nostru” la Editura Albatros).
- Nicolae Breban–articole de program, editoriale despre „demnitatea culturii”
- Christian W. Schenk–profiluri, traduceri Hölderlin/Trakl, eseuri personale
- Aura Christi–poezie, publicistică, cronici despre literatura europeană
- Magda Ursache–polemice & cronici culturale (sursele 4, 11 parțial).
- Mircea Ivănescu–receptare critică minimalism (sursa 5).
- Christian W. Schenk, Lupta lui Breban (eseu), 03/2024, p. 22
- Eugen Simion–eseuri teoretice, modele culturale (sursa 12).
- Dosar aniversar, Mențiune laudativă în „Revista anului”, amplasează pe Schenk între colaboratorii de referință, Nr. 02 (875)/2025
- Marin Mincu, Dan Tărchilă, Maria-Ana Tupan, Gheorghe Bulgăr, Emil Manu – recuperări, necrologuri, texte omagiale (sursele 6, 7, 11, 13, 14).
Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard–Renania-Palatinat), corespondent permanent și in membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (Germania)
Notă. Alte articole ale scriitorului Christian Schenk în Jurnalul Bucureștiului
Articol asociat
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
