Valori brașovene ale literaturii române – „Țara în care cocoșii cântă după plecarea zorilor” (Proză scurtă) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la scriitorul brașovean Dr. ing. Claudiu Oțeleanu

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Într-o dimineață fără anotimp, România se trezi cu gust de rugină în gură și cu toate clopotele întoarse cu limba spre pământ. Dormise prost. Visase că Dunărea curgea înapoi, că munții coborau spre câmpie ca niște bătrâni izgoniți din propria casă, iar satele își puneau lacăt la fântâni și plecau, desculțe, către hotare. Se privi într-o oglindă ciobită și nu se mai recunoscu. Purta pe umeri o ie cusută cu promisiuni deșirate, iar din buzunare îi cădeau școli fără copii, spitale cu ferestre stinse, fabrici prefăcute în buruieni și fotografii ale unor oameni care zâmbeau departe, în limbile altor țări.

— Trebuie să aflu cine este mai puternic decât mine, spuse România. Poate așa voi înțelege cine mă sfâșie. Și porni la drum. Mai întâi ajunse la casa Legii, o clădire albă pe dinafară și plină de coridoare întunecate pe dinăuntru. Legea stătea la masă, legată la ochi, cu balanța ruginită și cu un teanc de dosare crescându-i dinainte ca un zid.

— Lege, tu ești cea mai puternică în țara aceasta? Legea râse fără bucurie.

— Eu? Nici vorbă. Ordonanța este mai puternică decât mine. Eu mă nasc greu, între dezbateri, jurăminte și speranțe. Ea vine noaptea, pe ușa din dos, și până dimineață îmi schimbă numele, rostul și rudele. România găsi Ordonanța într-o cârciumă fără firmă, scriind cu cerneală proaspătă pe genunchi.

— Ordonanță, tu ești cea mai puternică?

— Nu, răspunse ea. Semnătura este mai puternică. Eu pot spune orice, dar fără o mână bine așezată nu valorez nici cât hârtia pe care am fost scrisă. Semnătura locuia într-un palat cu o mie de uși și nicio fereastră. Purta un stilou de aur la piept și mănuși, ca să nu-i rămână urmele pe hotărârile luate.

— Tu ești cea mai puternică?

— Nu. Funcția este mai puternică. Eu nu fac decât să mă așez acolo unde mă trimite ea. Astăzi semnez adevărul, mâine minciuna, iar poimâine declar că nu-mi mai recunosc scrisul. Funcția ședea într-un jilț prea înalt pentru statura ei. Își schimba glasul după cine intra în încăpere.

— Funcție, tu conduci România?

— Eu doar mă prefac. Partidul este mai puternic. El mă naște dintr-o listă, mă hrănește dintr-un buget și mă îngroapă sub aplauze atunci când nu-i mai sunt de folos. Partidul era răspândit prin toate odăile unei clădiri. Într-una vorbea despre popor, în alta împărțea funcții, iar în pivniță număra voturi care încă nu fuseseră date.

— Partidule, tu ești cel mai puternic? Partidul trase perdelele.

— Mai încet, să nu ne audă sponsorii. Banul este mai puternic decât mine. El cumpără afișe, conștiințe, tăceri și câteodată chiar revolte. Cu destui bani, și lupul poate fi ales paznic la stână. Banul locuia într-un seif, dar avea cheile tuturor caselor.

— Banule, tu stăpânești țara? Banul sună din zimți.

— Nu. Frica este mai puternică. Eu trebuie să-i plătesc pe oameni. Frica îi face să se supună singuri și să-i mulțumească celui care îi ține în genunchi. Frica umbla noaptea prin sate și orașe, lipind lacăte nevăzute pe gurile oamenilor.

— Frică, tu ești cea mai puternică?

— Nu. Minciuna este mai puternică. Eu îi fac să tacă. Ea îi face să creadă că tăcerea lor este înțelepciune, că lanțul este brățară și că prăpastia din față nu-i decât o umbră desenată de dușmani. Minciuna apăru îmbrăcată frumos, luminată din toate părțile și înconjurată de microfoane. Avea câte un adevăr mic în fiecare buzunar, numai bun de arătat atunci când cineva o acuza că minte.

— Minciună, tu ai cucerit România?

— Nu de una singură. Uitarea este mai puternică. Eu trebuie să inventez zilnic alte povești. Uitarea așteaptă. După câțiva ani, oamenii nu mai știu cine le-a închis fabrica, cine le-a vândut pădurea, cine le-a golit satul și cine s-a întors, zâmbind, să le ceară din nou votul. Uitarea stătea culcată peste arhive, peste crucile eroilor și peste promisiunile făcute în piețe.

— Uitare, tu ești cea mai puternică?

— Nu. Nepăsarea este mai puternică decât mine. Eu omor trecutul. Ea omoară și ziua de mâine. Din pricina ei, omul vede casa vecinului arzând și își încălzește palmele la foc. Nepăsarea locuia într-o casă cu obloanele trase. În curte avea o bancă pe care nu se așeza nimeni, ca nu cumva să fie rugat să ajute.

— Nepăsare, tu ai învins România? Nepăsarea căscă.

— Aproape. Dar încă mă tem de Popor. Dacă s-ar trezi cu adevărat, dacă ar înțelege că nu este o turmă adunată numai în ziua alegerilor, toate puterile dinaintea mea s-ar risipi ca fumul deasupra unei miriști. România plecă să-și caute Poporul. Îl găsi împrăștiat peste tot. O parte muncea pământul. Alta îngrijea bătrânii altor țări. Unii își creșteau copiii prin convorbiri video, alții își numărau pensia în fața farmaciei. Unii purtau costume și vorbeau despre viitor, alții căutau prin gunoaie resturile prezentului.

— Poporule, tu ești cel mai puternic? Poporul își coborî privirea.

— Aș putea fi. Dar Dezbinarea este mai puternică decât mine. M-a învățat să-mi urăsc fratele fiindcă votează altfel, să-mi disprețuiesc vecinul fiindcă se roagă altfel și să caut trădători chiar și printre cei care suferă lângă mine. Mi-a împărțit aceeași sărăcie în tabere care se înjură de pe câte un mal al aceleiași nenorociri. Dezbinarea petrecea într-un han luminat de ecrane. Lăutarii cântau fiecare alt cântec, iar mesenii se băteau pentru note pe care nu le auzeau bine. Tronul ei era făcut din lozinci, vorbe tăiate și bucăți de adevăr.

— Dezbinare, tu ești cea mai puternică? Ea își umplu paharul, dar mâna îi tremura.

— Așa am crezut. Am despărțit prieteni, familii și generații. Am făcut din orice neînțelegere un război și din orice prost un profet, dacă a știut să strige destul de tare. Dar există cineva de care mă tem.

— De cine?

— De omul care refuză să urască. De omul care nu-și vinde vecinul pentru un blid și nici conștiința pentru o funcție. De omul care, atunci când i se poruncește să aleagă o tabără, alege adevărul. Atunci România se duse la Deznădejde. O găsi pe un tron de cenușă, cu tâmplele sprijinite în palme. În jurul ei dormeau toate proiectele începute și neterminate, toate jurămintele încălcate și toate trenurile care plecaseră fără să se mai întoarcă.

— Tu ești cea mai puternică? Deznădejdea răspunse: Am crezut că sunt. Am văzut oameni care nu mai așteptau nimic, tineri care nu mai găseau niciun motiv să rămână și bătrâni care nu mai aveau cui povesti ce fusese odinioară țara lor. Dar, în fiecare noapte, cineva aprinde o lumânare. Cineva împarte ultima pâine. Cineva ridică un străin căzut în drum. Din pricina lor nu-mi pot desăvârși împărăția.

— Cine le dă puterea aceasta? Deznădejdea arătă spre o biserică mică, rămasă aprinsă la marginea unui sat aproape pustiu. România intră. Iisus stătea singur, lângă o icoană înnegrită de fumul atâtor rugăciuni. Nu purta coroană, nu avea paznici și nu venise să ceară voturi. România îngenunche și Îl întrebă: Doamne, mai poate fi salvată o țară care se destramă? Mai poate fi adunat ceea ce noi am risipit? Iisus privi către satele fără copii, către orașele în care oamenii se grăbeau fără să mai știe încotro, către pădurile culcate la pământ și către mamele care puneau de Crăciun farfurii pentru cei plecați.

— Apoi spuse: Eu nu v-am părăsit. Voi v-ați părăsit unii pe alții. România își acoperi fața.

— O țară nu moare când îi este furat aurul, spuse El. Nici când îi sunt tăiate pădurile și nici când îi pleacă fiii. Acestea sunt răni grele, dar se pot vindeca. O țară moare atunci când oamenii ei nu mai simt durerea celuilalt. Când fiecare își salvează numai propria casă, chiar dacă satul întreg arde.

— Și cine este cel mai puternic în această lume? Iisus se aplecă, luă un pumn de țărână și îl lăsă să curgă încet printre degete.

— Nu cel care stăpânește. Nu cel care strigă. Nu cel care cumpără. Cel mai puternic este omul care, având toate motivele să devină fiară, rămâne om. Afară, undeva departe, cântă un cocoș. Nu vestea dimineața. Dimineața trecuse de mult.

Nu vestea zorile. Întreba doar dacă mai are pentru cine să le vestească.

Articol asociat

Gala Culturală Internațională „Garden Party 2026” – literatura, muzica și prietenia au unit oameni și culturi – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la scriitorul brașovean Dr. ing. Claudiu Oțeleanu

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)