Via Transilvanica – o călătorie între frumusețe, aventură și teamă (Florentina Csinta – Manager General al Jurnalului Bucureștiului – „Le Petit Parisien” – publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Lansarea cărții „Investigații Jurnalistice” (autor prof. univ. Thomas Csinta) la Biblioteca Academiei Române (Amfiteatrul Ion Heliade – Rădulescu), dedicată G-ralului Bartolomeu – Constantin Săvoiu (cu o prefață a scriitorului Christian W. Schenk). Eveniment organizat de către ODPD (Organization for the Defense Prisoners from the Diaspora/Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora – președinte fondator jurist Cătălin Asavinei)

Thomas Csinta, profesor de cercetare (research professor) în Modelizare matematică și Matematici aplicate în științe sociale (MASS – ramura socio-judiciară),  director și  redactor-șef  (francez) al Jurnalului Bucureștiului „Le Petit Parisien”  (publicație academică, cultural-educațională și științifică franco-română) Paris-București,  atașat de presă al OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile Unite) pe lângă Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar din Paris, Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Apărătorului Drepturilor Omului (OADO-Națiunile Unite),  Președinte de Onoare OPDP  (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diasopra), Membru al  UZPR (Uniunea Jurnaliștilor Profesioniști din România),  Director științific la CUFR R&D (Centrul Francez de Consiliere, Educație și Cercetare-Dezvoltare pentru Studii Postuniversitare) Paris-București,  Google  Scholar       

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

Consilierii OADD sunt experți judiciari, personalități ale mediului academic și specialiști în jurnalismul de investigație criminală, cu o vastă experiență în sistemul judiciar francez (în vigoare în Franța Metropolitană, Ultramarină  și în Spațiul francofon), care au intervenit, cu succes, într-o serie de dosare infracționale (corecționale & criminale).  Prin analiza aprofundată a acestora aceștia identifică eventualele erori de fapt, de procedură sau de drept (comise de  judecătorii de instrucție și/sau serviciile de poliție judiciară ale Poliției sau Jandarmeriei Naționale) și contribuie la elaborarea unor strategii de apărare în sprijinul persoanelor cercetate penal (cu statut de preveniți) sau condamnate (cu sentința rămasă definitivă), în deplin respect față de lege și de dreptul la un proces echitabil.

„Victoire historique” dans l’affaire du siècle – le dossier du quadruple assassinat „Dany Leprince”. Victorie istorică în dosarul de cavadruplu familicid Dany Leprince. Investigațiile jurnalistice și științifice (private) ale Profesorului Thomas Csinta, director și redactor șef al Jurnalului Bucureștiului („Le Petoit Parisien”), atașat de presă permanent al OADO (Ecosoc – Națiunile Unite) la Curtea cu Jurați a Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” în Diagonală a Drepturilor Omului, în centrul atenției justiției franceze pentru revizuirea procesului lui Dany Leprince (condamnat la închisoare pe viață în 1997 pentru presupusa sa faptă comisă în 1994)

Am început călătoria împreună cu Lili din localitatea Bunești. De aici am parcurs aproape șapte kilometri pe șosea până în Viscri, satul care, după vizita de odinioară a prințului Charles, a căpătat o aură aparte, ca și cum autenticitatea lui ar fi fost, prin simpla trecere a unui prinț, înnobilată. Și înainte de venirea lui satul era la fel de autentic.

Doar că, atunci când autenticitatea este remarcată de un prinț, parcă dobândește o aură regească. După un popas la alimentara din sat, unde ne-am răcorit cu o bere, a început aventura găsirii unui loc în care să înnoptăm. În cele din urmă, am găsit o cameră cu 400 de lei. Era cel mai mic preț pe care îl întâlniserăm. Viscri era plin de turiști români și străini, așa că am înțeles repede o regulă importantă: dacă vrei să dormi și să mănânci bine pe aici, rezervarea din timp nu este un moft, ci o necesitate. Noi nu procedasem astfel și, pentru câteva ore, am avut emoții serioase că vom ajunge să dormim pe marginea șanțului.

A doua zi am plecat dis-de-dimineață către următoarea destinație: satul Criț. După ieșirea din sat am mers atente să nu ratăm indicatorul Via Transilvanica. Am găsit intrarea în traseu, dar, încet-încet, am început să mergem în direcția greșită. Vinovat era un semn Via Transilvanica, culcat printre buruieni, care nu părea deloc preocupat să-și îndeplinească misiunea.

Norocul nostru s-a numit Costică, un cioban care ne-a văzut rătăcite și ne-a însoțit până la intrarea pe traseul corect. Ne-a dat sfaturi, ne-a lăsat numărul lui de telefon, în caz că ne rătăcim din nou, și, ca să ne sporească încrederea, ne-a povestit că dincolo de coama dealului se află o ursoaică cu pui care, nu demult, atacase un grup de turiști. Am plecat mai departe cu sfaturile lui bine întipărite în minte și însoțite de un câine de la stână, care părea mult mai liniștit decât noi. După ce am trecut de o pădure în care am cântat și am vorbit întruna, doar-doar să ținem ursoaica la distanță, am ajuns pe o colină acoperită de flori și ierburi. Priveliștea ne-a încântat și ne-am oprit să ne bucurăm de ea. Acolo, în mijlocul naturii, ne-am relaxat ascultând Vivaldi. Era una dintre acele clipe în care simți că drumul nu mai este despre kilometri, ci despre bucuria de a fi acolo. În Criț ne-am cazat la Casa Brutarului. Prețul era ceva mai mic: 300 de lei camera. Învățaserăm lecția de la Viscri și făcuserăm rezervarea cu o zi înainte. Aici, singurul loc unde puteai mânca fără o comandă prealabilă era Casa Kraus. În rest, dacă voiai să mănânci la una dintre pensiuni, trebuia să anunți cu cel puțin o zi înainte. După răsfățul unei mese adevărate, ne-am întors la pensiune și am avut parte de un spectacol neașteptat: am asistat la prepararea pâinii de casă.

Așteptarea ne-a pus serios răbdarea la încercare. Gazdele, înțelegând probabil că două drumețe flămânde nu sunt cele mai răbdătoare spectatoare, ne-au servit cu o afinată, pentru ca timpul să treacă mai dulce. În cele din urmă, pâinea a ieșit din cuptor: mare, neagră și bine arsă. A urmat „procesul tehnologic” de îndepărtare a arsurii–o bătaie zdravănă aplicată pâinii. Drept recompensă pentru răbdarea noastră, proprietarul ne-a dăruit o pâine. Am degustat-o imediat, fără să mai așteptăm să se răcească. Răbdarea are și ea limitele ei. Oarecum îngrijorate de posibilitatea ca, în ziua următoare, să-l întâlnim pe Moș Martin prin pădure, am adormit.

Dimineața ne-am trezit, am împachetat și am făcut o descoperire importantă: pâinea cântărea în jur de 3,7 kilograme. Pentru o brutărie, probabil o nimica toată. Pentru noi, două drumețe cu rucsacurile în spate, o adevărată probă de rezistență. Așa că am luat doar două bucăți mici și am lăsat restul la bucătărie. Cu forțe proaspete am ieșit din sat, îndreptându-ne către următoarea destinație, Saschiz. Drumul ne-a purtat printre văi dealuri și păduri, într-un peisaj care îți dădea impresia că timpul se mișcă aici mai încet.

În Saschiz am ajuns când soarele încălzea cu multe grade pământul, noi obosite și nerăbdătoare, doream un loc răcoros. Saschiz ne-a întâmpinat cu un șantier în plin centru, exact în locul în care trebuia să ajungem la cazare. Proprietarul ne-a așteptat și ne-a condus printre ruine și praf până la pensiune. Un pahar de apă cu sirop, oferit de gazdă, ne-a potolit setea.

În camera cochetă, cu strictul necesar pentru un drumeț obosit, ne-am odihnit puțin, apoi am plecat în căutarea unei mese. Ne doream doar o ciorbă. Nimic sofisticat. Nu am găsit. Am găsit, în schimb, fast-food. Pe Via Transilvanica, ciorba pare uneori precum fata Morgana în deșert: o vezi în imaginație, dar când ajungi aproape, dispare. Dacă nu îți comanzi din timp prânzul, cina sau micul dejun, ai toate șansele să mănânci doar ceea ce ai în rucsac–dacă ai. Noi aveam batoane proteice. De care eram, sincer, cam sătule. Seara am rezervat-o refacerii și odihnei. A doua zi ne aștepta o etapă mai grea: aproximativ 20 de kilometri, în mare parte prin pădure. Iar pădurea era locul în care ursul era la el acasă. Noaptea a fost plină de întrebări, griji și, nu în ultimul rând, frici. A fi sau a nu fi atacate de urs? Aceasta era întrebarea. Zorii ne-au găsit cam nedormite și încă preocupate de ursul din pădure. Gazda ne-a întâmpinat cu o cafea și ne-a încurajat să nu ne fie teamă și să mergem mai departe. Am plecat cu inima bătând ceva mai tare în piept, lăsând în urmă satul și urcând agale către cetatea Saschiz, urmând marcajele Via Transilvanica. Pădurea răcoroasă ne-a primit plină de mister. Copaci bătrâni de sute de ani își ridicau coroanele deasupra noastră, iar noi încercam să părem cât mai curajoase. Am cântat, am fluierat, am vorbit. Totul cu un singur scop: să știe ursul că suntem acolo și, poate, să decidă că nu merită să ne întâlnească.

După o pauză în care am îmbrățișat un copac bătrân de 260 de ani și am făcut, bineînțeles, o ședință foto, am pornit din nou la drum. Aveam cale lungă înainte. Din cântat în cântat și din vorbă în vorbă am ajuns pe coama dealului, de unde se zărea frumosul sat Cloașterf. Am făcut un popas, admirând natura în toată splendoarea ei și satul care se contura în depărtare.

După coborârea de pe dealuri, ne-am apropiat de sat obosite și însetate, căutând cu ardoare un loc în care să ne oprim. Am găsit destul de repede birtul din sat. O bere rece ne-a răcorit, iar slănina cu ceapă ne-a potolit foamea. Două lucruri simple, dar perfecte după atâția kilometri. Pe lângă noi au apărut și doi câini flămânzi. I-am hrănit și pe ei. După o siestă bine meritată, am pornit către următoarea destinație Șapartoc, un sat mic, în care mai trăiesc în jur de 25 de familii. Are trei biserici, dintre care două sunt părăsite.

Am traversat micuțul sat și ne-am îndreptat către Cabana lui Florin, așezată într-o poieniță bine umbrită. Acolo ne-am bucurat de o seară liniștită, cu o masă copioasă alcătuită din jumări și ceapă roșie. Setea ne-am potolit-o cu bere rece, scoasă direct din frigider. Gazdele cabanei erau plecate la mare, așa că am fost doar noi două. Ne-am bucurat din plin de spațiu, de liniște și de libertatea pe care o oferă un loc în care nu trebuie să te grăbești nicăieri.

După o noapte odihnitoare, dimineața ne-am pregătit pentru ultima destinație: Sighișoara. Traseul, în mare parte prin pădure, a fost o adevărată binefacere. Umbra copacilor a fraternizat cu noi și ne-a apărat de soarele arzător. Frica de urs nu dispăruse dar eram mult mai curajoase, zicându-ne că nu o să ne cunoaștem chiar în ultima zi de traseu. Așa că am reluat repertoriul: cântat, fluierat, vorbit. Doar-doar ursul ne aude, se sperie și hotărăște să ne lase în pace. Pe la ora 15 am ajuns în Sighișoara, oraș medieval plin de turiști și de viață.

După un duș binevenit și o relaxare pe cinste, am pornit să vizităm orașul și frumusețile lui. Și, în sfârșit, ne-am putut ostoi dorința de atâta timp: o ciorbă adevărată, urmată de o porție de gulaș și un pahar de vin. Am depănat impresii despre călătoria care tocmai se încheia și am savurat, poate mai mult decât de obicei, plăcerea unei mese la care nu trebuia să ne gândim dacă am comandat-o cu o zi înainte. Seara a coborât repede peste Sighișoara.

Zumzetul orașului era în toi. Noi ne-am retras în cameră, obosite, dar cu satisfacția evidentă că reușiserăm să ducem drumeția până la capăt. Dacă în urmă cu o seară liniștea cabanei fusese aproape copleșitoare, acum zgomotul era la cote maxime. Clubul de vizavi și-a început programul, iar muzica a continuat până undeva pe la ora două dimineața.

La început ne-am bucurat și noi de muzică și de veselia orașului. Apoi, când am încercat să dormim, ne-am dat seama că, uneori, și liniștea poate fi un lux. Dimineața ne-a găsit obosite, cu gândul deja acasă și la drumul de întoarcere: eu spre Brașov, Lili spre Suceava. Ne despărțeam după câteva zile în care am mers kilometri întregi, ne-am rătăcit, ne-am temut de urs, am cântat prin păduri, am mâncat slănină cu ceapă, am căutat ciorbă, și am descoperit că uneori cele mai frumoase călătorii nu sunt cele în care totul merge perfect. Sunt cele în care te rătăcești puțin, te sperii puțin, obosești mult, râzi și mai mult și, la final, te întorci acasă cu o poveste. Iar noi, de data aceasta, ne-am întors cu una pe care sigur o vom mai povesti.

Florentina Csinta (Editorial Board), General Manager (Romania, Bucharest)

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Modelul matematic (de optimizare) al unei rețele de „spălare de bani” într-un dosar infracțional instrumentat într-unul dintre tribunalele judiciare ala MGP (Métropole du Grand Paris) în care este implicat un grup de cetățeni ai diasporei române. Încarcerați în detenție provizorie (cu statut de „preveniți”), ei sunt în așteptarea procesului în fața unui Tribunal Corecțional (o „cameră” a unui Tribunal Judiciar)

L’imprescriptibilité des faits dans le dossier criminel TBW (Tueries du Brabant Walon) – „La piste française”. Nici Brabantul nu crede în lacrimi – „Brabantul în haos și sub teroare”. Imprescriptibilitatea faptelor în celebrul dosar al asasinatelor din Brabant – cel mai important, din istoria criminală a Belgiei, pe care de peste 4 decenii autoritățile polițienești și cele judiciare nu au reușit să–l solționeze. „Pista (noastră) franceză”, considerată un „element nou” în dosar a permis relansarea anchetei pentru soluționarea acestuia

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (I). Scrisoare deschisă Primarului comunei Hărman (ZMBv) Onoriu–Aurelian Velican și Poliției din Hărman. „Exemplarul” canin al speciei „Canis lupus familiaris” al „exemplarului” (in)uman Gabriel Ungureanu este plimbat în libertate de către fiul său minor (fără zgardă, fără botniță, fără lesă) și face victime din nou (fiind în „recidivă” de atac)

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (II). Răspunsul Poliței din comuna Hărman (ZMBv) la plângerea depusă pentru „vătămarea corporală gravă” a Puiuțului Buck, adresată, simultan, și primarului comunei Onoriu–Aurelian Velican

Atac canin sângeros la Hărman – Zona Metropolitană Brașov (III). Poliția din Hărman „hors la loi” (în afara legii) și contribuie la „favorizarea infractorului”. Primarul Aurelian – Onoriu Velican – „moșchea”, iar stăpânul câinelui lup agresiv Gabriel Ungureanu (care riscă să devină „infractor” – prin recalificarea faptei în infracțiune conform legii) trăiește, în continuare, cu un profund „sentiment al impunității” și își plimbă, în continuare, câinele lup liber (fără zgardă, fără botniță și fără lesă) sfidând OUG nr.55/2002

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (IV). Teorema lui Pitagora aplicată de agentul de Poliție Oana Dorca într-un triunghiul oarecare. „Tăcerea mieilor” primarului Aurelian – Onoriu Velican rămâne surdă, în timp ce o plângere penală contra „șoferului de cursă lungă” Gabriel Ungureanu este în „balotaj” la IJP Brașov

„Atac canin sângeros la Hărman” – Zona Metropolitană Brașov (V). Plângere penală contra lui Gabriel Ungureanu – „Șoferul” câinelui lup condus pe drumul public de fiul său minor, fără „permis de conducere”, fără lesă și fără botniță, în recidivă de atac (care a provocat vătămări corporale grave Puiuțului Buck, plimbat regulamentar)

Editorialul verii – „Dispozitivul” Lansarea de carte & „mecanismele de schimb” ale acestuia la „periferia” legii – în special cu participarea „forțată” a elevilor din școli – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic) al CUFR (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Vasile – Dan Marchiș (poet, eseist, publicist, fondatorul revistei „Sintagme codrene”) cu o notă a redacției (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului, investigative journalist, press attached OADO – United Nations)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/diaspora-romaneasca-radacini-si-orizonturi-despre-locuirea-identitatii-limbaj-si-apartenenta-cu-jurnalul-bucurestiului-publicatie-cultural-educationala-si-st/

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)