1.jpg)
Nota redacției. „Așteptați, vă rog”! În toamna anului 1987, cu ocazia primei mele vizite „oficiale” la Ambasada Republicii Franceze din București am auzit (la radio), pentru prima oară melodia „J’aime la vie” („I Love Life”) înregistrată de cântăreața belgiană Sandra Kim, cu muzica compusă de Jean Paul Furnémont și Angelo Crisci pe versurile lui Marino Atria. Această melodie a rămas celebră în istoria Eurovision pentru că, Kim reprezentând Belgia la Eurovision Song Contest 1986 de la Bergen (Norvegia), a și câștigat concursul cu această melodie. De altfel, este singura melodie din Belgia care a câștigat vreodată concursul, iar Kim este cel mai tânăr câștigător Eurovision din istoria ei. Inclusă într-un album a lui Kim în 1986, melodia, a ajuns pe primul loc în topul de single-uri din Belgia timp de 7 săptămâni și a fost cel mai bine vândut hit din țară din 1986. Merită să menționez aici faptul că funcționarul de la ambasadă m-a rugat (politicos!) să aștept până când se termină melodia.
„Paradoxul e că, atunci când iubești până când doare, nu mai există durere, ci doar mai multă dragoste” Maica Tereza
Clipa trece atât de repede, nu vreau să fiu nemuritoare, nu-mi doresc o veşnicie scofâlcită, dar pot să trăiesc cu nebunia, inconștiența și neastâmpărul tinereţii chiar şi acum, la vârstele din urmă. Realizez în fiecare clipă că suntem fragili, prea fragili, că nu suntem permanenţi şi din acest motiv încerc să nu-i jignesc pe cei din jur, încerc să le spun vorbe frumoase, încerc să fiu veselă şi fericită în fiecare moment, uneori nu reuşesc, sunt mult prea spontană, încerc să-i preţuiesc pe toţi pentru ce au bun, deşi ştiu că au câteodată şi puţin rău, nu suntem veşnici şi pentru asta nu trebuie să ne îmbâcsim viața, să ne otrăvim, trebuie doar să trăim frumos. Avem o insistenţă, o perseverență de a ne face constant rău unii altora, fără să ne dăm seama că suntem niște kamikaze, ne sabotam propria viaţă. Da, ne otrăvim, otrăvindu-i pe cei din jur, avem atât de puțin timp și-l consumăm fiind răi, nu vom păcăli pe nimeni, nu vom reuşi să minţim timpul, dar schimbând ceva, nemaiotrăvindu-ne, nemaiotrăvind în jur, va rămâne ceva după noi şi în felul acesta nu mai suntem atât de efemeri.
Mă gândesc uneori care este ultimul gând al celui care pune pistolul la tâmplă şi trage, apasă pe trăgaci? Se desparte uşor de viaţa care a fost poate prea crudă cu el? Are regrete sau pur şi simplu nu mai există drum de întoarcere? Sau cel care se aruncă de pe un pod înalt, în secundele de cădere, la ce se gândeşte? Îi pare rău? Sau este uşurat de soluţia finală? Ce simte cel care intră îmbrăcat cu vesta plină cu grenade într-o piaţă, într-un magazin plin şi cu copii? Care este ultimul lui gând înainte de a declanşa explozibilul? Care este ultimul gând al unui vânător înainte de a trage într-o căprioară, înainte de a lua o viaţă? De a stinge ochi atât de plini de candoare? Oare oamenii aştia au iubit vreodată viaţa? Ce înseamnă viaţa pentru ei? Ce preţ pun pe viaţă?
Ştiu că lumea în care trăim nu este la picioarele noastre, că structura ei este atât de complexă, că pământul în sine suportă infinităţi de caractere, nu am pretenţia să-i înţeleg pe toţi, dar viaţa este unică, trebuie să o trăim, aşa cum a fost aranjată, rânduită. Tu ești rânduit să fii în viața mea. Să o faci mai bună! Eu nu scriu acum ca să impresionez, ca lumea să cadă la picioarele mele în extax, nu vreau să te impresionez, Tu, Dorul, dar la un moment dat, în mine există ceva, un sentiment, un fior şi eu simt că nu trebuie să-l las să se piardă, am şters multe din ceea ce am scris, am păstrat destul de puţin, dar ceea ce păstrez, când timpul va trece, cuvintele rămase îmi vor aminti drumul pe care am mers, viaţa pe care o iubesc!
Am iubit viaţa când m-ai ridicat în braţe şi mi-ai spus: după Paşte fug cu tine în lume, nu acum că suntem în post. Câteva secunde ai fost serios, parcă un vis ţi-a trecut prin gând şi am zâmbit imaginii fugare prin faţa ochilor: doi copii, ţinându-se de mână, în lumea largă, a lor! Aş fi vrut să te întreb, cum, când, cât? O oră? Un minut? Nu trebuie să fugi cu mine, dă-mi mie doar o oră! O secundă! Dă-mi mie! Închide ochii şi lasă-mă să te ating, nu zâmbi, nu te gândi la nimic, doar uită! Aş vrea să îmi iau viaţa în braţe, să o strâng, să o mângâi şi să îi spun: Viața mea, te iubesc atât de mult!
Să nu accepţi de la nimeni să te iubească gol, simplu şi banal, să nu lași pe nimeni să te iubească mărunt, superficial, bătrân, zadarnic. Lasă-mă să te iubesc aşa cum ştiu eu, curat, adevărat, măreţ, complex, complicat, fiorul meu nu poate să te confunde, lasă-mă să te învăţ cine eşti, lasă-mă să-ţi arăt care este preţul tău, lasă-mă să te învăţ să te preţuieşti şi iubeşte-mă dacă vrei să mă iubeşti, aşa cum vrei tu, nu mă iubi dacă nu vrei. Trăieşte ceea ce vrei să trăieşti, sărută-mă, ia-mă în brațele tale şi apoi fă un pas înapoi şi bucură-te cu tot sufletul tău, bucură-te copilăreşte de ceea ce ai trăit. Te-ai întrebat vreodată de ce „Tu, Dorul”, de ce nu „Tu, Dor”? pentru că Tu, Dor sunt mii, tu eşti doar unul, acel Tu, Dor, Tu, Dorul meu.
Corespondență de la Conf. dr. Cristina–Mihaela Barbu (Craiova)
„Universitar de certă vocaţie pedagogică în Craiova….(cu două licenţe la Universitatea din Bucureşti, în chimie–1993 şi psihologie–2007, plus o a treia, în marketing), din 2009 Doctor în Chimie Analitică, cercetător ştiinţific cu intuiţii irefragabile, Doamna Cristina–Mihaela Barbu–mai presus de acestea–este un intelectual rasat şi scriitor cu talent incontestabil, bine cultivat….” (Dan Lupescu)
Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin ”marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.
Notă. A se vedea și alte articole ale autoarei în Jurnalul Bucureştiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
