Acasă Recenzii filme/carti Voci de primăvară…dintr-o vară fără viitor. Recenzie pentru noul volum de poezii...

Voci de primăvară…dintr-o vară fără viitor. Recenzie pentru noul volum de poezii „Voci de primăvară” (Voices of spring) al scriitoarei Vavila Popovici (corespondentă permanentă a Jurnalului Bucureștiului din SUA – Carolina de Nord)

 

În ciuda verii toride, care ne-a spus deja, sau poate tocmai pentru a-i neutraliza puterea, scriitoarea Vavila Popovici revine în forță cu un nou volum de versuri.

„Voci de primâvară” este, în opinia mea, un elogiu adus atât anotimpului, cât și începutului, trezirii, sentimentului care se naște iar și iar, independent de voința noastră și de timpul care ne micșorează ființa pământească. Altfel spus, este vorba despre un început, despre o trezire provocate nu la intervale cunoscute, detectate nu prin indicii de mult știute, ci survenite în baza unui algoritm de dincolo de mintea noastră cauzală.

Volumul publicat de curând, în SUA–este, bine înțeles bilingv. Doamna Vavila Popovici are cititori fideli și pe continentul american. De altfel, poezia sa din ultimii ani se modulează pe specificul frazei americane, care nu e romantică, ci echilibrată emoțional, o frază care se străduiește să obțină efectul maxim cu mijloace reduse, dar bine gândite și armonizate.

 În „Voci de primâvară” apar caiși, păsări, îngeri, dorințe, fluturi, grădinile copilăriei, maci, petunii, apare Expo-Parcul, în proximitatea căruia poeta a locuit zeci de ani, tresare creanga de salcie, miros teii, luminează cărți, în odăi frăgezite de liniște, tace pământul în noaptea Învierii Domnului. Toate acestea sunt, e corect să recunoaștem, ca apa de fântână în dogoarea și în frica de-afară. Pentru că, oriunde întorci capul, te întâmpină zgomot de sumbre prefaceri, ca zgomotul de război, și te izbești de întunecimi sufletești. Or, peisajele din altă viață, din alt timp, recreate de volumul doamnei Vavila Popovici, reușesc să ridice o barieră, chiar dacă fragilă, între acum și mâine, între ce încă mai este și ce ar putea fi. Dincolo, însă, de invocarea tandră a anotimpului, volumul întoarce obrazul către o renaștere în duhul melancoliei.

Melancolia văzută ca anotimp al bobocilor, al înfloririlor, al zămislirilor, este ceea ce consider că ne propune poeta ca noutate de abordare. Iată ce scrie în „Poveste de iubire”:„Un bărbat îmi aducea flori./Îl așteptam în fiecare zi./Îi auzeam pașii și el îmi aducea/flori albe și roșii./Odată am murit visând că dormeam/și bărbatul iubit/ îmi aducea flori albe și roșii./Astăzi continui să mor,/visând la bărbatul iubit/ care-mi aducea flori albe și roșii”. Este posibil să reîncepi să trăiești și așa, adăugând prin renunțare, sublimând? Dacă acceptăm prezentul, dacă-l privim cu îngăduință, chiar cu prietenie, niciun viitor, nicio frică de pe această planetă nu ar avea, nu-i așa, putere reală asupra noastră?! Secretul stă, sugerează autoarea, în alchimizarea clipei. Dacă tu o onorezi, și ea te onorează pe tine, trecerea devine mai ușoară, aproape insesizabilă, pierderile, suferința ating doar suprafața a ceea ce suntem sau credem că suntem.

„Poetul”: „Atenție, vă rog! Lăsați fluturele alb să zboare!/Este atât de plăpând/ față de impozanta dumneavoastră făptură./Respectați-i bătaia de aripi!/Spaimele lui nu vă vor fi/nicicând cunoscute”  Din nou o mostră ce poate să însemne fragilitatea începutului, fragilitate însoțită totdeauna, ca o umbră, ca o căptușeală, de melancolie, tocmai pentru că nimic nu e sigur, nimic nu e permanent, nimic nu durează. Evident că nu putem și că nu vrem să renunțăm la viziunea primăverii absolute, a tinereții absolute,  dar, repet, merită atenție perspectiva stimatei doamne Vavila Popovici, chiar dacă pare decor sau o soluție paliativă. Dacă decorul, temporalul, gracilul dețin, la o adică, puteri pe care nu le știm? Dacă să exiști plenar nu mai este, la un anume punct, ce știm că este? N-ar trebui atunci să începem să căutăm în altă parte?  

Prof. Liviu Martin

Nota redacției

Articolul precedent„Doctoriţa Polidin”, Sylvia Hoişie (astăzi, în vârstă de 93 de ani) despre tehnologie
Articolul următorDestinul Annei Petrovna Kern, cea mai faimoasă dintre iubitele lui Pușkin (cu citarea traducerilor autoarei Constanța Modell)
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.