Acasă Culturale si Altele Zăpada. Corespondență de la SGK (Dr. Sofia Gelman – Kiss, muzicolog, membru...

Zăpada. Corespondență de la SGK (Dr. Sofia Gelman – Kiss, muzicolog, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel – Netania)

41
0

Expoziția fusese organizată într-o sală superbă a complexului cultural din localitate. Ttavanul se afla la o înălțime considerabilă  pentru o adecvată spațializare, pereții zugrăviți în culori pastel, împrumutau locului o alură de distincție deosebită, o eleganță ieșită din comun care transmitea o liniște interioară plăcută, potrivită scrutării unor imagini care urmau a fi vizionate.

Așezate în felul în care vizitatorul avea să se simtă în largul său – asigurându-i-se intimitatea contemplării – fotografiile artistice înrămate erau înșiruite în fața doritorilor de frumos, cu distanțe suficient de mari  între ele spre a crea iluzia  unicatului atribuit fiecărui obiect expus și de a-i sublinia  valoarea sui generis. Ea se opri în fața unei fotografii care înfățișa  un  parc înzăpezit; i se părea de-a dreptul o capodoperă prin felul în care imaginea sugera atmosfera iernii. Avea să petreacă nenumărabile minute   în fața artei fotografului cu nume necunoscut pentru ea, senzația unui  déjà vu  o învăluia încet – încet determinând-o să rememoreze câte ceva din amintirile legate de superba imagine.

Senzația frigului o pătrundea de parcă gerul ar fi fost aievea, tabloul parcului înzăpezit trezea amintirile unei ierni frumoase, când se înregistraseră  minus 20 de grade  nu  neplăcute, fiindcă soarele strălucea și   razele sale   colorau albul neatins,  în mii de nuanțe. Aproape că se făcu auzit sunetul inconfundabil al pașilor pe zăpada înghețată, scrâșnetul unic, atât de caracteristic al atingerii suprafeței înțepenite a gheții… Tabloul privit   emana   o liniște interioară aproape ireală, senzația era ocrotitoare, sub imperiul imensului alb revărsat pretutindeni, parcul părea o insulă a liniștii în  mijlocul lumii grăbite. Iarna se instalase parcă ireversibil în amintirile ei, iar ea privea mesajele tainice  deslușibile în imaginea fotografică, mesaje tainice scrise pe suprafața zăpezii ce rezultaseră din presupusa atingere a crengilor copacilor legănați în adierea vântului blând.

Din fotografia de pe perete, începură  să se contureze portretele unor prieteni de mult uitați sau dispăruți de pe scena vieții, legături cordiale de odinioară se înfrumusețau  sub generozitatea timpului îndepărtat și se transformau în nostalgii dureroase; amintirea trecutului îndepărtat – sinonim cu tinerețea ei – trezea reverberații plăcute, momente calme, vestitoare ale siguranței viitorului, sau asociații de nume cărora le păstra gratitudine… Își imagină că zăpada pe care o privea era aceea care acoperea parcul situat lângă râul orașului ei. Din cauza frigului neobișnuit, nimeni nu circula pe aleile albe – își aduse aminte. Priveliștea contemplată se transformă   într-o  o feerie în plină zi, razele soarelui străluceau pe zăpada albă, scăpărătoare lumini colorau   suprafața netedă în toate nuanțele curcubeului.

Amintirea înfrumuseța întâmplările – până și cele anoste – dorul de timpul  trecut se concretiză prin apariția diverselor figuri reale ale vieții ei, unele contribuiseră la formarea personalității sale.  Portrete cunoscute se ridicau din albul nesfârșit al peisajului, se opreau puțin în imaginația ei apoi dispăreau ca într-o ceață ce părea să fi  explicat volatilizarea grabnică a personajelor rememorate. Muzica, însoțitoarea fidelă a vieții ei, își făcu apariția brusc în gând, suprapunându-se imaginii albului infinit drept contrast sau mai curând ca un contrapunct ce avea să sublinieze prin culori sumbre reflecțiile unei realități concrete trăite cândva

Imaginile plăcute situate pe albul zăpezii au învins momentele de restriște care încercau să pătrundă în șirul amintirilor, muzica a revenit din nou,   de această dată  cu sunete plăcute spre a evoca evenimente legate de succese. Nostalgia latentă, dorul  sublimat într-o splendidă metaforă, „dulce pierdere de sine” – precum spunea Lucian Blaga, constatare amară a trecerii timpului și ireversibilitatea sa, i se formulă  ca un gând, un gând ce irumpe din adâncul sufletului. Trăirea lăuntrică intensă care se împletea cu imaginea iernii privite, înlesnea – spre a crea un dualism omniprezent – întâlnirea dintre realitatea voit obliterată și magicul omătului alb privit și  păstrat în amintire.  Memoria o ducea la timpurile trecute, amănunte demult uitate își făcură apariția, imaginea zăpezii  îi sugeră anii în care se vedea elevă apoi studentă și își puse întrebarea, de ce îi reveneau atât de persistent clipele unei istorii vechi pe fundalul contactului vizual cu albul  unui opus de artă fotografică  ?

Singurul răspuns pe care îl găsi era dorul ! Dorul nestins de meleagurile copilăriei…

Sofia Gelman–Kiss (Dr. în Muzicologie, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel – Netania)

Alte articole ale autoarei Dr. Sofia Gelman – Kiss în Jurnalul Bucureştiului

În curs de apariție (în limba franceză)

 

Articolul precedentMărturisiri despre o carte furată. Corespondență de la JHK (Julia – Henriette Kakucs, poet, scriitor, eseist, Germania – Frankfurt am Main)
Articolul următorClarfon: 16,9% din populația europeană suferă de hipoacuzie ușoară, 4,6% suferă de hipoacuzie moderată, 0,9% suferă de hipoacuzie severă sau profundă
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.