
Vă amintiți de autorăpirea jurnaliștilor din Irak? Ei bine, ceva similar s-a întâmplat și acum cu tezaurul dacilor de la Muzeul Drents, din Assen, Olanda, un jaf realizat în noaptea de 24 ianuarie, o faptă eroică, dedicată unirii noastre. A făcut generația lui Cuza o țară ca soarele de pe cer? Am făcut și noi căcatul praf!
Cine avea interesul să fure Coiful de la Coțofenești? Evident, Călin Georgescu. El e obsedat de cultura dacilor și voia să poarte coiful pe timp de noapte în timpul mantrelor politice nocturne. De ce tocmai Coiful de la Coțofenești? Pentru că are funcții magice apotropaice și poate fi folosit contra chichionilor politici de la PSD și PNL. Dacă tarabostele Călin pune coiful pe cap în timpul mantrei politice, energia pozitivă iese prin fundul coifului, iar energia negativă țâșnește pe partea cealaltă, direct în ochii adversarilor politici, care numai prin asemenea magii negre mai pot fi anihilați. Veți vedea cum vor ieși duhurile din ei și va fi mare tulburare în patrie. Crin Antonescu, alias Căcărău, a început deja să se manifeste ca gânsacu: „Călin Georgescu este agentul rușilor cu voia sau fără voia lui, conștient sau nu, cu buna lui știință sau fără”, a zis candidatul care le-a legat liberalilor cravatele roșii la gât și i-a plimbat din urma lui Victoraș Ponta prin Piața Catedralei din Timișoara…
Există și pontul de la poliția din Assen: însuși Klaus Iohannis este comanditarul jafului. De ce? Ca să apară în final ca apărător al gliei străbune. Hoții vor fi prinși, iar coiful dacilor se va întoarce spre București. Sătul de înjurăturile românilor, bâtlanul de la Cotroceni împușcă doi iepuri: 1) nu mai vorbește nimeni de Călin Georgescu, în afară de Anca Alexandrescu, și 2) ghinion! – mai scoate și el un ban grămadă, ca la autorăpirea jurnaliștilor din Bagdad. Cine îi va întreba pe hoți dacă au primit 50 Mil € sau numai 5? Dacă vrea careva, putem face rost și de o carpetă cu răpirea din serai fiindcă olandezii pretind că hoții erau libanezi sau chiar șauroi din România. Facem rost și de vreo două meseriașe sub lampioane roz, care să țină carpeta…Efectul tacticii politicianiste poate să fie însă pidosnic. Are Călin Georgescu un agent electoral mai bun decât Ciolacu sau Klaus? N-are. Și nu-l costă nimic, dar pseudo-judecătorii de la Curtea Constituțională o țin langa că banii vin de la Putin…Cu voia sau fără voia lui Călin! Cum să creadă Ciolacu că pe Călin l-a costat „zero bani” apariția pe Tik-Tok? Ce dacă ne critică și experții de la Comisia de la Veneția? Ce treabă au ei? Se plimbă cu gondola și-și dau cu părerea. Cât a asudat godacu unsuros să apară și el acolo, pe Tik-Tok, cât bănet a dat și românii îl suduie mai abitir. Și tot nu pricepe de ce. Și Victoraș se gudură și el și ioc! Dacă mai anulăm alegerile o dată, îl chemăm pe Tudorel Toader să le explice românilor că este normal…
Lăsând gluma la șanț, numai niște bandiți puteau trimite asemenea comoară națională într-un muzeu fără pază fizică. Sigur, este cel mai mare muzeu de antichități din Olanda, dar fără pază? Contractul este elaborat pentru a crea condiții pentru furt. Kulturnika Raluca Țurcan a spus că „nu e singura spargere din Europa, au mai fost”. Păi nu? Kulturnika Intotero nu știa nimic de contract. O secretară blondă din Ministerul Culturii și-a dat cu tesla elegant: „Noi suntem gestionați în fiecare clipă… noi suntem implicați în fiecare clipă în gestionarea furtului din Olanda”. Și cititu ăsta poate fi o corvoadă pentru blondele secretare de stat de la partid… A promis că rezolvă problema „cu celeritate”. A învățat expresia sacră!
Românul Ernest Oberländer Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie, ne-a asigurat că „s-au luat toate măsurile”. Îl doare în bască pe el că acest artefact este mai semnificativ pentru istoria omenirii decât „Rondul de noapte” sau „Gioconda”. Nu doar pentru istoria românilor, evident, pentru cine mai conștientizează acest lucru. Toți nărozii, ca Lucian Mândrilă, care susțineau că ăl de vorbește despre daci este „dacopat”, toți, dar absolut toți discută despre „tezaurul inestimabil al dacilor”. Să chiorîți voi că apreciați vreo iotă din istoria noastră națională? Ia întrebați-i pe olandezi dacă scot vreun tablou de Rembrandt din țară! Asemenea lucruri nu au valoare, ele fac parte din patrimoniul omenirii, nu doar din tezaurul național, dar noi ne-am obișnuit să dăm tezaurul la ruși ca să nu-l fure nemții, să dăm aurul la London City, ca să ni-l ia Fondul Monetar Internațional, adică tot băieții de la Buhuși… Și ei se mai și întreabă oare de ce a prins a mușca și oaia!
Coiful de la Coțofenești este dovada unei străvechi spiritualități profunde, așa cum Olanda sau Germania nu au. Nu au! Pricepi, Ciolaculeee? Dacă îți nimicim tot neamul și tot nu ai putea plăti o asemenea pierdere pentru români. Așa că roagă-te la Klaus să-i pună pe feciorii de la SIE la treabă!…Dacă românii ar fi fost unguri, v-ar fi măturat pe vecie numai pentru acest coif. Tâlharii au pus labele și pe 4 brățări dacice, care, la fel, erau purtate de sacerdoții strămoșilor noștri sau de regi, atunci când cumulau și demnitatea spirituală de mare preot.
Am fost la Alba Iulia la un congres de dacologie, organizat de doctorul Napoleon Săvescu din New-York. Eram cu prietenul meu Adrian Bucurescu la o țigară de-a lui. Și vine o mașină neagră blindată, din care coboară 6 mascați cu mâinile până la genunchi, înarmați până în dinți. Purtau cu mare grijă o vvitrină securizată, în care erau cele 14 brățări dacice, care tocmai fuseseră găsite. „Trebuie să le mulțumim hoților că datorită lor procurorii au putut găsi aceste minuni ale străbunilor noștri fiindcă arheologii nu au găsit niciodată niciun coson…”, a glumit medicul Napoleon Săvescu, care este și doctor în istorie. Le păzeau ca pe sfintele moaște.
Cu alt prilej, m-am dus la Sarmisegetuza Ulpia Traiana să fac un reportaj și dau acolo peste marele profesor Ioan Piso (n. 24 august 1944, Petroșani), un istoric român, epigrafist, profesor de istorie veche la Universitatea Babeș-Bolyai și director al Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj între 1997-2011. În anul 1999 a intrat în conflict cu administrația condusă de primarul Gheorghe Funar (PRM), ca urmare a deciziei luate de Muzeul de Istorie a Transilvaniei de închidere definitivă a săpăturilor arheologice începute în anul 1994 în Piața Unirii din Cluj. De ce să mai săpăm? Ca să dăm de daci și acolo? Mai dă-i dracu!…
„Dacii nu prețuiau aurul, domnule, îmi spune Ioan Piso. Nici nu știau să-l prelucreze. Erau niște țigani. Pe când romanii veneau cu civilizația occidentală. Uite, aici erau la intrarea în cetatea Ulpia Traian Sarmisegetuza 24 de cai în mărime naturală, 12 pe-o parte și 12 pe cealaltă parte. Toți din aur masiv. A venit împăratul Caracala de la Roma și a poruncit să fie topiți, să facă dinari ca să poată plăti solda militarilor…” „Era aurul dacilor, nu?”, încerc eu să schițez o întrebare. „Și ce dacă? Ei și așa nu știau ce să facă cu el…” Ia să-i vezi acum ce tare prețuiesc ei istoria dacilor dacă nu mai pomenește nimeni nimic despre Călin Georgescu…
A se vedea și alte articole ale autorului


Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…