Ziua de 11 iulie – Ziua Mondială a Populației și oglinda ei românească. Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi (Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite, partener al Jurnalul Bucureștiului – publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D) în colaborare cu Thomas Csinta (scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului)
Notă.Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
În fiecare an, pe 11 iulie,lumea se oprește pentru o clipă să reflecteze la ceva ce rareori intră în discuțiile de zi cu zi: cine suntem, câți suntem și încotro ne îndreptăm ca specie.Ziua Mondială a Populațieia fost instituită în 1989 de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), pornind de la un moment simbolic – 11 iulie 1987, ziua în care populația globului a atins pragul de 5 miliarde de oameni. De atunci, această data a devenit un prilej anual de a discuta despre teme care, deși par abstracte în statistici, ne afectează pe fiecare dintre noi: creșterea și distribuția populației pe glob, îmbătrânirea demografică și migrația, impactul asupra mediului și al dezvoltării durabile. Printre ele, un loc aparte îl ocupă drepturile omului și planificarea familială – dreptul fiecărei persoane de a decide liber și informat câți copii vrea să aibă, când și în ce condiții. Este un drept fundamental, recunoscut internațional, dar care în practică depinde enorm de accesul real la educație, la servicii medicale și la o minimă stabilitate economică. Acolo unde aceste condiții lipsesc, libertatea de a alege rămâne, de multe ori, doar teorie.
Dincolo de contextul global, Ziua Mondială a Populațieieste și un moment bun pentru a ne uita spre noi înșine. Iar cifrele din România, în acest sens, spun o poveste dureroasă. Indicele de îmbătrânire demografică(n.r. indicator statistic care măsoară gradul de îmbătrânire a unei populații, reprezentând numărul persoanelor vârstnice/de 65 de ani și peste care revine la 100 de persoane tinere/cu vârste între 0 și 14 ani), adică care arată câți vârstnici (65 de ani și peste) revin la fiecare 100 de tineri (0-14 ani). Formula e simplă:Indicele de îmbătrânire demografică=(P₆₅₊/P₀₋₁₄)×100, undeP₆₅₊ reprezintă populația în vârstă de 65 ani și peste, P₀₋₁₄ reprezintă populația tânără, cu vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani. O valoare sub 100 înseamnă o populație tânără. La 100, cele două grupe sunt în echilibru. Peste 100, vorbim despre o populație îmbătrânită, cu un proces activ de declin demografic. România se află astăzi la o valoare de 121,7-practic, la fiecare 100 de copii, avem aproape 122 de vârstnici.Nu este o statistică rece, este semnul unui dezechilibru structural care se resimte deja în viața de zi cu zi a milioane de oameni.
Nimic din toate astea nu s-a întâmplat peste noapte. Specialiștii vorbesc despre un fenomen dublu:
„îmbătrânire prin bază”(n.r. sau îmbătrânirea la baza piramidei populației, fenomenul demografic care apare atunci când scade natalitatea și, implicit, proporția tinerilor și a copiilor din totalul populației, ceea ce face ca baza piramidei demografice să se îngusteze) și
„îmbătrânire prin vârf”(n.r. creșterea ponderii persoanelor foarte în vârstă, de obicei categoria de peste 80 de ani, în totalul populației, fenomen apare datorită creșterii speranței de viață și a progreselor medicale)-rezultat din combinarea a trei cauze principale.
Prima este scăderea severă a natalității, resimțită constant după 1990. În spatele ei stau motive foarte concrete:instabilitate financiară prelungită, costurile tot mai mari ale creșterii unui copil, lipsa locuințelor accesibile pentru tinerii care își încep viața pe cont propriu, amânarea deciziei de a avea copii în favoarea educației și a carierei, dar și lipsa locurilor în creșe și grădinițe publice, care ar putea sprijini echilibrul dintre viața profesională și cea de familie.
A doua cauză este migrația masivă a populației tinere și active. Cei care au plecat la muncă sau la studii în străinătate în ultimele decenii au fost, în cea mai mare parte, tineri între 20 și 40 de ani-exact generația care ar fi trebuit să susțină baza piramidei demografice. Iar copiii lor, născuți adesea în alte țări, sunt înregistrați acolo, nu în statisticile românești, ceea ce adâncește și mai mult golul.
A treia cauză, paradoxal, este un semn bun: creșterea speranței de viață. Progresul medical și îmbunătățirea condițiilor de traifac ca tot mai mulți oameni să treacă pragul de 65 de ani. Generațiile numeroase, cum sunt cele născute după 1967, avansează acum spre vârful piramidei, exact în momentul în care baza de tineri continuă să se subțieze.
Aceste tendințe nu rămân undeva în teoria demografiei – lovesc direct în sistemul de pensii de stat, care funcționează pe principiul solidarității între generații:angajații de azi plătesc contribuțiile din care sunt finanțate pensiile de acum.Cu tot mai puțini tineri intrând pe piața muncii și tot mai mulți vârstnici ieșind la pensie, raportul dintre contribuabili și beneficiari se prăbușește.Banii colectați din contribuțiile sociale nu mai acoperă volumul pensiilor plătite, iar statul este nevoit să completeze diferența din bugetul general – bani care ar putea merge, altfel, spre educație, sănătate sau infrastructură. Un moment critic se conturează spre 2030-2032,când „decrețeii”, generația numeroasă născută după decretul din 1967 va ajunge la vârsta de pensionare. Practic, un val uriaș de oameni va trece brusc din categoria „contribuabili” în categoria „beneficiari”, punând o presiune fără precedent pe întregul sistem. Consecințele deja vizibile includ pensii mai mici raportate la ultimul salariu și creșterea treptată a vârstei de pensionare, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.
Redresarea unui indice de îmbătrânire de 121,7 nu se rezolvă prin măsuri izolate sau ajutoare sociale temporare. Este nevoie de o strategie pe termen lung, construită pe trei direcții.
Prima direcție ține de stimularea natalității prin măsuri de suport real–construirea de creșe și grădinițe publice cu program prelungit, sprijin pentru părinții care vor să revină treptat la muncă fără să piardă indemnizația, facilități fiscale pentru familiile cu mai mulți copii și finanțare pentru tratarea infertilității.
A doua direcție privește reducerea migrației și atragerea tinerilor înapoi acasă–prin programe de sprijin pentru cei din diaspora care vor să deschidă afaceri în țară, locuințe accesibile pentru tineri și o educație mai bine corelată cu piața muncii, astfel încât plecarea în străinătate să nu mai fie singura opțiune atractivă.
A treia direcție este adaptarea economică la noua realitate demografică–încurajarea persoanelor de peste 65 de ani care doresc să rămână active, fie prin muncă part-time, fie ca mentori pentru generațiile tinere, alături de o politică de imigrație economică selectivă, care să acopere deficitele reale din construcții, agricultură și servicii.
Dincolo de indici și formule, Ziua Mondială a Populațieine readuce la o idee simplă:în spatele fiecărei cifre stă un om, cu dreptul lui de a-și construi o viață, o familie, un viitor, în condiții demne.România se confruntă azi cu o realitate demografică dificilă, dar nu ireversibilă. Politicile publice bine gândite, susținerea reală a tinerilor și respectarea drepturilor fiecărei persoane de a alege liber cum își trăiește viața rămân, până la urmă, cel mai solid fundament pentru orice strategie de redresare pe termen lung.
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.