1.jpg)
Pe 25 martie, întreaga lume marchează Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Sclaviei și Comerțului Transatlantic cu Sclavi o zi dedicată reflectării asupra tragediei și suferinței îndurate de milioane de oameni răpiți din Africa și vânduți ca sclavi în coloniile din Lumea Nouă. Această zi nu doar că onorează memoria victimelor, ci servește și ca un avertisment asupra pericolelor persistente ale rasismului, exploatării și discriminării.
Între secolele XV și XIX, peste 12 milioane de africani au fost capturați și transportați cu forța peste Atlantic, fiind vânduți și exploatați în plantațiile de zahăr, bumbac și cafea din Americi. Comerțul transatlantic cu sclavi a fost susținut și organizat de marile puteri europene ale vremii, printre care Portugalia, Spania, Marea Britanie, Franța, Olanda și Danemarca. Deși britanicii și francezii sunt adesea menționați ca principalii comercianți de sclavi, și scandinavii au fost implicați activ în această practică inumană. Danemarca, de exemplu, a deținut colonii în Indiile de Vest, unde africanii erau forțați să muncească în condiții inimaginabile. În 1792, Danemarca a devenit prima țară europeană care a interzis comerțul cu sclavi, dar sclavia a continuat în colonii până în 1848.
Comerțul cu sclavi nu s-a limitat doar la Lumea Nouă. Vikingii scandinavi, de exemplu, au capturat și vândut sclavi din Europa de Est și Britania timp de secole, iar Rusia țaristă a avut o lungă istorie de servitute forțată, asemănătoare sclaviei. Chiar și în Europa Occidentală, termenul „sclav” provine din „slav”, indicând originea slavă a multora dintre cei vânduți în piețele europene medievale. Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, mișcările aboliționiste au câștigat amploare, iar țări precum Marea Britanie și Franța au început să interzică sclavia. În 1807, britanicii au interzis comerțul cu sclavi, iar în 1833 au abolit sclavia în întreaga lor colonie. Franța le-a urmat exemplul în 1848, iar Statele Unite au pus capăt sclaviei în 1865, după un război civil devastator.
Notă. O etapă crucială a fost Revoluția Haitiană (Războiul de Saint Domingue), începută în 1791 și finalizată în 1804 (în strânsă legătură cu Revoluția franceză/1789- 1799) când Haiti a devenit prima națiune condusă de foști sclavi care și-au câștigat independența. Aceasta a demonstrat forța și determinarea celor oprimați și a trimis un semnal puternic împotriva practicii sclaviei.
În 2006, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a adoptat prin Rezoluția 61/19 recunoașterea sclaviei și a comerțului transatlantic ca fiind una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului. De asemenea, a desemnat 25 martie drept Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Sclaviei și Comerțului Transatlantic cu Sclavi, subliniind necesitatea educației și acțiunii pentru a preveni reapariția unor astfel de atrocități.
Nota redacției. Programul de acțiune educativă privind tratatul transatlantic al sclavilor și al sclavagiei (adoptată prin Rezoluțieu 61/19 din 2006) are ca rol sensibilizarea lumii contemporane legată de trtatamentul inuman și al repercursiunilor sale cărora au fost expuși victimele sclaviei și sclavagismului transatalantic dar și asupra teribilei moșteniri de discriminare rasială și rasismul (extremist) care există, din păcate și în zilele noastre. De-a lungul anilor, programul a permis implementarea si dezvoltarea unei rețele mondiale (internaționale) cu o serie de parteneriate din domeniul drepturilor omului, educației, inovației, antreprenoriatului, care să combată acest fenomen social, din ce în ce, cu mai multă determinare si severitate.
Astfel, chiar dacă sclavia a fost abolită oficial, efectele sale se resimt și astăzi. Rasismul sistemic, discriminarea economică și lipsa accesului la educație și oportunități pentru descendenții sclavilor sunt probleme reale. Mai mult, forme moderne de sclavie, precum traficul de persoane și exploatarea muncitorilor migranţi, în general și în particular cu scopul traficului de organe, continuă să afecteze milioane de oameni la nivel global. Neonazismul și mișcările extremiste contemporane reinterpretează trecutul pentru a-și justifica ideologiile rasiste, minimizând ororile sclaviei și promovând supremația albă. În unele țări, simboluri și idei asociate cu epoca sclaviei sunt încă utilizate pentru a manipula opinia publică și a perpetua inegalitatea.
Ziua de 25 martie nu este doar despre comemorare, ci și despre acțiune. Este un moment potrivit pentru a reflecta asupra moștenirii sclaviei și pentru a combate orice formă de exploatare și discriminare din prezent. Educația este cheia combaterii rasismului și a nedreptății sociale, iar fiecare dintre noi are responsabilitatea de a învăța și a învăța pe alții despre trecut, pentru a nu repeta greșelile istoriei. Abolirea sclaviei a fost un pas crucial spre justiție, dar lupta pentru egalitate și drepturi fundamentale continuă. Să ne asigurăm că lecțiile istoriei nu sunt uitate și că viitorul este unul al solidarității, al respectului și al demnității pentru toți oamenii, indiferent de origine, rasă sau statut social.
Nota redacției. Timp de 400 de ani, africanii înrobiţi au luptat pentru libertatea lor, în timp ce puterile coloniale şi alţii au comis crime îngrozitoare împotriva lor. De Ziua internaţională a comemorării victimelor sclaviei şi comerţului transatlantic cu sclavi (proclamată de Organizaţia Naţiunilor Unite printr-o Rezoluţie adoptată de Adunarea Generală a ONU la 17 decembrie 2007) ne amintim şi onorăm milioanele de africani care au fost traficaţi şi înrobiţi. (…). Mulţi dintre cei care au organizat şi condus comerţul transatlantic cu sclavi au adunat averi uriaşe, în vreme ce sclavii au fost privaţi de educaţie, asistenţă medicală, oportunităţi şi prosperitate. Aceasta a pus bazele unui sistem de discriminare violent bazat pe supremaţia albilor, al cărui ecou dăinuie şi astăzi. Descendenţi ai africanilor înrobiţi şi ai oamenilor de origine africană încă luptă pentru drepturi şi libertăţi egale în întreaga lume. Respingem moştenirea acestei crime groaznice împotriva umanităţii„, arată, între altele, într-un mesaj al său secretarul general al ONU, António Guterres.
Ziua internaţională a comemorării victimelor sclaviei şi comerţului transatlantic cu sclavi oferă posibilitatea de a onora şi comemora victimele care au suferit şi au murit în sistemul brutal al sclaviei. Această zi are şi scopul de a atrage atenţia asupra pericolelor rasismului şi a prejudecăţilor din prezent. După cum aminteşte Organizaţia Naţiunilor Unite, timp de peste 400 de ani, mai mult de 15 milioane de persoane–bărbaţi, femei şi copii–au fost victimele comerţului transatlantic cu sclavi, unul dintre cele mai întunecate episoade din istoria omenirii. Prin Rezoluţia 62/122 din 17 decembrie 2007 se cere, de asemenea, instituirea unui program de informare menit să mobilizeze instituţiile de învăţământ, societatea civilă şi alte organizaţii pentru a întipări în conştiinţa generaţiilor viitoare „cauzele, consecinţele şi lecţiile comerţului transatlantic cu sclavi, şi pentru a face cunoscute pericolele rasismului şi prejudecăţilor”.
Corespondență de la Amiral Lord Sir Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Cea mai spectaculoasă evadare din România comunistă, subiectul documentarului „Fără 6 mile” difuzat de TVR-partener cultural-educațional al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională și științifică franco –română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)
În 1985, la Constanța, a avut loc cea mai spectaculoasă încercare de evadare de sub regimul Ceaușescu, când un comandant de navă, un actor și un timonier au hotărât să riște totul pentru libertate. Să încerci să fugi cu un vapor dintr-o țară comunistă părea de-a dreptul o nebunie iar planificarea evadării din România însemna, în primul rând, păstrarea secretului, într-un loc unde se spunea adesea că „și pereții au urechi”. Filmul a fost realizat cu o adevărată desfăşurare de forţe, cele mai importante momente fiind dramatizate pentru a sublinia atmosfera acelor ani, precum şi emoţia trăită de cei trei protagonişti. Director de imagine Mihai Pătraşcu, Montaj Ionuţ Andrei, Realizator Alina Amza, Producător Răzvan Butaru
Notă. OADO (Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite) este acreditată pentru a va fi prezentă la Alegerile prezidențșiale din 2025 în calitate de observator intern.
Aniversare. În ziua de 25 martie se sărbătorește și Ziua Poliției Române conform art.50 din Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002. Această dată a fost aleasă drept simbolul creștin al Bunei Vestiri aflat pe primul steag al Marii Agii, simbol ce a fost preluat și pe actualul drapel al Poliției Române. În anul 1822 domnitorul Grigore Dimitrie Ghica i-a înmânat Marelui Agă Mihăiță Filipescu (șeful poliției din acele timpuri) drapelul pe care este cusută sigla Steagului Agiei. Alături de siglă se află o ghirlandă din aur în interiorul căreia este prezentată Maica Domnului, înaintea îngerului ce-i aduce vestea cea bună (Buna Vestire).
Thomas Csinta, redactor șef al Jurnalului Bucureștiului, atașat de presă al (OADO-Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite), la Curțile cu Jurați ale Tribunalului Judiciar Paris, Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului (Națiunile Unite)
Notă. Articolele Lord Sir prof. univ. dr. președinte-fondator OADO Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)
Articole asociate
Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
