Premieră mondială absolută: „Investigații jurnalistice în serial” Vol.10 (Educație și Învățământ). Subiecte de Teze de Masterat de Cercetare şi de Doctorat în Științe Sociale. Studiul fenomenelor socio–judiciare și economice cu ajutorul teorei ergodice, a haosului (Sisteme complexe) și a sistemelor formale (de tip Gödel)

Teoria ergodică este o ramură a matematicii născută din studiul ipotezei ergodice formulată (de fizicianul Ludwig Boltzmann în 1871 pentru teoria sa cinetică a gazelor) care studiază proprietățile statistice ale sistemelor dinamice deterministe exprimate prin comportamentul mediilor în timp ale diferitelor funcții de-a lungul traiectoriilor sistemelor dinamice. Ca și teoria probabilităților, ea se bazează pe noțiuni generale ale teoriei măsurilor, în strânsă legătură cu teoria sistemelor dinamice și teoria haosului (sisteme complexe), cu analiza armonică, teoria Lie (teoria reprezentării, rețelele în grupuri algebrice) și teoria numerelor (teoria aproximărilor diofantine, funcțiile L).

Teoria haosului (formulată de Edward Lorenz în 1960) sau Teoria sistemelor complexe este o ramură a matematicii și fizicii teoretice care descrie comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare, a acelor sisteme care prezintă fenomenul de instabilitate numit sensibilitate față de condițiile inițiale, motiv pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung (deși se conformează legilor deterministe) este imprevizibil, adică aparent haotic (de unde și denumirea teoriei).

Sisteme formale de tip Gödel sunt sisteme care se supun Gödel’s incompleteness theorems (două teoreme ale logicii matematicie publicate de Kurt Gödel în 193), care demonstrează limitele inerente ale fiecărui sistem formal axiomatic.