. Prima cale ferată suburbană din România a fost înfiinţată la Braşov în anul 1892. Linia trenului cu abur avea o lungime de 17 kilometri, între Bartolomeu şi Satulung, Săcele.
Calea ferată suburbană a fost construită cu capital privat, în numai doi ani. Pornind din Gara Bartolomeu, linia urca pe strada Lungă, până în Piaţa Sfatului, de unde cobora apoi pe strada Vămii, adică Mureşenilor de astăzi, cotea la dreapta şi ajungea în faţa Primăriei, unde se află staţia Promenadă. Din acest punct, linia cobora prin marginea satelor Baciu, Turcheş şi Cernatu şi ajungea la staţia Satulung. Compania care a construit-o se numea Societatea Căilor Ferate Vicinale Braşov–Trei Scaune. Privații au început construirea liniei deoarece imperiul nu avea bani. Un raport din 1902 al societății care asigura funcționarea acestei linii ferate arăta că nici după zece ani aceasta nu ajunsese profitabilă.
Calea ferată a avut o importanţă economică deosebită pentru că din ea au fost racordate feroviar majoritatea fabricilor din zona industrială de est a oraşului. Aceasta a generat multe alte investiții pe lângă ea, care au contribuit la dezvoltarea locală. Printre companiile care s-au dezvoltat datorită acestei linii regăsim nume precum depozitul orășenesc de lemne (1893), fabrica de postav Wilhelm Scherg (1922), depozitul Porr (1898-1899), fabrica de mașini Frații Schiel (1911), depozitul petrolier Unirea, fabrica de cherestea Kocsis, fabrica de cărămidă și ceramică Frații Schmidt, fabrica de ciment Kugler (1898), fabrica Farola (1923-1924), „Metrom” Brașov (1936) și fabrica de sticlă și porțelan Honterus.
Trenurile, alintate popular „Cărăbuș”, circulau numai ziua, cu 10 km/h în oraş si 20 km/h în afară, iar în zilele de târg trenul circula în oraş numai după ora 15. De asemenea, mecanicul putea să utilizeze fluierul locomotivei numai în cazuri extreme, în rest avertizarea sonoră fiind făcută cu clopoţelul de către şeful de tren. Aceasta a fost demontată definitiv în anul 1960, o mică secțiune scăpând datorită faptului că a fost înglobată în liniile industriale dintre Metrom și Roman. Pentru construcția liniei, în 1891 s-a demolat Poarta Vămii, obiectiv ce făcea parte din zidurile de apărare ale cetății Brașovului.
Nota redacției. A se vedea pentru detalii materialul de mai jos
Primul tramvai de pe teritoriul actual al României a fost construit în Brașov, în anul 1892. Era alintat popular „Cărăbuș”, funcționa cu abur și a fost gata în timp-record. La acel moment, Brașovul era parte a Imperiului Austro-Ungar, care punea o importanță deosebită asupra lucrărilor de infrastructură. “Cărăbuș” a pornit la drum pe linia Brașov–Satulung, care acum face parte din Săcele. Acesta avea rolul de a aduce lumea din împrejurimile Brașovului în oraș.
Între „tramvai local” și „tren suburban”
În afara orașului, noul vehicul avea gări ca un tren, în vreme ce în Brașov circula practic ca un tramvai, a povestit pentru Libertatea, Gruia Hilohi, unul dintre autorii unei monografii dedicate acestui tren. Cartea se numește „Calea ferată suburbană Brașov– Satulung. Brassó-Hosszúfalusi Kózúti Vasút” și îi are ca autori pe Gruia Hilohi, Alexandru Daneș și Jonas Andras. Lucrarea a fost analizată de Conf. dr. Ștefan Ungurean de la Facultatea de Sociologie și Comunicare din cadrul Universității Transilvania din Brașov. Eseul acestuia este publicat pe platforma online a Institutului de Cercetare a Calității Vieții din cadrul Academiei Române și detaliază impactul acestui tren asupra Brașovului.
Realizat în doi ani
Tramvaiul cu abur ajungea până în centrul orașului, în zona unde acum sunt Biserica Neagră și Piața Sfatului. Linia de 17 kilometri a fost construită în numai doi ani. În 1891, poarta Vămii a fost dărâmată pentru că locomotiva cu aburi nu putea trece pe sub ea. Trenurile circulau numai ziua, cu 10 km/h în oraş și 20 km/h în afara acestuia. În zilele de târg, tramvaiul cu aburi circula în oraş numai după ora 15. Compania care a construit-o se numea Societatea Căilor Ferate Vicinale Braşov–Trei Scaune. Privații au început construirea liniei deoarece imperiul nu avea bani. Un raport din 1902 al societății care asigura funcționarea acestei linii ferate arăta că nici după zece ani aceasta nu ajunsese profitabilă.
Infrastructura atrage noi investiții
Totuși, aceasta a generat multe alte investiții pe lângă ea, care au contribuit la dezvoltarea locală. Linia a avut o importanţă economică deosebită pentru că a unit majoritatea fabricilor din zona industrială a oraşului. Profesorul Ungurean arată cum au fost atrase alte investiții datorită acestei linii ferate: depozitul orășenesc de lemne (1893), fabrica de postav Wilhelm Scherg (1922), depozitul Porr (1898-1899), fabrica de mașini Frații Schiel (1911), depozitul petrolier Unirea, fabrica de cherestea Kocsis, fabrica de cărămidă și ceramică Frații Schmidt, fabrica de ciment Kugler (1898), fabrica Farola (1923-1924), „Metrom” Brașov (1936) și fabrica de sticlă și porțelan Honterus.
A adus noi meserii și noi tehnologii
În Imperiul austriac exista și o presiune din partea oamenilor de afaceri pentru realizarea de investiții, libera circulație a mărfurilor și a persoanelor. Cam cum este acum în Uniunea Europeană. Așa că austriecii au construit linia de cale ferată Brașov-Sibiu-Budapesta în 1873. Șase ani mai târziu, în 1879, Brașovul este conectat cu linia București-Predeal. Trenul aduce și o schimbare la nivelul pieței muncii: apar controlorul, mecanicul de locomotivă, impiegatul, muncitorul care trebuie să facă reparații. „Se naște astfel, în jurul trenului, o comunitate profesională și una socială, dacă privim implicarea familiilor celor în cauză în diferitele activități de întreținere a liniei ferate”, scrie profesorul Ștefan Ungurean în eseul său. De asemenea, calea ferată necesită și conectarea telefonică între stații, ceea ce a dus la înființarea cabinelor telefonice și apariția operatorilor.
Înlocuit de autobuz, pentru că deranja oamenii
Totuși, după câteva zeci de ani trenul local a început să enerveze populația din cauza zgomotului și a fumului. În alte dăți au avut loc focuri de armă trase în tren. În fine, în alt moment, casa unui localnic de pe traseul trenului a luat foc de la scânteile produse de locomotivă. Astfel, în 1932, primăria Brașovului înființează primul serviciu de autobuze, iar acestea devin rapid preferatele populației. Trenul local va mai fi folosit însă până în 1960, în special de navetiștii din zonă care lucrau în fabricile din Brașov. Ulterior, autoritățile comuniste au închis linia.
Altă epocă, aceleași probleme
În final, dezvoltarea industrială nu a ținut cont de potențialul infrastructurii. Presa vremii scria că uzinele începeau toate programul la aceeași oră, fapt care conduce la îmbulzeală dimineața, când sute de muncitori erau în stații. Importanța sa este subliniată însă de ziarul maghiar Brasso: „Calea ferată schimbă peste tot condițiile de transport, dar niciodată mai rău ca înainte. Numai miopii sau cei cu vederea îngustată de frica de calea ferată nu o doresc. Noi deja am trecut peste asta, acum suntem atenți la schimbări, la ce schimbări vor mai fi cauzate de minunatul mijloc de circulație, ce nu are pereche și pe care îl privim cu demnitate”.
Înlocuim „cale ferată” cu „autostradă” și vom ajunge în România de acum… Răzvan Cuc, fost și actual ministru al transporturilor, promite inaugurarea unui număr de 180 de kilometri de autostradă în acest an. Este vorba de loturile 1 și 2 din autostrada Sebeș–Turda și loturile 3 i 4 de pe Lugoj–Deva.
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
