Acasă Confesiuni la o ceasca de cafea Ceartă matinală (Corespondenţă de la Julia-Henriette Kakucs, poet, scriitor, eseist, Germania –...

Ceartă matinală (Corespondenţă de la Julia-Henriette Kakucs, poet, scriitor, eseist, Germania – Frankfurt am Main)

M-am trezit dimineața supărată pe Wittgenstein. Da, pe Ludwig Josef Johann Wittgenstein, cel născut la 26 aprilie 1889 la Viena și decedat tot în aprilie, în ziua de 29 a anului 1951, la Cambridge. Iritată de ideea postulată de el „Despre ce nu se poate vorbi, trebuie să tăcem!“, revoltată, pusă pe luptă, m-am apucat să-mi fierb o cafea moca, promițându-mi răspunsuri veridice citite în zațul prelins pe pereții ceștii. Unde nu este logică să nu o cauți, mi-am spus, mulțumită cu modul meu de a adapta filozofia la viață sau viceversa. Recunosc, poate eram influențată încă de visul din care mă aruncase complet trează, incapacitatea mea de a traduce o scrisoare din franceză. O scrisese tocmai tatăl meu, acolo printre stelele pe care le vizita, și mă rugase să o corectez. Arhiplină de idei despre care nu se poate vorbi, îmi demonstrase încă o dată limitele ridicate de propriul nostru limbaj, granițele comunicației… Nu avea dreptate Karl Popper… scuze, Sir Sir Karl Raimund Popper care și-a criticat conaționalul? Născut 13 ani mai târziu în același oraș, trăind la Londra până în anul decesului (1994) Popper s-a întrebat ce a vrut să ne spună exact vienezul care a pus fundamentele filozofiei limbajului, ale logicii moderne? Nu se poate spune, se întreabă el, punând bazele raționalismului critic, că rațiunea singură nu ajunge pentru a demonstra un adevăr? Nu se poate spune despre Wittgenstein că postulează tăcerea, vorbind despre ce nu se vorbește și nespunând astfel nimic? Altfel spus, „Știu că nu știu nimic, dar și aceasta într-o măsură foarte mică.“?

Ce m-am putut supăra! Rob al tăcerii, ucigaș al întrebărilor… căci cum să întrebi ceea ce este îngropat în tăcere? Noțiunile ce nu pot fi cuprinse în cuvinte nu există, mi-am spus. Doi filozofi fascinați de întrebări, de logica gândirii, de rațiune, doi refugiați evrei din Viena nazistă, adepți ai democrației și toleranței, se întâlnesc la mine, în mine, în zorii unei zile de vacanță și mă fac total nefericită. Nu se poate vorbi despre ce nu se vorbește. Ce dureros! Îmi voi înghiți necazul într-o mare de vin… Mă voi gândi la Ulyse, la faptul că a reușit să-l îmbete pe ciclopul Polifem, fiul lui Poseidon. Cu ajutorul vinului a scăpat cu viață.

Nu iubea Polifem o nimfă? Cum de nu cunoștea băutura din struguri a zeilor, te întreb, în timp ce umplu două pahare cu un vin roșu, aromat, un Primitivo sosit din podgoriile din Apulia.  Îți place? Simți miasma fructelor negre de pădure, a scorțișoarei, cuisoarelor și a piperului negru? Picăturile grele, ce alunecând de pe buze, se ascund pe limbă și mângâind cerul gurii te lasă să le respiri aroma? Închide ochii și urmează-i drumul. Istoria vinului se lasă citită asemeni notițelor unui detectiv. În anul 1825, George Gibbs, proprietarul unei școli viticole din Long Island, New-York, a importat un soi de viță de vie din Viena Gumpoldskirchen. (Vezi? Nu doar Wittgenstein si Popper vin din Viena…)

Din acest an provine probabil și numele de Zinfandel. Se presupune că denumirea Zierfandler a fost trecută în mod eronat pe un pachet sosit din Croația. Scriitorul Morris L. West (autor printre altele și al romanului care l-a făcut celebru în 1959 The Devil’s Advocate) , originar din Australia, care a trăit însă un timp în Austria, Italia, Statele Unite, reîntorcându-se abia în anul 1980 în Australia, amintește că Ágoston Haraszty, colonel maghiar, a adus din Ungaria acest soi de viță de vie – cunoscut până atunci doar ca strugure de masă – în California. Începând din anul 1960 americanii încep să caute originea exactă, europeană a acestei vițe de vie. Primul care găsește paralela între vița de vie Zinfaden și Primitivo din Italia, este americanul Austin Goheen, specializat în patologia plantelor. Imaginează-ți, el aduce Primitivo în California pentru a face comparația. Cercetările sale, deși pot scoate în evidență asemănările dintre cele două lăstare, nu pot demonstra cu siguranță faptul că este vorba de aceeași plantă. Dovada ultimativă a fost adusă abia în anul 1999 de către Carole Meredith, profesoară pentru oenologie la Universitatea din Davis, care a analizat genetic plantele, demonstrând identitatea la nivelul DNS-ului.

Tot ea este aceea care cu un grup de cercetători găsește originea comună a lăstarelor din Apulia, Austria și California, în Croația. Cercetările au necesitat un drum lung și anevoios, găsindu-se abia în anul 2001 vița de vie absolut identică, Crljenak kaštelanski, struguri plantați în zona de graniță dintre Ungaria și Croația. În dialectul Medimurje, numele, Roșcatul, descrie culoarea atrăgătoare a vinului în care se ascunde soarele fierbinte și patima iubirii. Mă uit în oglindă urmărind cum ridicăm amândoi paharul…În sănătatea lui Wittgenstein, dragul meu!

Ceea ce poate fi gândit este și posibil“, a spus el iar eu… eu… zâmbesc acum împăcată.

Autor: Julia-Henriette Kakucs (poet, scriitor, eseist, Germania Frankfurt am Main)

Bibliografie

Als Schriftstellerin und Diplom Psychagogin suche stets Lösungen und Wege, um das Leben schätzen zu lernen und sie lebenswert zu gestalten. Ich schreibe Lyrik, Prosa, Essays und Librettos. Ich bin Mitglied der U.C.M.R.-A.D.A.Schwerpunkte der therapeutischen Arbeit: Sprach- und Kommunikationstherapie, Autismus, Verhaltenstherapie, Dys…
Julia-Henriette Kakucs, membră a UCMR-ADA – Uniunea Compozitorilor, profesor de psihopedagogie, scriitoare, libretistă și textieră de succes. Muzicalurile „Pip, copilul stelelor” și „Noua poveste a Scufiței Roșii” figurează în repertoriul permanent al Operei din Brașov și al Teatrului Merlin din Timișoara. Cântecele compuse pe textele sale au primit distincții și premii naționale și internaționale. A debutat literar în revista Orizont din Timișoara (1982). Concomitent cu recitalurile de lirică și muzică susținute în Germania și Polonia, scriitoarea a colaborat, cu eseuri și poezie, la numeroase reviste literare, între care Jurnalul Bucureştiului, Observatorul (Toronto), Haifa literară, Isro-Press, Taifas literar, Nautilus, Alchemia și Temeschburger Heimatblatt. Din opera literară a scriitoarei amintim, selectiv, volumele: „Träumerei” (carte bibliofilă de lirică, în limba germană, 2009), „Jurnalul unei emigrații” (2010), „Ploaia din mine” (poezii și eseuri, 2013) și „Cu tine. Solitudini” (însemnări, eseuri, amintiri, 2016). (George ROCA, Rexlibris Media Group. Sydney, Australia, 4 iulie 2019)  
Articolul precedentPovestea luptei pentru libertatea unui suflet!
Articolul următorProtejat: Adolf Hitler – un fost dictator meloman –„clasic” și modern!
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.