„Spionii tăcuți”, invizibili și permanenți din viața noastră – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova)

„Astăzi, tehnologia nu mai este doar un instrument pe care îl folosim; ea a devenit un mediu care locuiește cu noi și care ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine.”
(Yuval Noah Harari)

Iluzia confortului și sfârșitul vieții private

„Nu există niciun loc unde să te poți ascunde de  cel care te privește din interiorul propriului tău buzunar.” (Edward Snowden)

„Internetul Lucrurilor” (IoT) este prezentat adesea ca o promisiune a confortului total, însă, pentru omul simplu, realitatea ascunsă în spatele acestui acronim este mult mai tulburătoare. Ceea ce numim generic IoT nu este o simplă facilitate tehnică, ci actul de deces al intimității noastre. Sub masca seducătoare a confortului absolut, ne-am deschis larg porțile pentru un chiriaș care este un „spion tăcut, invizibil și permanent” și care nu mai pleacă niciodată. În fapt, asistăm la instaurarea celui mai complex sistem de Inteligență Artificială al supravegherii moderne, un mecanism perfid prin care obiectele cele mai banale sunt transformate în agenți de infiltrare în cel mai sacru spațiu: propria locuință. 

Inteligența Artificială între geniul creației și capcana propriei minți. Internetul Lucrurilor – Când obiectele din dotarea noastră devin „turnători” tăcuți – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova) în colaborare cu Thomas Csinta (scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului)

„Dacă ai ceva ce nu vrei să știe nimeni, probabil că n-ar fi trebuit să o faci de la bun început, dar acum nici nu mai ai unde să te ascunzi.” (Eric Schmidt, fost CEO Google)

Armata de „ochi și urechi digitale” din viața noastră

„Supravegherea cea mai eficientă este aceea despre care nici nu bănuiești că există.” (Michel Foucault)

Fiecare obiect care ne înconjoară primește un „creier digital” (cipul cu software) care aude, vede, înregistrează și transmite imediat datele prin conexiunea la internet. Din acel moment, aceste unelte încetează să mai fie inerte; ele devin observatori activi, raportând totul către servere aflate la mii de kilometri distanță: 

• Televizorul „inteligent”. O lentilă bidirecțională care ne „aude” conversațiile și ne „vede” prin camerele integrate, livrând intimitatea familiei către sisteme de putere străine.
• Aspiratorul robot. Un cartograf al intimității care memorează harta exactă a casei și „știe” unde ne petrecem majoritatea timpului.
• Frigiderul smart. Monitorizează dieta și frecvența consumului, transformând obiceiurile alimentare în statistici de piață.
• Telefonul mobil. Cel mai fidel spion, care ne urmărește locația prin GPS, ne filmează și ne ascultă permanent, fiind infiltrat chiar în buzunarul sau la urechea noastră.
• Tabletele, laptopurile și interfoanele video. Suntem încercuiți de o armată de ochi electronici care raportează fiecare gest către centre de putere aflate la mii de kilometri distanță
• Jucăriile inteligente și monitoarele pentru copii (Baby Monitors). Acestea pot înregistra vocile și reacțiile celor mici, transformând camera copilului într-un spațiu de colectare a datelor.
• Periuța de dinți și cântarul smart. Monitorizează igiena personală și parametrii biologici, trimițând date despre sănătatea noastră către baze de date externe.
• Mașinile moderne (Autovehiculele conectate). Înregistrează nu doar locația, ci și stilul de condus, conversațiile din habitaclu și chiar destinațiile frecventate.
• Boxele inteligente (Asistenții vocali). Stau într-o stare de „ascultare permanentă”, captând fragmente de viață privată mult dincolo de simplele comenzi vocale.
• Becurile, termostatele și prizele inteligente. Înregistrează ritmul de viață–când suntem acasă, în ce cameră stăm și când dormim.
• Ceasurile fitness (Smartwatch). Monitorizează pulsul, somnul și reacțiile biologice, transformând corpul uman într-o materie primă pentru algoritmi.
• Echipamentele de fitness de acasă. Bicicletele sau benzile de alergat conectate raportează rezistența noastră fizică și programul zilnic. 

Un gadget este un accesoriu tehnologic compact–un dispozitiv, aparat sau mecanism–adesea privit fie ca o necesitate, fie ca o jucărie utilă, dar care ascunde o complexitate digitală capabilă de monitorizare permanentă. Concluzia. „În secolul XXI, obiectele nu ne mai servesc pe noi, ci noi servim obiectele cu datele vieții noastre.” (Bofeng Fu)

De la confort, la supravegherea totală

„Succesul în crearea unei AI eficiente ar putea fi cel mai mare eveniment din istoria civilizației noastre. Sau cel mai rău… nu putem ști dacă vom fi ajutați la infinit de AI, sau ignorați de ea și dați la o parte, sau, eventual, distruși de ea.” (Stephen Hawking)

Această realitate ne trimite direct la distopia lui George Orwell, „1984”, unde „Tele-ecranul” supraveghea fiecare gest. Diferența este că astăzi noi primim supravegherea de bunăvoie, sub masca modernității. Proprietatea privată devine o fereastră deschisă prin care companiile și sistemele de putere ne văd viața în timp real. Această monitorizare ne urmărește și dincolo de pragul casei, la serviciu, unde dispozitivele precum imprimantele, camerele de conferință sau senzorii de prezență devin gardieni digitali care ne măsoară fiecare respirație și eficiența fiecărei secunde.

„Libertatea înseamnă dreptul de a avea un spațiu în care nimeni nu se uită. Astăzi, acest spațiu a dispărut.” (Hannah Arendt)

Nici pe stradă nu mai suntem singuri: în spațiul public, o rețea densă de camere cu recunoaștere facială și senzori urbani ne urmărește fiecare pas, transformând trotuarul într-o scenă sub cerul liber unde anonimatul a devenit o amintire a trecutului. În acest „viitor de senzație”, anonimatul dispare: orice mișcare este înregistrată și stocată într-o bază de date universală. 

„În lumea Internetului Lucrurilor, experiența umană a devenit doar o materie primă pe care mașinile o fură pentru a prezice și a ne controla viitorul.” (Shoshana Zuboff)

Consecințele utilizării datelor: de la profilare la controlul total

„Datele sunt noul petrol, dar spre deosebire de petrol, ele nu se consumă, ci ne consumă pe noi, transformându-ne în entități previzibile.” (Clive Humby)

Acești „stăpâni ai serverelor” nu sunt entități abstracte, ci uriașe conglomerate tehnologice transnaționale și structuri de intelligence care au transformat datele noastre biografice în cea mai prețioasă marfă a secolului. Colectarea acestor date de către „spionii tăcuți” nu este un proces inofensiv sau pur statistic; ea reprezintă fundamentul unui nou tip de putere. Informațiile extrase din cele mai intime colțuri ale vieții noastre sunt procesate de algoritmi de Inteligență Artificială pentru a crea un „geamăn digital” al fiecărui individ.

• Predicția și manipularea comportamentului

Sistemele de putere nu se mulțumesc doar să ne observe; ele folosesc datele pentru a ne anticipa deciziile. Știind ce mâncăm, cum dormim și ce discutăm în sufragerie, aceste entități pot manipula fluxul de informații pe care îl primim, direcționându-ne subtil opiniile politice, obiceiurile de consum și chiar stările emoționale.

• Instalarea „scorului social” invizibil

Orice mișcare, preferință sau interacțiune casnică înregistrată poate contribui la o formă de evaluare invizibilă. Companiile de asigurări pot crește prețurile dacă frigiderul raportează alimente nesănătoase, iar instituțiile financiare pot limita creditarea pe baza profilului psihologic extras din activitatea noastră digitală.

• Moartea anonimatului și controlul social

Într-un spațiu de supraveghere totală, devierea de la normă devine imposibilă. Căminul, odinioară un refugiu al interiorității pure unde omul putea fi el însuși fără mască, devine o extensie a spațiului public controlat. Această transparență forțată elimină libertatea de gândire și de manifestare, deoarece individul, simțindu-se privit permanent, își autocenzurează comportamentul.

• Dependența și deposedarea de voință

Prin delegarea deciziilor către obiectele „inteligente”, omul își pierde treptat autonomia. Mașinile nu doar ne „fură” experiența pentru a o transforma în materie primă, ci încep să decidă în locul nostru, transformând cetățeanul liber într-un simplu utilizator dirijat de algoritmi aflați în posesia unor centre de putere obscure.

Pentru acești arhitecți ai controlului, noi nu mai suntem cetățeni cu drepturi, ci simple fluxuri de informații ce trebuie exploatate, prezise și vândute către cel mai mare ofertant, într-un mecanism de profit care nu cunoaște nicio limită etică.

Vulnerabilitatea totală–fragilitatea în fața atacurilor și a sabotajului

„Perfecțiunea mijloacelor și confuzia scopurilor par să caracterizeze epoca noastră”. (Albert Einstein)

Dincolo de supravegherea orchestrată de companii și sisteme de putere, Internetul Lucrurilor introduce un risc major de securitate: vulnerabilitatea tehnică. Fiecare „spion” din casa noastră este, în esență, o poartă lăsată întredeschisă prin care pot intra actori necunoscuți.

„O casă inteligentă este, de fapt, o casă care îi permite unui străin să aibă cheia de la ușa ta fără ca tu să știi.” (James Comey, fost director FBI)

• Infiltrarea–Preluarea controlului de la distanță

Un obiect „inteligent” cu o securitate slabă (cum ar fi un bec sau un termostat) poate fi transformat într-un punct de intrare pentru hackeri. Odată infiltrați, aceștia pot accesa întreaga rețea a casei, de la camerele video până la datele bancare de pe laptop, transformând astfel poarta digitală într-o vulnerabilitate totală.

• Agresiunea–Sabotajul domestic și „soldații” de serviciu

Imaginați-vă un viitor în care încuietorile de la uși, cuptorul sau sistemul de încălzire pot fi blocate ori activate malițios de la mii de kilometri distanță. Proprietatea privată nu mai este doar transparentă, ci devine ostatică propriei tehnologii. Mai mult, într-un act de trădare digitală, milioane de astfel de aparate electrocasnice pot fi „înrolate” fără știrea proprietarilor în arme botnet–armate digitale folosite pentru a ataca infrastructuri critice, transformând aspiratorul sau frigiderul dumneavoastră într-un soldat invizibil într-un război cibernetic global.

Concluzie. Un refugiu sub asediu

„Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relaţiile interumane. În lume va exista o generaţie de idioţi.” (Albert Einstein)

Asistăm la o transformare radicală a condiției umane. Dacă, în trecut, casa era cetatea de nepătruns a individului, astăzi zidurile au devenit ecrane, iar obiectele au devenit martori. „Internetul Lucrurilor” nu ne-a oferit doar confort, ci ne-a vândut, la pachet, un sistem de monitorizare pe care nici cele mai opresive regimuri din istorie nu l-ar fi putut visa. Fiecare alegere de a „moderniza” căminul cu încă un dispozitiv conectat este, în realitate, semnarea unui nou contract de renunțare la intimitate.

„În lumea Internetului Lucrurilor, experiența umană a devenit doar o materie primă pe care mașinile o fură pentru a prezice și a ne controla viitorul.” (Shoshana Zuboff)

Trebuie să ne întrebăm dacă prețul acestui confort merită pierderea ultimului bastion al libertății: dreptul de a nu fi văzut, auzit și analizat în propria intimitate. Într-o lume în care totul este conectat, singura formă adevărată de rezistență și de păstrare a demnității umane ar putea rămâne, paradoxal, deconectarea. Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să decidem dacă ne dorim un cămin care să ne servească sau un spațiu care să ne „toarne” secundă de secundă către un sistem central de putere. Sub acest asediu, conceptul de proprietate privată se prăbușește. Căminul, odinioară ultimul refugiu al intimității și al libertății individuale, devine un mediu transparent pentru corporații și sistemele de putere, care ne scanează viața în timp real fără ca noi să avem măcar habar de prezența lor. În acest „viitor de senzație”, singura formă adevărată de rezistență pentru păstrarea demnității umane ar putea rămâne, paradoxal, deconectarea.

„Tragedia modernă nu este că mașinile încep să gândească precum oamenii, ci că oamenii sunt forțați să trăiască după regulile mașinilor.” (Alan Turing)

 Bibliografie

• Harari, Yuval Noah–21 de lecții pentru secolul XXI, Editura Polirom, Iași, 2018. (Sursă pentru contextul tehnologic ca mediu de viață).
• Zuboff, Shoshana–The Age of Surveillance Capitalism (Epoca capitalismului de supraveghere), PublicAffairs, 2019. (Sursă pentru conceptul de experiență umană ca materie primă).
• Orwell, George–1984, Editura Polirom, Iași (diverse ediții). (Sursă pentru analogia cu „Tele-ecranul” și supravegherea totală).
• Hawking, Stephen–Răspunsuri scurte la marile întrebări, Editura Humanitas, București, 2018. (Sursă pentru avertismentul privind riscurile Inteligenței Artificiale).

Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (Nicolae Grigorie-Lăcrița-profil realizat de Nicolae Vasile)

Nicolae Grigorie-Lăcrița. Scrieri religioase. Volumul 1. 

Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureștiului

Articole asociate

Telemetria IA – Radiografia invizibilă și „Ochiul” care nu clipește niciodată – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova) în colaborare cu Thomas Csinta (scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului)

Nanometrul și Revoluția Nano – Inteligența Artificială – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru al UZPR Craiova) în colaborare cu Thomas Csinta (scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului)

Dominanță mondială prin Inteligența Artificială – Modelul chinez și viitorul controlului global – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor)

Riscurile manipulării prin Inteligența Artificială – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor)

Inteligența Artificială – de la „Promisiunea Bunăstării” la „Distrugătorul Lumilor” sub Comandă Malefică (Artificial Intelligence – From the „Promise of Prosperity” to the „Destroyer of Worlds” Under Malevolent Command) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova) în colaborare cu Thomas Csinta (scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului)

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)