An introduction to the IoT technology stack and its components




„Astăzi, tehnologia nu mai este doar un instrument pe care îl folosim; ea a devenit un mediu care locuiește cu noi și care ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. (Yuval Noah Harari)
„Majoritatea oamenilor nu-și dau seama cât de pașnică este epoca în care trăim.”
Nota redacției. Profesor de istorie în cadrul Universității Ebraice din Ierusalim, Yuval Noah Harari s-a născut în 1976 în Israel, a obținut doctoratul la Universitatea Oxford și a devenit faimos odată cu publicarea primului său volum, Sapiens. Scurtă istorie a omenirii.

După ce la vârsta de doar 3 ani a învățat singur să citească, la școală a urmat cursurile pentru copii înzestrați intelectual iar la 17 ani s-a înscris la universitatea unde avea să predea, pentru a studia istorie și relații internaționale. Inițial s-a specializat în istorie universală, medievală și militară, însă preocupările lui mereu au fost și de natură filosofică, mai ales în contextul marii istorii și a legăturilor acesteia cu alte domenii. Câteva dintre întrebările pe care le ridică autorul sunt: Care este relația dintre istorie și biologie? Ce desparte în mod esențial Homo Sapiens de animale? Are istoria o direcție anume? Care sunt dilemele etice rezultate din folosirea științei și tehnologiei în secolul 21?
Inițial publicată în ebraică, Sapiens are la origine cursurile pe care Harari le preda în cadrul facultății și a devenit imediat un best-seller național. Apariția în limba engleză a propulsat-o în topurile de vânzări occidentale, după care au urmat alte aproximativ 45 de traduceri și celebritatea mondială a cărții și a autorului său. Următorul titlu, Homo Deus, analizează posibilele traiectorii viitoare ale umanității, iar cele 21 de lecții pentru secolul XXI sunt tot atâtea eseuri despre problemele cu care ne confruntăm în prezent. Nici cei tineri nu au fost neglijați: seria Suntem de neoprit reprezintă o condensare a informațiilor din Sapiens, făcută într-un mod accesibil și potrivit pentru copii. Fără a fi lipsit de controverse și de critici provenite din lumea academică, Harari rămâne unul dintre cei mai apreciați și mai titrați scriitori de popularizare a științei, autor a numeroase articole de specialitate. În prezent locuiește împreună cu soțul său într-o suburbie din Tel Aviv.

Internetul Lucrurilor (IoT-Internet of Things) reprezintă o rețea globală de obiecte fizice („lucruri”) echipate cu senzori, software și tehnologii de conectare, care colectează și schimbă date prin internet fără intervenție umană directă. Această tehnologie permite automatizarea, monitorizarea în timp real și interconectarea dispozitivelor inteligente, de la electrocasnice la echipamente industriale complexe.Componente (Include dispozitive hardware/senzori, actuatoare, conectivitate/Wi-Fi, Bluetooth, 5G, procesarea datelor și o interfață utilizator), Aplicații (IoT este utilizat în case inteligente (smart home), orașe inteligente/smart cities, monitorizarea sănătății, agricultură și industrie/IIoT), Beneficii (Crește eficiența, reduce costurile operaționale, îmbunătățește siguranța și optimizează utilizarea resurselor) și Impact (Transformă modul în care obiectele cotidiene comunică, devenind parte dintr-un ecosistem digital unitar). IoT joacă un rol esențial în dezvoltarea industriei 4.0, facilitând schimbul de date în timp real pentru decizii automate
Inteligența Artificială (IA) este, în esență, proiecția minții omenești în materie digitală. Ea nu a apărut din neant; ea s-a dezvoltat și continuă să evolueze exclusiv prin puterea și prin voința intelectului uman. Asistăm astăzi la un paradox straniu: se afirmă tot mai des că IA va fi cel mai rău lucru care „i s-a întâmplat omenirii” sau chiar că va semna „sfârșitul civilizației”. Într-o eroare de logică monumentală, am ajuns să confundăm victima (= produsul tehnologic) cu călăul (= propria minte a omului). Aruncăm vina pe „creație”, exonerând „creatorul” care a plăsmuit acest mecanism de control.
Buddha, în urmă cu 2.500 de ani, a rostit un adevăr care pare astăzi mai actual ca niciodată: „Care este cel mai mare duşman al omului, dacă nu propria sa minte?” și „Tot ceea ce suntem este rezultatul a ce am gândit. Mintea este totul. Devenim ceea ce gândim.” Prin Inteligența Artificială, devenim, la propriu, prizonierii propriilor noastre proiecții mentale. Ne confruntăm cu un viitor pe care marii gânditori l-au anticipat cu o precizie înfiorătoare:
- Stephen Hawking: „Dezvoltarea inteligenței artificiale complete ar putea însemna sfârșitul rasei umane.”
- Albert Einstein: „Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relaţiile interumane. În lume va exista o generaţie de idioţi.”
- Grigorie Lăcrița: „Inteligența Artificială, dacă este lăsată pe mâna unor conducători bolnavi patologic, poate deveni cea mai mare amenințare pentru existența omenirii; însă, dacă este folosită pentru a aduce bunăstare, ea poate deveni cea mai de preț resursă pentru omenire.”
- Aristotel (adaptare): „Statul există pentru a asigura viața ceabună a cetățenilor săi, nu pentru a-i lăsa pradă unor forțe care le anulează umanitatea.”
În concluzie, IA nu este o forță autonomă, ci oglinda în care se reflectă fie înțelepciunea, fie patologia noastră. Nu tehnologia (IA) ne va distruge, ci deciziile luate de propria minte a oamenilor, care poate ajunge să se transforme în propriul său călău.
„Internetul Lucrurilor” (notat cu IoT) sună ca o promisiune a confortului total, dar pentru omul simplu, realitatea este mult mai tulburătoare. Internetul Lucrurilor reprezintă, practic, „sistemul nervos” al supravegherii moderne. Obiectele devin „turnători” tăcuți în propria noastră casă. Imaginați-vă că fiecare obiect pe care îl dețineți–de la mașina de spălat și televizor, până la aspirator, frigider sau chiar becul din tavan– primește un „creier” (un cip cu software) și o „voce” (conexiunea la internet).
Ce înseamnă asta în viața de zi cu zi? Înseamnă că obiectele personale ale fiecăruia dintre noi nu mai sunt simple unelte inerte, ci devin observatori activi, devin „turnători” tăcuți în propria noastră casă. Aspiratorul „știe” harta exactă a casei, televizorul „aude” conversațiile din sufragerie și „vede” prin camerele integrate, iar frigiderul monitorizează ce și cât mâncați.
Toate aceste aparate colectează date despre obiceiurile cele mai intime ale fiecăruia dintre noi și, ceea ce este cu adevărat șocant, comunică între ele și cu servere aflate la mii de kilometri distanță, fără ca oamenii să apese vreun buton. Deci, aici vom ajunge: fiecare pas pe care îl facem spre o viață mai „modernă” este un pas pe care îl facem spre a dezvălui propria noastră intimitate, fără să vrem și fără să știm. Nu mai este vorba doar despre o mașină care se conduce singură, ci despre o rețea globală de miliarde de „ochi și urechi” digitale. Aceste obiecte interconectate raportează totul către un sistem central.

Practic, proprietatea privată a fiecăruia dintre noi devine o fereastră deschisă prin care companiile și sistemele de putere pot auzi și pot vedea viața în timp real. În acest „viitor de senzație”, anonimatul dispare: fiecare mișcare, preferință sau interacțiune casnică devine o urmă digitală stocată într-o bază de date uriașă, transformând căminul, odinioară un refugiu al interiorității pure, într-un spațiu de supraveghere totală.
„În lumea Internetului Lucrurilor, experiența umană a devenit doar o materie primă pe care mașinile o fură pentru a prezice și a ne controla viitorul.” (Shoshana Zuboff)
Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (Nicolae Grigorie-Lăcrița-profil realizat de Nicolae Vasile)
Nicolae Grigorie-Lăcrița. Scrieri religioase. Volumul 1.

Articol asociat
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…




























