Acasă Culturale si Altele În Țara Crișurilor, pe urmele Dacilor Liberi… Descoperiri arheologice de excepție!

În Țara Crișurilor, pe urmele Dacilor Liberi… Descoperiri arheologice de excepție!

114
0

Un reportaj realizat de Ciprian Rus
Zonă a dacilor liberi, Țara Crișurilor începe să-și dezlege taina istorică, prin descoperirile, de dată foarte recentă, ale unor oră­deni pasionați de trecut. Am mers pe urma lor, la Oradea, și am aflat povești fascinante, dar și situații revol­tătoare, când patri­moniul național e călcat sub șenile, de dușmani ai legii și-ai isto­riei României.

Cu detectorul, în căutarea aurului istoric

De obicei, despre căutătorii de vestigii arheo­lo­gice cu ajutorul detectoarelor de metale, afli doar când e de rău: când se descoperă gropi săpate ilegal în situri arheologice ori când poliția intră pe firul unor afaceri murdare, cu comori antice.

În schimb, despre „detectoriștii” din Oradea auzisem numai de bine. Pasionați de istorie, ei au scos la iveală tezaure de mare valoare, cât să umpli o sală a unui mare muzeu de antichități! Din pură pasiune (nu cer un ban recompensă pentru ceea ce des­co­peră!) arheologii amatori de la „Dacia Crisius” s-au ambi­ționat să refacă, piesă cu piesă, un veritabil tezaur, ce demonstrea­ză puternica prezență dacică în zona Biho­rului, cu mult peste ce ne imaginăm, când vor­bim, generic, despre „dacii liberi”.

Afundați în cărți de istorie, cău­tând indicii în discuții cu specia­liști, scotocind printre pixelii hăr­ților imprimate cu împrejurimile Bihorului, „detectoriștii” de la Aso­­ciația „Dacia Crisius” trăiesc permanent aventura unor desco­pe­riri fasci­nante. Oameni ai muncii, de luni până vineri, își trăiesc pa­siunea la capăt de săptămână, când, înarmați cu detectoare pentru metale, descoperă comori nepre­țuite ale isto­riei.

Cea mai importantă dovadă că „detectoriștii” din Oradea fac o treabă extraordinară este prezența descoperirilor lor într-o expoziție găzduită la Mu­zeul Țării Crișurilor.

La loc de frunte se află două spade din bronz, restaurate perfect, o monedă dintr-un tezaur de 379 de denari, găsit la Peștiș, unică în lume, în care cele două fețe reprezintă realități des­părțite în timp de aproape o jumătate de veac, un alt tezaur, de 99 de denari, obiecte de podoabă din bronz, unelte și arme, dar și o grămadă de săgeți din diferite epoci istorice: toate acestea i-au deter­mi­nat pe arheologii bihoreni de profesie să dea star­tul unor cercetări sistematice, convinși că avem de-a face cu o cetate dacică la Peștiș! Iar astea sunt doar câteva dintre descoperirile lor: mai e un tezaur de 64 de denari din argint la Cetea, un mormânt tumu­lar de războinic dac la Bălnaca, colane, fibule, inele, un tezaur de 49 de drahme din argint la Vadu Cri­șului, podoabe din aur…

Câte muzee din România se pot lăuda cu ast­fel de comori? Sin­gura noastră motivație e să scoatem la lumină isto­ria adevărată, istoria necu­noscută a acestor locuri. Altceva nu ne interesează. Recompensele acordate prin lege, un­de­va la 30% din valoarea fiecărei des­coperiri, chiar nu ne inte­resează, nici nu le solici­tăm când predăm obiectele găsite. Suntem oa­meni serioși, avem fiecare o mese­rie, ne câștigăm banii din alte munci. O gălea­tă de aur să găsim, o pre­dăm așa cum o scoatem din pă­mânt!, spune Antonio, stu­dentul la drept. „Satisfacția su­premă este că o găsești. Un dar al pământului, care te ajută să știi cine ești”.

Tezaurul de la Urvind

O mică parte din comoară

„Detectoriștii” de la „Dacia Crisius” vorbesc atât de aprins, că te fac să te simți parte din aventura lor. Le propun să mă ia cu ei, virtual, la una din desco­peririle lor cele mai specta­culoase. „„Fie­care din grup își face conștiincios docu­mentarea peste săp­tămână, iar locul convenit pare, de fiecare dată, „punct ochit, punct lo­vit„… Realitatea e că aproape ni­cio­dată când pornim la drum cu o idee fixă–acolo musai o să dăm peste ceva vestigii!–nu găsim ni­mic. Dar, chiar dacă nu găsim nimic, nu ne dăm bătuți. Mai tare ne ambițio­năm! „Hai să mergem și colo!”. „Hai să în­cercăm și din­colo!”. Și, din una în alta, dai peste niște des­coperiri absolut incredi­bile””, spune Antonio.

Iar ziua aceea de mijloc de iulie a anului trecut n-a fost cu nimic dife­rită. Băieții au pornit hotărâți spre destinația aleasă, n-au dat peste ni­mic, și s-au abătut de la drumul pre­stabilit, până ce-au ajuns, departe, într-o pădure deasă, sălbatică. Și-au împărțit câte o tarla pentru cercetarea cu detectorul și s-au apucat de „patrulat”, până când unul dintre aparate a țiuit. Au săpat și-au dat peste ceea ce părea a fi un topor foarte vechi, dacic. Era deja un indiciu: s-a întors fiecare la detectorul lui și la muncă… La un moment dat, dintr-o vale înfundată, un stri­­găt de bucurie sparge liniștea pădurii. După voce e Anto­nio și, tot după voce, sigur e vorba despre o desco­pe­rire serioasă! Fug cu toții spre el, într-un suflet. La „locul faptei”, colegul de echipă îi aștepta cu o frumusețe de drahmă din argint. În câteva mi­nute, cercetează toți, toată zona din jur, să nu rămâ­nă nimeni nerăsplătit: în total, un frumos tezaur format din 19 monede din argint și mai multe verigi din bronz.Adevărul e că am mers în orb. Nu exis­ta niciun indiciu istoric despre locul respectiv. Am ajuns acolo, la Urvind, într-o zonă în care, de sute de ani, nu mai călcase picior de om, darmite de istoric! Și mai surprinzător, locul nu era pe un vârf de deal, pe unde adesea găsim urme vechi, dacice, ci în groapa a patru-cinci crevase mari, făcute de ape coborâte din stâncăraie. Nu ne-ar fi trecut niciodată prin cap că ar putea fi ceva interesant acolo…”, își amintește Antonio. La fina­lul zilei, când, obosiți și fericiți, s-au întors „la sem­nal” și au anunțat, conform legii, autoritățile despre ce găsi­seră la Urvind, echipa de la „Dacia Crisius” tocmai își trecuse în „palmares” un nou te­zaur!

Bibliografie

În Țara Crișurilor, pe urmele dacilor liberi

Nota redacției

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.