Un reportaj realizat de Ciprian Rus
Zonă a dacilor liberi, Țara Crișurilor începe să-și dezlege taina istorică, prin descoperirile, de dată foarte recentă, ale unor orădeni pasionați de trecut. Am mers pe urma lor, la Oradea, și am aflat povești fascinante, dar și situații revoltătoare, când patrimoniul național e călcat sub șenile, de dușmani ai legii și-ai istoriei României.
Cu detectorul, în căutarea aurului istoric
De obicei, despre căutătorii de vestigii arheologice cu ajutorul detectoarelor de metale, afli doar când e de rău: când se descoperă gropi săpate ilegal în situri arheologice ori când poliția intră pe firul unor afaceri murdare, cu comori antice.
În schimb, despre „detectoriștii” din Oradea auzisem numai de bine. Pasionați de istorie, ei au scos la iveală tezaure de mare valoare, cât să umpli o sală a unui mare muzeu de antichități! Din pură pasiune (nu cer un ban recompensă pentru ceea ce descoperă!) arheologii amatori de la „Dacia Crisius” s-au ambiționat să refacă, piesă cu piesă, un veritabil tezaur, ce demonstrează puternica prezență dacică în zona Bihorului, cu mult peste ce ne imaginăm, când vorbim, generic, despre „dacii liberi”.
Afundați în cărți de istorie, căutând indicii în discuții cu specialiști, scotocind printre pixelii hărților imprimate cu împrejurimile Bihorului, „detectoriștii” de la Asociația „Dacia Crisius” trăiesc permanent aventura unor descoperiri fascinante. Oameni ai muncii, de luni până vineri, își trăiesc pasiunea la capăt de săptămână, când, înarmați cu detectoare pentru metale, descoperă comori neprețuite ale istoriei.
Cea mai importantă dovadă că „detectoriștii” din Oradea fac o treabă extraordinară este prezența descoperirilor lor într-o expoziție găzduită la Muzeul Țării Crișurilor.
La loc de frunte se află două spade din bronz, restaurate perfect, o monedă dintr-un tezaur de 379 de denari, găsit la Peștiș, unică în lume, în care cele două fețe reprezintă realități despărțite în timp de aproape o jumătate de veac, un alt tezaur, de 99 de denari, obiecte de podoabă din bronz, unelte și arme, dar și o grămadă de săgeți din diferite epoci istorice: toate acestea i-au determinat pe arheologii bihoreni de profesie să dea startul unor cercetări sistematice, convinși că avem de-a face cu o cetate dacică la Peștiș! Iar astea sunt doar câteva dintre descoperirile lor: mai e un tezaur de 64 de denari din argint la Cetea, un mormânt tumular de războinic dac la Bălnaca, colane, fibule, inele, un tezaur de 49 de drahme din argint la Vadu Crișului, podoabe din aur…
Câte muzee din România se pot lăuda cu astfel de comori? „Singura noastră motivație e să scoatem la lumină istoria adevărată, istoria necunoscută a acestor locuri. Altceva nu ne interesează. Recompensele acordate prin lege, undeva la 30% din valoarea fiecărei descoperiri, chiar nu ne interesează, nici nu le solicităm când predăm obiectele găsite. Suntem oameni serioși, avem fiecare o meserie, ne câștigăm banii din alte munci. O găleată de aur să găsim, o predăm așa cum o scoatem din pământ!”, spune Antonio, studentul la drept. „Satisfacția supremă este că o găsești. Un dar al pământului, care te ajută să știi cine ești”.
Tezaurul de la Urvind
„Detectoriștii” de la „Dacia Crisius” vorbesc atât de aprins, că te fac să te simți parte din aventura lor. Le propun să mă ia cu ei, virtual, la una din descoperirile lor cele mai spectaculoase. „„Fiecare din grup își face conștiincios documentarea peste săptămână, iar locul convenit pare, de fiecare dată, „punct ochit, punct lovit„… Realitatea e că aproape niciodată când pornim la drum cu o idee fixă–acolo musai o să dăm peste ceva vestigii!–nu găsim nimic. Dar, chiar dacă nu găsim nimic, nu ne dăm bătuți. Mai tare ne ambiționăm! „Hai să mergem și colo!”. „Hai să încercăm și dincolo!”. Și, din una în alta, dai peste niște descoperiri absolut incredibile””, spune Antonio.
Iar ziua aceea de mijloc de iulie a anului trecut n-a fost cu nimic diferită. Băieții au pornit hotărâți spre destinația aleasă, n-au dat peste nimic, și s-au abătut de la drumul prestabilit, până ce-au ajuns, departe, într-o pădure deasă, sălbatică. Și-au împărțit câte o tarla pentru cercetarea cu detectorul și s-au apucat de „patrulat”, până când unul dintre aparate a țiuit. Au săpat și-au dat peste ceea ce părea a fi un topor foarte vechi, dacic. Era deja un indiciu: s-a întors fiecare la detectorul lui și la muncă… La un moment dat, dintr-o vale înfundată, un strigăt de bucurie sparge liniștea pădurii. După voce e Antonio și, tot după voce, sigur e vorba despre o descoperire serioasă! Fug cu toții spre el, într-un suflet. La „locul faptei”, colegul de echipă îi aștepta cu o frumusețe de drahmă din argint. În câteva minute, cercetează toți, toată zona din jur, să nu rămână nimeni nerăsplătit: în total, un frumos tezaur format din 19 monede din argint și mai multe verigi din bronz. „Adevărul e că am mers în orb. Nu exista niciun indiciu istoric despre locul respectiv. Am ajuns acolo, la Urvind, într-o zonă în care, de sute de ani, nu mai călcase picior de om, darmite de istoric! Și mai surprinzător, locul nu era pe un vârf de deal, pe unde adesea găsim urme vechi, dacice, ci în groapa a patru-cinci crevase mari, făcute de ape coborâte din stâncăraie. Nu ne-ar fi trecut niciodată prin cap că ar putea fi ceva interesant acolo…”, își amintește Antonio. La finalul zilei, când, obosiți și fericiți, s-au întors „la semnal” și au anunțat, conform legii, autoritățile despre ce găsiseră la Urvind, echipa de la „Dacia Crisius” tocmai își trecuse în „palmares” un nou tezaur!
Bibliografie
În Țara Crișurilor, pe urmele dacilor liberi
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
