Acasă Nutritionist Kaki (Persimmon), fructul zeilor!

Kaki (Persimmon), fructul zeilor!

Datorită formei sale, fructul kaki (Persimmon) este foarte asemănător cu roșia, iar culoarea acestuia variază de la galben spre portocaliu roșiatic. Se cunosc mai multe specii ale acestui fruct, speciile de Diospyros care produc fructe comestibile fiind:
pk1. Diospyros kaki (Persimmon asiatic, Persimmon japonez)
Această specie este originară din China și este specia cultivată cel mai mult dintre toate. Fructele se pot consumă când sunt crocante însă sunt foarte bune și când, după recoltare, sunt lăsate să se coacă bine și devin mai moi.
Când nu este copt, fructul este amar și astringent. Conținutul de tanin scade pe măsură ce fructul se coace.
Denumirea de Fructul Sharon provine de la Câmpia Sharon din Israel și este numele sub care este comercializat acest fruct produs în Israel. Fructele produse în Israel nu au semințe, au o dulceață particulară și pot fi mâncate cu tot cu coajă.

pk12. Diospyros lotus (prună-curmală)

Este specia originară din SE-ul Asiei și SE-ul Europei. Vechii greci numeau acest fruct “Fructul zeilor” sau “Bomboană naturii”. Referirea la prună și curmală s-a făcut datorită gustului asemănător cu cel al acestor fructe.

3. Diospyros virginiana (Persimmonul american)

Este soiul cultivat în Estul Statelor Unite. Conține mai multă vitamina C, calciu, fier și potasiu decât Persimonul japonez. Acest fruct este consumat în mod tradițional sub formă unei budinci făcută cumva la abur. Uneori, lemnul pomului este folosit că înlocuitor pentru abanos (pentru instrumente muzicale, de exemplu).

4. Diospyros digyna (Persimonul negru)
Este soiul cultivat în Mexic. Fructele au coajă verde și pulpă albă care devine neagră când sunt coapte.

5. Diospyros discolor (mărul de catifea, mango corean)
Este soiul cultivat în Filipine și China. În China este cunoscut sub numele de shizi. Când este copt are culoarea roșu aprins.

pk0

6. Diospyros peregrine (Persimmonul indian)
Este un pom cu creștere lentă, originar din vestul Bengalului. Fructul este verde iar când este copt se transformă în galben. Fructele sunt destul de mici și nu au o aromă foarte specială. Sunt cunoscute mai degrabă pentru intrebuintarile lor medicale decât culinare.

7. Diospyros texană (Persimmonul texan)
Este specia cultivată în partea centrală și de vest a Texasului și în SV-ul Oklahomei în SUA. De asemenea, acest soi mai este întâlnit și în NE-ul Mexicului.
Fructele acestui soi sunt negre la exterior și au un diametru variind între 1,5 – 2,5 cm. Se coc în August. Pulpă lor devine comestibilă când fructele au culoarea mov închis sau neagră. Atunci se pot consumă că atare sau în budinci sau creme.

Diospyros provine din cuvintele greceşti “Dios” (διός) şi “pyros” (πυρος) (cu sensul de fruct divin). Deoarece în rusă şi turcă se numeşte hurma, în Republica Moldova şi în alte ţări rusofone, uneori este confundat cu curmală.

China este cea mai mare producătoare de kaki, însă în ultima vreme, Brazilia și Coreeasunt și ele tot mai interesate de acest fruct. Arborele din care provin fructele are același nume că și acestea (kaki), crește greu și are o intaltime de circa zece metri (uneori însă depășește această înălțime). Fructul acestui arbore are o formă plata, alteori alungită, dar cel mai des întâlnim formă rotunjită. Când ajunge la maturitate, fructul de kaki are învelișul galben-orange (pentru cele mai multe soiuri). fk1

Pulpă acestui fruct cel mai des este galben portocaliu, însă poate fi și roșiatică sau roșu-maro. Fructele de kaki sunt foarte rar consumate uscate, acesta fiind un motiv pentru care industria alimentară nu a pus foarte mare accent pe ele.

Fructele de kaki conțîn o substanță numită tanin care favorizează proprietățile antioxidante ale fructului. Efectul antioxidant variază în funcție de soi. Prin consumul de kaki se poate reduce riscul bolilor cardiovasculare, a unei game variate de tumori, a diabetului și a hipertensiunii.

fk0De asemenea, frunzele de kaki sunt foarte benefice organismului, în special pielii. Din frunzele de kaki se obține un ceai care ajută organismul și reduce efectul de îmbătrânire a pielii. Fructele de kaki sunt destul de rezistente la frig (cel mult -15 grade celsius), însă la vânturi puternice cedează în special vara sau toamna când fructele sunt bine coapte astfel că greutatea fructelor și viteză vântului pun o presiune foarte mare pe acesta, de cele mai multe ori rupându-l. Pământul unde se plantează copacul de kaki trebuie să aibă un sol fertil și să fie bine drenat, în ciuda faptului că se poate adapta și terenurilor argiloase.

Kaki se multiplică prin altoire, fructul neavând decât rar semințe. Altoirea se face pe specia Diospyros lotus din simplul fapt că această este cea mai rezistență la ierni geroase sau veri caniculare. Un alt motiv pentru care se altoieste pe Diospyors lotus este și faptul că această specie nu produce lăstari de baza.

kf La noi în țară acestui fruct i se mai spune și “Arborele viețîi“. Fructul se consumă singur, însă din el se mai pot prepară ceaiuri, dulcețuri sau gemuri. Fructul de kaki este foarte bogat în vitamine și substanțe minerale, iar pentru a va face o idee, consumul unui fruct de kaki este egal cu consumul a două sau trei portocale. Este interesant de știut faptul că acest fruct este cunoscut încă din vechime, iar datorită gustului sau inegalabil a primit numele de “Hrană Zeilor“.

Fructul de kaki a fost însă preluat și de japonezi, iar aceștia i-au dat denumirea de “Fuyu Imoto” adică “Plantă cu 7 virtuți“ deoarece această este bogată în vitamina C, antioxidanți și săruri minerale precum potasiu (care este foarte benefică pentru controlul contracțiilor musculare și a presiunii arteriale). În Japonia s-a scos în evidență faptul că, în compoziția cojilor de kaki sunt pre­zente niște fitochimicale numite proantocianidine, ce ajută la stopa­rea procesului de îmbătrânire. Mai conține compuși cunoscuți sub numele de shibuol și acid betulinic, care au proprietăți anticancer.

Kaki este unul dintre fructele cu cel mai bogat conținut nutrițional posibil, conținut ce include vitaminele A, B (B1, B2, B3, B6, B9), C, E, K, beta-caroten, luteină, și substanțe fitochimice precum catechin și gallocatechin; minerale precum calciu, potasiu, zinc, magneziu, fosfor, sodiu, seleniu și cantități mici de fier și zinc. Kaki este mai bogat în potasiu decât banană, iar studiile au arătat că acesta are de două ori mai multe fibre decât merele.

De asemenea, fructele de kaki conțîn anumiți compuși (cum este de exemplu acidul betulinic) care se află deja sub cercetare preliminară pentru potențială lor activitate anti-cancerigenă.

fk3Persimmon conține și carbohidrați de foarte bună calitate și la fel de mulți antioxidanți că și ceaiul verde. Kaki mai este bogat și în acizi organici, taninuri, proteine și beta-caroten, colorantul natural care îi și conferă culoarea specifică. Deși sunt foarte dulci, având, deci, un conținut ridicat de zahăr, se spune despre ele că nu conțîn foarte multe calorii. Au aproximativ 120 de calorii la 100 de grame fruct. Fructul se culege toamna târziu și se poate consumă cel mai bine proaspăt, dar și uscat, sub formă de gem sau inclus în diverse salate și preparate dulci și gustoase.

Coajă fructului este relativ tare și foarte lucioasă, iar pulpă este astringentă când este verde, iar când este coaptă este dulce și extrem de moale. Unele specii de kaki sunt astringențe, altele nu, fiind non-astringențe.

Soiurile astringențe conțîn mai mulți tanini, fiind, astfel, mai buni antioxidanți. Datorită taninilor condensați, prezenți în fruct, consumul fructului poate contribui la reducerea riscului de boli cardiovasculare, la combaterea hipertensiunii, a diabetului și a unei game vaste de tumori.Persimmon_0375

Fructele astringențe nu sunt prea bune de mâncat. Când sunt bine coapte, însă, devin moi și foarte gustoase. Pentru a le ajută să se coacă, aceste fructe pot fi păstrate câtva timp alături de alte fructe cum ar fi merele, perele sau bananele. Acestea pot fi coapte și în mod artificial, cu ajutorul unor substanțe chimice. Soiurile astringențe pot fi, de asemenea, comercializate, că și fructe uscate.

Soiurile non-astringențe sunt, în general, cele care au formă de roșie. Și acestea conțîn tanini însă sunt mult mai puțîn astringențe înainte de coacere și își pierd mai repede calitățile date de tanini. Acestea se pot consumă când sunt încă țări și crocante, la fe de bine că și atunci când se coc foarte bine și devin moi.

Mai există un tip de Persimmon, cel cu pulpă maro. Soiurile de acest tip sunt non-astringențe și pot fi consumate când sunt încă țări. Cele mai cunoscute soiuri cu pulpă maro sunt: Persimmonul ciocolată, Persimmonul scorțișoară și Persimmonul zahăr brun.

fk2 La noi în țară prețul unui singur fruct este destul de piperat, în jur de 3 – 5 RON/buc, motiv pentru care acesta se și consumă destul de rar, și asta în ciuda beneficiilor importante aduse asupra sănătății. Probabil că, un preț mai apropiat de buzunarul romanului ar fi determinat un consum mai ridicat, dar cei care l-au importat au ținut cu dintîi la … pungă lor. Trist este însă faptul că, în momentul de față, acest fruct, adus cu greu, de peste mari și țări, se aruncă cu stivele, pentru că s-a degradat în depozite. Oare câți copii s-ar fi putut bucură de el dacă era mai … accesibil? Sau poate măcar niște bătrâni amărâți din vreun azil ori spital?  Asta e, merge și așa …