Thomas Csinta, Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch)
În fiecare an, astăzi, pe 28 aprilie, Organizația Internațională a Muncii marchează Ziua Mondială a Siguranței și Sănătății la Locul de Muncă, o zi dedicată prevenirii accidentelor și bolilor profesionale. Nu doar o simplă dată în calendar, această zi este un prilej de reflecție asupra unei realități dure: milioane de oameni pleacă dimineața la serviciu fără garanția că se vor întoarce în siguranță acasă. Din perspectiva drepturilor omului, siguranța la locul de muncă este un drept fundamental, nu un beneficiu. Dreptul la viață, la sănătate și la condiții de muncă sigure sunt consacrate în documente internaționale, precum Organizația Națiunilor Unite și legislația europeană. Totuși, între norme și realitate persistă o prăpastie adâncă.
La nivel mondial, accidentele și bolile profesionale provoacă anual milioane de decese. În Uniunea Europeană, mii de lucrători mor în fiecare an în urma accidentelor de muncă, iar sute de mii suferă vătămări grave, dizabilități permanente. România continuă să se regăsească, an de an, printre statele europene cu cele mai ridicate rate ale accidentelor de muncă. Peste 3.500 de astfel de incidente sunt raportate oficial anual, iar zeci dintre ele se încheie tragic, cu pierderi de vieți omenești. Dincolo de cifrele reci din rapoarte și statistici, realitatea este una profund umană: fiecare număr reprezintă o viață frântă, o familie care își pierde echilibrul, copii care cresc fără unul dintre părinți și comunități care rămân marcate de tragedii ce puteau fi prevenite. În spatele fiecărui accident mortal există o zi obișnuită care a început ca oricare alta și s-a transformat, în câteva clipe, într-un moment care schimbă pentru totdeauna destine.
Cifrele din statistici nu reflectă întotdeauna întreaga realitate. Există suspiciuni persistente că numeroase accidente nu sunt raportate sau sunt încadrate eronat pentru a evita sancțiuni. Economia informală, munca la negru și subcontractarea excesivă contribuie la această subraportare. România dispune de un cadru legislativ relativ solid privind securitatea și sănătatea în muncă. Normele sunt aliniate la standardele europene și prevăd obligații clare pentru angajatori: evaluarea riscurilor, instruirea angajaților, echipamente de protecție, controale periodice. Aplicarea insuficientă a legilor este o problema majoră deoarece în practică, se întâlnesc frecvent:
- instruiri formale, bifate pe hârtie, dar inexistente în realitate;
- echipamente de protecție lipsă sau de slabă calitate;
- presiuni asupra angajaților pentru a ignora riscurile în favoarea productivității;
- controale rare și sancțiuni mult prea blânde pentru a descuraja încălcările.
Această situație transformă securitatea muncii într-o formalitate birocratică, nu într-o prioritate reală. Cele mai multe accidente grave și mortale apar în domenii bine cunoscute pentru riscurile lor: Construcțiile rămân sectorul cel mai periculos. Lucrul la înălțime, schelele improvizate, presiunea termenelor și lipsa echipamentelor adecvate transformă șantierele în adevărate zone de risc.
- Agricultura este un alt domeniu cu pericole majore, unde utilajele vechi, lipsa instruirii și munca sezonieră cresc riscul de accidente severe.
- Industria prelucrătoare, transporturile și logistica completează lista sectoarelor cu expunere ridicată la accidente. În aceste domenii, oboseala, programul prelungit și presiunea productivității devin factori determinanți.
28 Aprilie, Ziua Internațională a Sănătății și Securității la Locul de Muncă
În multe cazuri, victimele sunt lucrători vulnerabili: persoane cu venituri mici, muncitori necalificați sau angajați temporari, care acceptă riscuri pentru a-și păstra locul de muncă. Siguranța la locul de muncă este, înainte de toate, o chestiune de demnitate umană. A merge la muncă nu ar trebui să însemne asumarea unui risc de moarte sau invaliditate. Atunci când accidentele devin rutină, și statisticile se repetă an de an, problema nu mai este una tehnică, este una morală și socială în același timp. O societate care tolerează pierderi de vieți omenești din cauza neglijenței sau a economiilor făcute la capitolul siguranță transmite un mesaj periculos despre valoarea vieții umane.
Reducerea accidentelor de muncă nu depinde doar de legi, ea depinde de responsabilitate și de cultura de prevenție care se construiește zi de zi în fiecare loc de muncă. Depinde de atitudinea angajatorului care nu vede securitatea ca pe o cheltuială, în loc de o investiție în viața oamenilor.
- Depinde de formarea continuă a angajaților, de responsabilitatea fiecăruia de a-și cunoaște și respecta procedurile, și, de ce nu, de curajul de a semnala un pericol fără teama de represalii.
- Depinde de comunicare deschisă între echipe, de controale reale (nu din pix) și de exemplul venit de la vârf. Când liderii poartă echipament de protecție la fel ca muncitorii de pe șantier, când o pauză pentru verificarea utilajului nu e considerată „pierdere de timp”, atunci și legile devin mai mult decât litere pe hârtie – devin obiceiuri care salvează vieți.
Educația privind siguranța trebuie să devină parte a culturii muncii, iar respectarea normelor să fie percepută ca o condiție obligatorie, nicidecum ca un obstacol birocratic. Ziua Mondială a Siguranței și Sănătății la Locul de Muncă este în același timp o comemorare a victimelor, și un apel la acțiune. Fiecare accident prevenit înseamnă o viață salvată, iar fiecare viață salvată confirmă un principiu simplu: dreptul la muncă nu poate exista fără dreptul la siguranță.
Mnisterul Muncii și Solidarității Sociale – Inspecția Muncii
Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Articolele prof. univ. dr. Florentin Scaletchi, președinte-fondator OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-ECOSOC-Națiunile Unite) în Jurnalul Bucureştiului
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
