„Energiile pozitive care vindecă – un studiu de Piotr Gariaev” – compilări (cu citarea surselor) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor) în colaborare cu Thomas Csinta (scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului)

Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe

Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.

The principles that will be at the basis of this publication are: 

– Democracy cannot exist without opposition

–Elected representatives are our representatives and not our masters

– Criticism fosters progress

–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.

Organisation Internationale de la Francophonie

Mulțumesc pentru publicarea articolelor mele. Rămân tot mai plăcut impresionat de această realizare numită „Jurnalul Bucureștiului”, care este cu adevărat extraordinară și care se detașează tot mai mult față de toate celelalte publicații, inclusiv de cele considerate ca fiind cele mai bine realizate. Numai o minte genială poate realiza ceea ce nu pot face nici cei mai talentați. Publicația Jurnalul Bucureștiului merită sincere și frumoase felicitări pentru publicarea de articole prin care se urmărește realizarea binelui social, sub cele mai diferite forme și pentru o mare diversitate și de persoane și de probleme. Felicitări pentru preocupările reale și constante pentru publicarea de articole „de utilitate publică”, „pentru înfăptuirea binelui social”, dovedind prin aceasta că această publicație este în slujba poporului român și a României. Impresionează și faptul că acest Domn Thomas Csinta, „Un Om de succes prin puterea minții sale” a reușit să constituie un colectiv de colaboratori pe măsura Domniei Sale, care dau dovadă de un profesionalism desăvârșit. Cu prețuire, N. Grigorie Lăcrița (Juridice–Profesionişti)

Nota autorului (Nicolae Grigorie—Lăcrița). Precizări preliminare. Există controverse și cu privire la realitatea rezultatelor cercetărilor lui Piotr Gariaev, așa după cum rezultă și din bibliografie. Sunt și afirmații față de care avem rezerve, sau cu care nu suntem de acord, dar sunt destul de multe cele care și-au dovedit efectele benefice în viața reală. Așa după cum a spus Iisus „credința ta te-a vindecat”, multe persoane credincioase au constatat personal că „suferința poate fi înfrântă prin credință”, lucru dovedit și medical: oamenii cu credință sunt mai puțin stresați și mult mai sănătoși. Fie și numai din acest punct de vedere studiu lui Piotr Gariaev merită citit.

Piotr Gariaev, doctor în științe biologice, nominalizat la Premiul Nobel, a făcut demonstrații demne de luat în seamă despre energiile pozitive care vindecă. El s-a născut în 1942, într-o familie sovietică obișnuită. A devenit doctor în științe biologice, academician al Academiei Ruse de Științe ale Naturii. Dar drumul spre recunoaștere a fost plin de spini. Știința oficială i-a declarat lucrările „pseudostiință”. Colegii râdeau. Presa îl acuza de șarlatanie. În 1985, Gariaev a început experimente ale căror rezultate aveau să dea mult de gândit asupra metodelor descoperite de el prin care se vindecă unele boli, chiar și unele, incurabile, care nu pot fi vindecate, fără leac. El a studiat ADN-ul nu ca pe o formulă chimică moartă, ci ca pe un sistem viu, capabil să primească și să transmită informație. În timp ce alți oameni de știință tăiau moleculele cu bisturiul, Gariaev le asculta mesajul transmis prin unde.

A descoperit că ADN-ul emite unde asemănătoare semnalelor radio.  Aceste unde poartă informație despre sănătate, boală și chiar despre durata vieții. În anii 2000 a avut loc o străpungere. Gariaev a demonstrat că ADN-ul reacționează la vorbirea umană la fel de puternic ca la radiații sau substanțe chimice. A fost un șoc pentru lumea științifică. Reprezentanții medicini tradiționale refuzau să-i publice articolele. Spuneau: „E imposibil, contrazice legile fizicii.” Dar rezultatele experimentelor nu puteau fi infirmate. În 2020 s-a întâmplat ceva incredibil: Gariaev a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină. Informația circula în cercuri științifice înguste. Confirmare oficială nu exista, dar susținătorii savantului se pregăteau de triumf. Pe 17 noiembrie 2020, Piotr Gariaev moare, brusc. La vârsta de 78 de ani, fiind, cu o săptămână înainte, „în deplină sănătate”. Rudele vorbesc despre infarct. Medicii confirmă. Dar întrebările rămân. Cum moare atât de neașteptat un om care a studiat natura vieții și a morții timp de 40 de ani? De ce exact cu o lună înainte de cea mai mare recompensă? Cui i-a fost convenabil să-l reducă la tăcere? Ce anume a descoperit, încât amenința afacerea de trilioane a corporațiilor farmaceutice? Înainte să moară, Goriaev a reușit să transmită discipolilor săi ceva important, anume informația despre cele cinci descoperiri principale, pe care știința modernă încă nu le poate explica. Acesta cinci descoperiri principale ale lui Piotr Goriaev care pot schimba viața multor oameni.

Prima descoperire

Prima descoperire a lui Gariaev este legată de un experiment care sună ca science-fiction. Savantul a luat un eșantion de ADN uman și l-a pus într-o cameră ermetică. Aparatura specială înregistra o emisie electromagnetică foarte slabă, provenită de la moleculă. Era normal: orice țesut viu emite energie. Până aici totul corespundea legilor fizicii. Apoi Gariaev a scos complet ADN-ul din cameră. A curățat până la ultima moleculă. A verificat de zece ori. Conform tuturor legilor naturii, emisia ar fi trebuit să se oprească instantaneu. Sursa dispăruse. Semnalul trebuia să dispară. Logică de fier. Dar natura a contrazis logica. Aparatele continuau să înregistreze emisia. O zi, două, trei, o săptămână, o lună. Patruzeci de zile la rând, detectorii prindeau unde dintr-o cameră goală. Gariaev a numit fenomenul „fantoma ADN-ului”. Urmă, amprentă, hologramă în spațiu. Moleculele dispăruseră, dar informația rămăsese. Ca muzica ce continuă să sune în cap după ce ai oprit radioul. Credincioșii ortodocși pot spune „ca sufletul care rămâne după ce trupul moare”. Savantul a repetat experimentul de sute de ori. A schimbat echipamentul, a invitat experți independenți. Rezultatul nu s-a schimbat. Fantoma exista. Informația s-a dovedit că a rămas și după ce materia a dispărut. A fost o lovitură în plin pentru știință. Dacă urma (unda, informația) rămâne după distrugerea purtătorului (a materiei), înseamnă că informația există independent de lumea fizică. Goriaev a tras o concluzie revoluționară: celulele umane lasă o amprentă ondulatorie în spațiu. Fiecare moleculă de ADN creează și lasă o copie invizibilă a ei însăși. Iar această copie trăiește propria viață chiar și după moartea celulei. Credincioșii ortodocși deja își imaginează: când mori, corpul se descompune, dar copia ondulatorie (= cu sufletul) rămâne. Ea continuă să existe în spațiu, ca o undă radio, nu o vezi, dar o poți prinde cu un receptor. Savantul și-a pus întrebarea: dacă celulele lasă o fantomă, ce se întâmplă cu conștiința? cu gândurile, cu amintirile, cu personalitatea? Oare și ele lasă urme după moartea corpului?

A doua descoperire

Această întrebare l-a dus pe Gariaev la a doua descoperire, prin care se demonstrează cuvintele omului ucid sau vindecă la nivel molecular. A doua descoperire a lui Goriaev a surprins chiar și pentru susținătorii lui. Savantul a făcut o serie de experimente care dovedeau ceva incredibil: ADN-ul înțelege vorbirea umană, nu doar reacționează la sunet, ci înțelege sensul cuvintelor, așa cum un computer înțelege comenzile programatorului. Gariaev a luat mostre de ADN uman sănătos, le-a pus sub microscop și a început să le influențeze cu unde sonore. A folosit un laser special, modulat de vorbire umană. Fasciculul laser transporta informația sonoră direct în structura moleculară.

• Primul test: înjurătura și blestemul. Gariaev rostea cele mai grosolane, cele mai rele cuvinte pe care le știa. Sub microscop se vedea o imagine înfricoșătoare: cromozomii începeau să se deformeze, să se răsucească, să se rupă; deteriorările creșteau cu fiecare secundă. Savantul a oprit experimentul și a măsurat: rezultatul a fost năucitor. Deteriorarea ADN-ului corespundea expunerii la o radiație de 30.000 de roentgen. Pentru comparație, doza letală pentru om este de 400 roentgen. Un singur blestem provoca un rău de 75 de ori mai mare decât o iradiere mortală. Nu e metaforă. Este o realitate fizică măsurată cu aparate.
• Al doilea test: rugăciuni și cuvinte bune. Gariaev a făcut experimentul invers: a luat mostrele deteriorate, acelea pe care le „distrusese” prin blesteme, și a început să le influențeze cu rugăciuni și cuvinte bune. Citea rugăciuni ortodoxe, mantre budiste, rostea urări de bine; spunea cuvintele sincer, cu sentiment adânc. Și s-a întâmplat „minunea”: cromozomii rupți au început să se lipească; zonele deteriorate se refăceau. Procesul se vedea cu ochiul liber. Cu cât încărcătura emoțională era mai puternică, cu atât vindecarea era mai rapidă. Rugăciunea sinceră funcționa mai repede decât repetarea mecanică. Iubirea vindecă mai eficient decât indiferența. Gariaev a înțeles: fiecare cuvânt îți programează corpul. Rugăciunea nu e psihologie, nu e autosugestie, nu e efect placebo; este acțiunea directă a undei sonore asupra structurii moleculare. Când o mamă țipă la copil, îi distruge ADN-ul. Când un om își spune cuvinte rele, precum „sunt bolnav”, „sunt bătrân”, „mor”, el își ucide literalmente celulele din interior. Dar și acțiunea inversă funcționează. Când un om spune, pentru el și/sau pentru alții, cuvinte bune, pornești procesul de vindecare. Rugăciunea nu e „cerere către cer”, e terapie ondulatorie, care reface codul genetic. Fiecare cuvânt bun e un medicament. Fiecare blestem e o otravă. Iar corpul omului aude fiecare dintre ele. Să ne gândim câte fraze distructive rostim frecvent, în gând sau cu voce tare, precum „sunt obosit”, „mă doare capul”, „e insuportabil”, „nu rezist”; fiecare astfel de frază e o lovitură în ADN; o lovitură de 30.000 roentgen. Dacă însumăm aceste fraze distructive rostite aproape zi de zi (la unii chiar zi de zi), pe ani de zile, vom înțelege de unde vin multe boli, pe care medicii le numesc „inexplicabile”. Dar aceste explicații nu sunt încă suficiente.
• Al treilea test: „Câmpul informațional unic al Pământului”. Următoarea descoperire explică de ce unii trăiesc până la 100 de ani și rămân sănătoși, iar alții mor la 50 de boli incurabile.

A treia descoperire 

„Câmpul informațional unic al Pământului”. Sună ezoteric, care poate fi înțeles numai de cei inițiați. Dar savantul spunea că a demonstrat asta matematic și experimental. Toată informația despre fiecare ființă vie de pe planetă este păstrată într-un singur câmp, numit și în unele religii „oceanul conștiinței universale”. O bibliotecă uriașă, invizibilă, unde e scrisă istoria fiecărei celule, a fiecărui organism, a fiecărui om care a trăit vreodată. Gariaev făcea experimente cu plante. Lua o plantă tânără și sănătoasă de grâu și înregistra „semnătura ondulatorie” a ADN-ului pe un suport special. Apoi lua o plantă bătrână, pe moarte, aproape uscată: frunze galbene, tulpină pleoștită, rădăcini putrezite, care în câteva zile ar fi murit. Savantul începea să iradieze planta muribundă cu înregistrarea informației ondulatorii de la planta tânără. Rezultatul apărea în 24 de ore: planta bătrână începea să-și revină: apăreau frunze verzi noi, tulpina se ridica, rădăcinile se întăreau. După o săptămână, nu-i venea să creadă că aceea fusese planta muribundă, după iradiere arăta tânără, proaspătă, plină de viață. De unde lua planta informația de refacere? Gariaev a înțeles: planta „citea” și lua informația de refacere din câmpul informațional. Înregistrarea era doar cheia care deschidea accesul la o imensă „baze de date”, ca o parolă care îți deschide ușa bibliotecii. Apoi a făcut pasul următor: experimente similare pe animale. Șobolani cu diabet primeau iradiere cu informația ondulatorie a șobolanilor sănătoși. Pancreasul începea să funcționeze, glicemia cobora la normal, fără insulină, fără pastile, fără dietă, doar pe baza informației ondulatorie. Șoareci orbi, cu retina distrusă, primeau iradiere cu informația de la șoareci care vedeau. După o lună șoareci începeau să vadă: retina se refăcea „din informația de la șoareci care vedeau”. Celulele citeau programul sănătății din câmp și se restructurau după el. Gariaev a ajuns la o concluzie revoluționară: suntem cu toții conectați la un singur câmp. Fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare emoție creează o undă în acest ocean informațional. Când te înfurii, urăști, invidiezi, „murdărești” câmpul din jurul tău; asta influențează, în rău, sănătatea celor din apropiere, mai ales a copiilor, fiindcă legătura lor cu câmpul e mai puternică. Când simți iubire, bucurie, recunoștință, „curăți” spațiul; starea ta îi influențează, în bine, pe cei din jur chiar și de la distanță. De aceea rugăciunea pentru altcineva funcționează chiar dacă el e la celălalt capăt al planetei: unda pleacă în câmp și ajunge la destinatar, și aceasta pentru că în câmp distanța nu există: nu sunt metri și kilometri, există doar legătură. Din cauză că aceste fenomene nu au putut (încă) să fie explicate de știință, ele sunt numite „mistică”. De ce o mamă simte când copilului îi e rău, chiar și de la mii de kilometri? Pentru că sunt conectați la acest „un singur câmp”, la acest „ocean informațional”, numit și în unele religii „oceanul conștiinței universale”. Gemenii simt durerea unul altuia, oamenii „văd” lucruri în vise” prin citirea de informație din câmpul unic. Dar de aici începe partea cea mai senzațională.

A patra descoperire

Explică de ce savantul era atât de temut. Gariaev nu s-a oprit la teorie, ci a creat o tehnologie practică de vindecare prin „matrici ondulatorii”, o tehnologie care amenința existența industriei farmaceutice, o industrie care câștigă anual 4 trilioane de dolari. Esența metodei e simplă: se ia ADN sănătos al unui organism tânăr, i se înregistrează caracteristica ondulatorie, apoi această informație este transmisă celulelor bolnave ale pacientului; celulele bolnave citesc programul sănătății gin ADN sănătos și încep să se refacă, fără chimie, fără operații, fără efecte secundare. În 2005, Gariaev a făcut un experiment oficial înregistrat. A luat un grup de șobolani cu diabet sever. Pancreasul lor aproape nu mai producea insulină. La scară umană, era stadiu final: fără tratament, șobolanii ar fi murit în 2–3 săptămâni. Savantul i-a iradiat cu o „matrice ondulatorie” a unui pancreas sănătos, de la șobolani tineri. Ședințele durau 20 de minute, de trei ori pe săptămână. După 10 zile, glicemia a început să scadă. După trei săptămâni, șobolani cu diabet sever s-au vindecat complet, au ajuns la normal, pancreasul și-a refăcut funcția de producere a insulinei.

Următorul experiment a fost și mai impresionant

Gariaev a luat un grup de șoareci orbi. Retina lor era complet distrusă dintr-un defect genetic. Orbia era „incurabilă”. Medicina modernă poate doar să încetinească procesul, nu să refacă vederea. Transplantul de retină nu e posibil tehnic. Savantul a început să iradieze ochii șoarecilor cu informația ondulatorie a unei retine sănătoase. Procesul era lent. Primele schimbări au apărut după două săptămâni: șoarecii reacționau la lumină. După o lună distingeau obiecte. După două luni, vederea li s-a refăcut complet, șoarecii orbi vedeau la fel ca cei sănătoși.

Următoarele tratamente făcute la oameni sunt din date neoficiale

Pacienți oncologici, cărora medicii le dădeau o lună de viață, ar fi trecut prin terapia ondulatorie a lui Gariaev. Tumorile se micșorau, iar în unele cazuri dispăreau complet.Rezultatele nu sunt confirmate cu documente oficiale din cauză că medicina oficială refuza să recunoască metoda; există dar mărturiile pacienților. În contextul acestor rezultate, pe cât de revoluționare, pe atât de benefice pentru omenire, ieftine, ușor de realizat, este ușor de înțeles de ce aceste realizări ale lui Goriaev erau periculoase pentru grupurile de interese farmaceutice. Dacă se poate trata cancer, diabet, orbire cu ajutorul sunetului și a luminii, nu mai era nevoie de chimioterapii de sute de mii de dolari, de ce injecții de insulină pe viață, de ce operații complicate la ochi etc. Corporațiile farmaceutice își pierdeau piața de 4 trilioane de dolari. Nu era în joc un concurent care ar fi afectat oarecare veniturile ale imperiului farmaceutic, ci era în joc însăși existența și integritatea acestui imperiu, care se apără prin orice mijloace. Pe Gariaev nu îl publicau, invențiile nu i le patentau, presa îl numea șarlatan. Și când nici asta n-a fost suficient, cu o lună înainte de nominalizarea la Nobel, moare brusc. Infarct. La 78 de ani. Un om care, teoretic, știa cum să prevină orice boală.

A cincea descoperire

Urmează dezvăluirea principală, respectiv informația pe care Goriaev le-a dat-o discipolilor înainte de moarte. Gariaev afirma că moartea, în sensul obișnuit, nu există!?^[1] Ceea ce numim „moarte” este doar o eroare în program. O greșeală de cod, pe care o scriem noi înșine în corp, din clipa nașterii. Imaginează-ți corpul ca pe un radio-receptor, omplex, perfect, dar totuși receptor. El prinde un semnal din câmpul informațional și îl transformă în viață. Cât timp receptorul funcționează, trăiești, când se strică, mori. Dar ce se întâmplă cu semnalul însuși? cu unda pe care receptorul o prinde? Gariaev răspundea: semnalul nu dispare nicăieri; unda radio continuă să existe chiar și când receptorul e distrus. La fel și conștiința ta continuă să existe chiar dacă trupul moare; ea rămâne în câmpul informațional, ca fantoma ADN-ului care emite 40 de zile după ce molecula a fost scoasă din cameră. Dar de unde vine „defecțiunea”?, de ce se strică receptorul? Gariaev a făcut zeci de experimente și a ajuns la o concluzie incredibilă: noi ne programăm propria moarte. De fiecare dată când spui „îmbătrânesc”, scrii programul îmbătrânirii în ADN. Când spui „mă îmbolnăvesc”, scrii programul bolii. Când gândești „am să mor”, creezi programul morții. Procedând astfel, cuvintele tale creează o undă sonoră; unda acționează asupra ADN-ului; ADN-ul își schimbă structura conform informației primite. Dacă informația e distrugătoare, ADN-ul se degradează. Dacă informația e vindecătoare, ADN-ul se reface. Gariaev spunea că frica de moarte este cel mai puternic program de distrugere. Omul se teme că va muri. Emoția fricii creează o undă uriașă în câmp; unda se „înregistrează” în ADN; celulele încep să se pregătească de moarte; se pornesc procesele îmbătrânirii; organismul se stinge încet, pentru că e programat astfel. Dar dacă schimbi programul, schimbi rezultatul. Gariaev afirma că oamenii care nu se tem de moarte trăiesc mai mult. Nu fiindcă sunt „curajoși”, ci pentru că în ADN-ul lor nu există programul fricii, celulele nu primesc semnalul „trebuie să mor”. Savantul studia longevivi din toată lumea, oameni care au trăit până la 100, 120, 150 de ani. Ce aveau în comun? Nici dieta, nici sportul, nici medicamentele!? Aveau în comun atitudinea față de moarte. Nu se temeau de ea, o vedeau ca pe o trecere firească într-o altă stare^.[2] Gariaev a scris asta în ultima sa lucrare: suntem nemuritori cât timp „melodia noastră” răsună în câmpul informațional.

Moartea corpului nu e sfârșitul tău ca persoană; e trecerea dintr-o formă de existență în alta: din materială în ondulatorie, din vizibilă în invizibilă. Dar informația despre tine rămâne pentru totdeauna. De aceea există fenomenele reîncarnării!?: copii care își amintesc vieți trecute; ei nu inventează; ei citesc informația din câmp, unde se păstrează memoria tuturor celor care au trăit. Cuvintele, faptele, gândurile tale sunt înscrise în câmp; ele influențează alți oameni, generațiile viitoare, însăși structura realității. Înainte să moară, Gariaev le-a spus discipolilor: „Dacă mă vor ucide, asta nu va schimba nimic. Informația e deja în câmp. Nu o poți distruge. O poți doar accepta sau respinge.” Peste o săptămână a murit. Dar cuvintele lui au rămas, descoperirile lui au rămas. Din acest material mulți oameni știu care au fost descoperirile lui Gariaev.

Pași concreți de la teorie la practică. Iată pași concreți pe care îi poți aplica chiar de azi, ca să-ți re-programezi realitatea.

• Prima regulă: scoate imediat din vorbire frazele distructive: „sunt obosit”, „sunt bolnav”, „îmbătrânesc”, „nu-mi va reuși”, „nu rezist”; fiecare astfel de frază e o comandă către ADN pentru distrugere. Înlocuiește-le cu frazele creatoare: „sunt plin de energie”, „corpul meu e sănătos”, „întineresc în fiecare zi”, „îmi reușește tot”, „pot duce orice”.
• A doua regulă: spune-ți zilnic, cu voce tare, cuvinte bune. Stai dimineața în fața oglinzii. Privește-te în ochi. Spune: „te iubesc”, „ești frumos”, „ești sănătos”, „ești puternic”. Nu e autosugestie,.e reprogramare directă a codului genetic prin undă sonoră.
• A treia regulă: folosește rugăciuni sau afirmații cu sentiment adânc. Nu contează dacă „crezi” sau nu, contează sinceritatea și forța emoției. Rugăciunea e o undă concentrată de vindecare; intră în câmp și se întoarce spre tine amplificată de mii de ori.
• A patra regulă: elimină complet din viață blestemele și înjurăturile. Mai ales către tine și către cei dragi. Ține minte cifra: 30.000 roentgen. Fiecare cuvânt grosolan lovește celulele cu această forță. Nu e exagerare. E „fapt măsurat științific”, așa cum susține textul.
• A cincea regulă: încetează să te temi de moarte. Înțelege: ești nemuritor. Conștiința nu dispare când moare corpul. Ea trece în câmpul informațional și rămâne acolo pentru totdeauna.

Frica de moarte e programul cel mai distructiv. Scapă de ea și vei trăi mult mai mult. Ce muzică îți cântă conștiința înăuntru chiar acum? Requiemul morții^[3], adică „Odihnă veșnică dă-le lor, Doamne”, sau „imnul vieții”? Gariaev a „dovedit”, în logica celor prezentate mai sus, că fiecare își alegi singur melodia, adică fiecare cuvânt, fiecare gând, fiecare emoție, cu care îi scrie codul realității sale. Se spune că, cei care încearcă aceste reguli timp de doar șapte zile, vor simți diferența în corp, în stare, în viață.

_____________________

• ^[1]Notă N. Grigorie Lăcrița: semnele !? îmi aparțin, fiind puse ca îndoieli personale asupra afirmațiilor respective.
• ^[2]Notă N. Grigorie Lăcrița: majoritatea religiilor majore, inclusiv creștinismul, islamul, iudaismul și budismul, propun credincioșilor perspective asupra vieții de apoi și, implicit, o diminuare a fricii de moarte, bazată pe credința în: O continuare a existenței: moartea fizică este adesea percepută nu ca un sfârșit absolut, ci ca o tranziție către o altă formă de existență, o viață spirituală sau o reîncarnare. Recompensă divină: credința că o viață pioasă și virtuoasă pe pământ va fi răsplătită în viața de apoi (de exemplu, Rai, Paradis, Nirvana). Promisiuni de mântuire: conceptele de mântuire, iertare a păcatelor și viață veșnică, oferite prin credință și har divin. Aceste convingeri oferă adesea confort și speranță, ajutând credincioșii să navigheze temerile legate de moarte.
• ^[3]Notă N. Grigorie Lăcrița: Recviemul, după primele cuvinte în limba latină Requiem aeternam dona eis, Domine, în traducere „Odihnă veșnică dă-le lor, Doamne”, care este liturghia din tradiția Bisericii Latine oficiată pentru odihna persoanelor decedate.

Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (Nicolae Grigorie-Lăcrița-profil realizat de Nicolae Vasile)

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)