





Mai devreme la rând cu alte multe şi multe cuvinte a fost cuvântul ecologie şi numai apoi, în consecinţă, a urmat derivatul său înrudit ecosistem. Ecologia în abreviatură absolută reprezintă un canon de norme, reguli şi percepte ce pun în ordine/valoare atitudinea omului faţă de sine ca produs fiziologic şi spirtuial natural, precum şi faţă de Natura înconjurătoare. Este această relaţie un fenomen activ şi continu în pas cu dinamica fiecărei ore, a fiecărei zile, a fiecărei luni şi a fiecărui an, situaţiile inedite ale cărora sunt parcurse, dar şi trăite intensiv de indivizii umani cu toate stările lor schimbătoare determinate de timpul fracţionat în atare unităţi de măsură. Toate acestea alcătuiesc fenomenologia unui numitor comun pe care îl putem numi ecologie sistematică în regim de structură cotidiană trăită la prezntul ei, stările căreea într-o formă sau alta sunt traversate de fiecare om. În această ecuaţie ecologică ca entitate aparte ambianţa în care se ştie factorul uman constituie singură un ecosistem aşa cum un macrosistem ecologic sinestătător este Natura din care el face parte.
Nota redacției. Ecologia sistemică este o abordare interdisciplinară care studiază ecosistemele ca sisteme complexe și integrate, analizând interacțiunile dintre componentele biotice (viețuitoare) și abiotice (mediu) pentru a înțelege structura, funcționarea și sustenabilitatea lor. Aceasta integrează date de la nivel molecular până la biosferă, fiind esențială pentru conservarea biodiversității și gestionarea schimbărilor climatice.
- Abordarea de sistem. Tratează mediul înconjurător ca o unitate funcțională integrată (ecosfera), nu doar ca o sumă de specii, bazându-se pe interdependența dintre biotop și biocenoză.
- Scop principal. Înțelegerea mecanismelor de funcționare a ecosistemelor pentru a oferi servicii ecosistemice și a asigura sustenabilitatea
- Educație și cercetare: Există programe specializate, precum masteratul în Ecologie Sistemică și Conservare de la UBB, care analizează biodiversitatea. De asemenea, se desfășoară cercetări avansate prin platforme precum PCBE (Platforma de Cercetare în Biologie și Ecologie Sistemică) a Universității din București.
- Aplicații. Se concentrează pe protecția mediului, valorificarea deșeurilor și dezvoltarea durabilă, abordând provocări globale precum schimbările climatice, menționează.
Ca microsistem individul uman constituie ceea ce putem numi sistem ecologic separat în structura căruia vom deosebi: ecologia corpului, ecologia sufletului/spiritului, ecologia culturii individuale, ecologia limbii, ecologia relaţiilor interumane (sociale), ecologia politicului etc. Însă există un sistem fără de care ecosistemul individual uman nu poate exista. Acesta este sistemul care se află într-o legătură funcţională directă cu macrosistemul ecologic numit Natură. Una dintre componentele ecositemului indivindului joacă un rol determinant şi covârşitor pentru celelalte componente ecologice îmbinate în om. Aceasta se numeşte factorul spirtual pe care-l putem plasa în categoria ecologiei spiritului/sufletului– componentă ce ţine de gradul de cultură generală a omului. De aceea se impune imperios să ne ocupăm la modul cel mai serios de cultivarea şi curăţenia sufletului său. La acest capitol suntem restanţieri pe toate dimensiunile atât pe cele orizontale cât şi pe cle verticale.
În ultimă instanţă de ecologia sufletului depnde ecologia Naturii a cărei produs direct este. Nimicind încet dar sigur mediul de viaţă omul în acelaşi mod afectează şi sufletul–singurul care ţine în viaţă fiinţei umane. Să privim cu atenţie în jur şi vom vedea faţa adevărată a sufletului nostru; pământuri şi ape poluate; reziduri de toate felurile aruncate la întâmplare pretutideni şi cu precădere în văile, râpile şi râuleţele noastre transformate în adevărate gropi de gunoi; izvoare, râuleţe şi lacuri secate de mâna omului; dumbrăvi, făşii forestiere defrişate, pămânduri degradate de eroziune; terenuri intoxicate cu pesticide, insecticide şi îngrăţăminte minerale, soluri degradate structural şi fizic etc, etc.
- Cine monitorizezază în adevăratul înţeles al cuvâtului aceste situaţii alarmante?
- Cine a numărat câte izvoare, râuleţe şi lacuri există actual pe teritoriul în care își duce existența o comunitate de oameni şi implicit separat în spaţiile fiecărei unităţi teritoarial administartive, precum şi câte dintre ele dispar în fiecare an din cauza intervenţielor barbare ale omului ?
- Cine a fost tras la răspundere penală pentru astfel de fapte criminale? De urgenţă este nevoie de o lege specială în acest sens de protejare a ceea ce a mai rămas din Natura înconjurătoare, însoţită de un pachet de norme legislative de răspundere penală pentru acei care produc daune mediului nostru de viaţă.
Este nevoie de urgenţă, deasemenea, ca în fiecare unitate administrativ teritorială fie la nivel de județ/raion, fie la nivel de comună să se facă o monitorizare anuală a situaţiei ecologice (a numărului de izvoare secate, râuleţe înfundate şi dispărute, lacuri uscate, arbori defrişaţi), urmând de a depista cauzele ce au dus la astfel de situaţii şi în caz de necesitate de pedepsit drastic conform legii penale pe acei răsponsabili de astfel de fapte. (Ar fi bine ca în subordinea primarului fiecărei subunităpţii să cadă resposabilitatea pentru caliatea mediluluii teritorilui pe care-l administerază)
Nota redacției. Ecologia sistemelor este un domeniu holistic, interdisciplinar care utilizează modelizarea matematică, termodinamica și teoria rețelelor pentru a analiza ecosistemele ca sisteme complexe și deschise. Se concentrează pe fluxul de energie, ciclul materialelor și interacțiuni, incluzând adesea factori economici determinați de om pentru a gestiona provocările de mediu. În fapt, este o abordare interdisciplinară a ecologiei care tratează ecosistemele (inclusiv oamenii) ca entități complexe, utilizând principii din analiza sistemelor. Accentuează perspectiva „macroscopică”, studiind comportamentul holistic al ecosistemelor, mai degrabă decât doar părțile individuale. Include termodinamica (transferuri de energie), teoria rețelelor (căi de interacțiune indirectă) și biogeochimia (circulația materiei).Este intens aplicat în gestionarea resurselor naturale, conservare și combaterea poluării mediului. Ecologiștii de sisteme utilizează modele matematice, simulări pe calculator și teoria grafurilor pentru a reprezenta și prezice comportamentul ecosistemului, cum ar fi fluxurile de nutrienți și energie. Ecologia sistemică este adesea utilizată interschimbabil cu ecologia sistemelor, dar uneori evidențiază schimbarea filosofică sau strategică către recunoașterea naturii sistemice a mediului și a nevoii unui management cuprinzător și interdisciplinar. Ambele domenii își propun să înțeleagă interrelațiile complexe și să recunoască faptul că proprietățile emergente (proprietățile întregului sistem) apar din interacțiunile din cadrul rețelei.
Şi când te gândeşti că există un minister al amenajării teritoriului şi apelor, un departament ecologic în cadrul Academiei de Ştiinţe, secţii ecologice-filiale ale ministerului cu acelaşi nume în fiecare unitate administrativ-teritorială, se naşte o legitimă întrebare: cu ce la modul cel mai responsabil şi mai serios posibil se ocupă aceste instituţii, rezultatele activităţii cărora este atât de uşor de monitorozat şi de sesizat şi care poartă o singură denumire-demagogie birocratică şi formalism managerial. Nu este greu de închipuit în ce fabrici de producere şi de circulaţie a hârtiilor s-au transformat ele.


Uneori se face impresia, că demagogia de la toate nivelurile s-a transformat într-un fel de politică de stat la baza căreea stă impostura poziţionaţilor superiori, ce se comlac în sitaţiile unor autoritarsme de formă, dar lipsite de conţinut de care societatea încă nu s-a deposedat-maladie ce continuă să macine şi să anuleze toate eforturile celor puţini de jos care încearcă să schimbe lucrurile. Cauza acestei situaţii este una singură: cât mai multă hapsânie pentru îmbogăţire indifernt cum şi pe care căi şi prin ce mijloace-stare care naşte ceea ce numim corupţie sistemică de sustem la toate nivelurile şi de toate tipurile asociate atât la propriu cât şi la figurat cu încălcarea normelor ecologiei sufletului.
Însă mai multul vrut de om este atât de mare încât întrece orce posibilităţi de recuperare a ceea ce numim noi cu toţii împreună Mama Natură, Ecosistem şi Ecologie. Individul uman încă continuă să acelereze în această goană a mai multului, epuizându-şi de cele mai multe ori toate puterile, până la urmă înstrăinându-se faţă de mediul său de viață, faţă de semeni, dar şi faţă de toată Natură pentru ca în final, la sfârşit de marafon să constate cu amărăciune şi groază că s-a consumat dar nu și-aa asumat dezastrul produs de el însuți. În acest domeniu legi sunt dar nu sont respectate, pentru că încă birocrația, nepăsarea, atârnarea iresponsabilă față de ele agravează și mai mult ecologia sufletului aceasta la râdu-i adâncind ruptura dintre cuvânt /lege și faptă.
Un remediu cât de cât la această boală atât de molipsitoare ar fi introducerea în şcoli a unui program/discipline de studii ecologice, precum şi implimentarea în registrele de lucru ale tuturor mijloacelor mas media a educaţiei ecologice, permanent, continu o rubrică care să devină o normă obișnuită cotidiană de avertizare viu susținută, pentru că maladia este atât de garvă încât şi timpul poate ceda răpus de ea. Ori, orice faptă, intenţie sau început lipsite de consistenţă zilnică de menținere a unei conștiințe ecologce vii permanente în dauna multiplelor activități și artificialisme neesențiale ale aceleași mas medii devin pure forme (pure formalisme), care în cazul caracterului uman poartă denumire de fariseism şi îngânfare sistemică de sustem.
La o vizualizare cât de cât critică asupra societăţii nu puetm să nu depistăm această molimă distrugătoare. Risipa cea mai mare de care suferă Mama Natură are îtruchiarea sa–omul fariseu. Omul cu suflet nu este risipitor, el este auster. Austeritatea la care ne cheamă Natura se numeşte echilibru, măsură, asigurarea strictului necesar de viaţă, suficienţă, şi nicidecum lăcomie, risipă și indisciplină moraletică. Ori, Natura în esnţa ei este austeră, adică cinstită, suficientă sieşi-stare în faţa căeea omul fariseu de acum dă socoteală și o va da înmiit. În caz de reușită ecologia sistemică natural-socială se va armoniza organic va lua configuraţia ecologiei sistemice a sufletului de ordin moral-creștin.
Corespondență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova. În 1972 a absolvit Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025; Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.
Are numeroase articole şi studii publicate pe platformele Academia Edu şi Cunoașterea Dintre acestea enumerăm: Câteva opinii referitoare la filosofia lui Emil Cioran; Fenomenul transcendenţei în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”; Scrisori Schiller; Unele aspecte ale circuitului vicios al gândirii neoplatoniciste contemporane; Interesul şi rolul lui în formarea omului spiritual; Materialism şi realitatea esteticii; Reflecţii neoplatonice privind realitatea virtuală contemporană; Lumea în viziune transcendental-creştină, Rezolvarea dilemei vieţii este însăşi existenţa vieţii. Viaţa ca existenţă; Taină şi cunoaştere în abordarea temei teoriei generale a sistemelor, Proiectul sinelui şi rămânerea în sine ca proiect şi sens existenţial, Definiţii ale gândirii critice, Meditaţia (comprimată filosofică), Imperfecțiunile democrațiilor şi căile de depăşire a lor.
Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien” din Paris).
Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris, Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară. (Iosefina Schirger)
Notă. Articolele autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…


























