Etichetă: Florentin Scaletchi

Data de 10 decembrie a fost aleasă ca Ziua Internațională a Drepturilor Omului pentru a onora adoptarea și proclamarea de către Adunarea Generală a...

Bună tati, ai cam patricipat la multe evenimente luna trecută și nu cred ca ai uitat de cititorii noștri, dar nici de mine, care...

https://youtu.be/MAZRJeflvz0 Penultima lună a anului m-a găsit la Congresul IPA-Secția Română-Oradea, la care am ajuns cu o cursă (națională) Tarom, în dimineața zilei de vineri,...

Octombrie, luna care tocmai s-a încheiat,  a fost cu adevărat plină de evenimente care au implicat prezența Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO) -...

https://www.youtube.com/watch?v=6wgtDqGm3HU Trzebaw is a village in the administrative district of Gmina Stęszew, within Poznań County, Greater Poland Voivodeship, in west-central Poland. It lies approximately...

https://www.youtube.com/watch?v=JpmuqhJCpo4 A trecut și vara asta. Practic, odată cu sărbătoarea creștin-ortodoxă Adormirea Maicii Domnului, din 15 august, se intră din vară în toamnă. Ce repede...

Săptămâna trecută v-ați delectat cu activitatea Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO-Națiunile Unite-Ecosoc), la Istanbul. Reîntors în România, la București, împreună cu prietenul meu...

Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului este o organizaţie neguvernamentală, nelucrativă, independentă politic, fără niciun fel de afiliaţie la partidele politice, organele puterii, grupări religioase,...

https://www.youtube.com/watch?v=8mHuAfrtDNg&pp=ugMICgJmchABGAE%3D Sunt deja două săptămâni de când timpul nu mi-a mai permis să mă așez la masa de lucru ca să pot să depăn și...

Transmis de către Lordul, Prof. dr. avocat Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO) Articole asociate https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/comunicat-de-presa-oado-organizatia-pentru-apararea-drepturilor-omului-natiunile-unite-ecosec/ https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/invitatie-la-ziua-internationala-a-drepturilor-omului-din-partea-oado-organizatia-pentru-apararea-drepturilor-omului-natiunile-unite-ecosoc/ https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/ziua-internationala-a-drepturilor-omului-sarbatorita-pe-10-decembrie-la-bucuresti-la-sediul-oado-organizatia-pentru-apararea-drepturilor-omului-natiunile-unite-ecosec/ Nota redacției https://youtu.be/z7RRsn1lXp4 https://youtu.be/ZjYQl0TyHk4 Direcția...

Exact la 1 septembrie anul curent, prima zi de toamnă calendaristică, am avut ocazia să fiu alături de oameni de bine, vechi prieteni, ca...

Peste câteva zile, la 08 septembrie, urmează să sărbătorim Nașterea Fecioarei Maria, cunoscută ca Sfânta Maria mică, sărbătoare care m-a purtat cu gândul la...

Orice persoană care se află în situația în care o hotărâre definitivă îi prejudiciază interesele poate contesta hotărârea definitivă, urmând procedura în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Societatea...

Este trist și deplorabil faptul că România, țara în care m-am născut și format ca om, aceeași, care m-a chinuit și pedepsit pe nedrept,...

Ce faci, tati? Bine, după câte vezi în birou, scriu În loc de concluzii, cum se numește epilogul la Raportul Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului...

Acest articol se adresează studenţilor care au de realizat cercetări de tip survey şi este al doilea din seria de articole despre cercetare pentru...

E ceva timp de când nu am mai scris despre respectarea drepturilor omului în țară și în lume, dar constat, pe zi ce trece,...

Cu vreo două săptămâni în urmă, m-a vizitat un colaborator drag mie, Adrian Buda, după o perioadă în care drumurile noastre nu s-au întâlnit,...

Cu peste un deceniu și jumătate în urmă (vezi și Anexa cu Bibliografia) am adus în atenția societății civile din România o „conjectură rutieră...

Zilele trecute am primit la sediul OADO-ECOSOC-UNDSMA-ONU o scrisoare a unei avocate de performanță din Baroul București, colaboratoarea noastră, pe nume Loredana-Ioana Eremia, scrisoare...

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/lectii-de-viata-viata-si-fericirea-noastra-eseu-filozofic-partea-vi-corespondenta-de-la-h-e-hrh-lord-sir-prof-dr-florentin-scaletchi-analist-politic-presedinte-fondator-al/ Dragă Rebecca, iată că, după o pauză de câteva săptămâni, cauzată de războiul de la granița de nord a țării, din Ucraina, despre care...

Corespondenţă de la Lordul, Prof. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite - Ecosoc https://ultima-ora.ro/ordinul-militar-de-romania-in-grad-de-comandor-acordat-presedintelui-oado/ Note. The IPA-International Police Association is a...

Delegația Națională IPA Cipru The International Police Association (IPA) currently comprises 65 National Sections plus 3 Provisionally Affiliated Sections. If you would like to find...

https://youtu.be/8dPaPHxiGe4 https://youtu.be/LZiZSxSkik0 Januarie 1971. În stațiunea elvețiană „ultra -chic” de la Davos se deschide Prima Conferință Economică a Forumului Economic Mondial (FEM) organizație non-profit elvețiană (de...

Acest dosar criminal misterios (și spectaculos), nesoluționat până astăzi, care are la bază, de fapt, un denunț prin intermediul unei scrisori anonime, se pare că chiar și după 33 de ani rămâne „fidel” acestui „dispozitiv” pseudo-judiciar, de altfel, utilizat pe scară largă în majoritatea jurisdicțiilor occidentale, care, cel puțin teoretic, pretind că ar fi (mai mult sau mai puțin) democratice. Redeschiderea dosarului asasinatului lui Grégory și utilizarea de către Jandarmeria Națională franceză a softului AnaCrim (Analiză Criminală, specializare în domeniul Poliției Judiciare) avându-l la bază Analyst's Notebook (ANB–Analiză de date recoltate în cadrul unei anchete dezvoltată de către firma britanică i2 Limited–utilizată în Franța de către Serviciul Central de Informații Criminale–AnaCrim) dar și a expertizei grafologice (în 47 de pagini) a lui Christine Navarro (fost jandarm devenit expert judiciar), coroborat cu depunerea în dosarul de instrucție al jurnalului intim („caietele” numerotate de la 14 la 18) al magistratului instructor Maurice Simon (de către fiul său, în cursul lunii ianuarie 2016) va permite justiției franceze să tenteze identificarea „corbului” (sau „corbilor”) din Vologne.Conform unor note din aceste „caiete” ale fostului judecător de instrucție însărcinat cu dosarul, soții Jacqueline (Thuriot) și Marcel Jacob, respectiv, soții Ginette (Leconte) și Michel Villemin ar fi fost implicați în asasinarea micuțului Grégory.Mai mult, asasinul ar fi fost din Aumontzey (Granges-Aumontzey de la 1 ianuarie 2016) aflat, undeva, în triunghiul (graful) neorientat determinat de vârfurile A (Bernard Laroche și anturajul său), B (Marcel Jacob și soția sa), respectiv, C (Michel Villemin și soția sa). În ceea ce privește raportul experților departamentului de științe de analize criminale ar figura și mărturia lui Claude Colin, amantul lui Marcelle Claudon, o fermieră din Lépanges, fost jandarm, devenit controlor de (auto)bus în cadrul Société de transports automobiles des Hautes Vosges, care ar fi confirmat faptul că un „tip (destul de) corpulent” și „o femeie cu părul roșcat” s-ar fi apropiat (într-un vehicul) de reședința familiei Villemin în după masa dispariției lui Grégory Villemin.Numai că atunci când ancheta s-a derulat în dosar, Marcelle Claudon având interes să ascundă adevărul (pentru a nu face cunoscută prezența ei la locul răpirii), i-ar fi convins pe soțul ei și alți 2 vecini (care ar fi fost la curent !) ca să „nu divulge” acest „detaliu” care ar fi dirijat ancjeta într-o altă direcție, spre o se serie de piste false, care până la urmă nu ar fi condus la niciun rezultat. De fapt, absența acestui „amănunt” ar fi generat o serie de contradicții în declarațiile ei la procesul lui Jean-Marie Villemin în fața Curții cu Jurați de la Dijon (prefectura departamentului Côte-d'Or și capitala regiunii administrative Bourgogne-Franche-Comté) cum ar fi intervalul orar în care ar fi zărit vehiculul 16h55–17h05, vârtsa de cca 30 de ani al șoferului acestuia, culoarea vehiculului, care n-ar fi fost nici verde, nici gri-verde și nici închisă, etc., motiv pentru care ele ar fi fost considerate „nefiabile” (lipsite de fiabilitate) și de către membrii juriului popular în verdictul pronunțat pe 16 decembrie 1993 și conform căruia Jean-Marie Villemin a fost condamnat la 5 ani de încisoare (dintre care un an cu supendare) pentru asasinarea lui Bernard Laroche, pe 29 martie 1985 (pentru că îl credea vinovat de răpirea fiului Grégory Villemin pe 16 octombrie 1984 și de asasinarea acestuia) de altfel, disculpat în dosar pe 18 aprilie 1985 în virtutea art.6 din Codul de Procedură Penală și reabilitat post-mortem.(Re)amintesc faptul că Jean-Marie Villemin va fi elibertat condiționat sub control judiciar pe 24 decembrie 1987 după 5 cereri de eliberare condiționată și 33 de luni de detenție criminală.În sfârșit, pe 14 iunie 2017, după 33 de ani de la eveniment, având în vedere „eliminarea” vârfului A al grafului (Bernard Laroche și anturajul său, anchetat în trecut), vine rândul interpelării și celor „concentrați” în vârfurile B și C al acestuia adică unchiului lui Grégory Villemin din partea mamei, Marcel Jacob (n.1945) și soției sale Jacqueline (n.1944), născută Thuriot (în vârstă de 73 și 72 de ani), respectiv, lui Ginette Villemin (n.1955) născută Leconte fosta soție a unui alt unchi din partea tatălui lui Grégory, Michel Villemin (1955–2010), divorțat de Ginette în anii 1990. Practic, este prima interpelare, după 1985, iar alături iei, vor fi audiați ca „martori” și bunicii din partea tatălui lui Grégory, Albert Villemin (n.1930) și Monique Villemin (1931–2020).Cei interpelați vor fi transferți la Curtea Criminală a TGI (Tribunalul de Înaltă Instanță) Dijon și vor fi inculpați în dosar pentru „complicitate la asasinat, nedenunțare de crimă, neacordare de ajutor unei persoane aflate în pericol și abținere în împiedicarea comiterii unei crime de sânge”.Murielle Bolle a fost convocată în egală măsură la Jandarmeria din Bruyères pentru prelevare de amprente genetice (ADN) fără să fi fost reținută în cadrul anchetei suplimentare în dosar.Pe 15 iunie 2017, a doua zi după interpelarea celor manționați, Jean-Jacques Bosc, procurorul general al Curții de Apel Dijon menționează în cadrul unei conferințe de presă că „expertizele celor două scrisori de amenințare din 1984 și 1989, ale corbului, permit inculparea celor menționați mai sus” în dosar, cu atât mai mult cu cât cei 3 ar fi invocat, „în grup”, cunoscuta „lege a tăcerii”, conform art.14 din Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice consacrat prin jurisprudență Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJCE) și Curții Europene ale Drepturilor Omului (CEDO).În orice caz, chiar dacă ancheta jandarmilor (având la bază analizele criminologice) converge către ideea că cei interpelați ar fi putut contribui la realizarea scrisorilor de amenințare, după părerea mea, nu ar exista probe suficient de fiabile care să-i încrimineze, mai ales dacă ținem cont și de alibiurile lor atunci când are loc evenimentul (kidnapping-ul).Din contră, conform procurorului general, martora Monique Villemin (născută Jacob) bunica copilului din partea tatălui său, ar putea fi „un personaj–cheie” în dosar.Pentru că expertiza unei scrisori de amenințare (anonime) adresate judecătrului de instrucție Maurice Simon în 1989, confirmă că ar fi fost ea autoarea acesteia, ceea ce ea ar fi și recunoscut în 2017 (după prescrierea faptei dar s-ar fi retractat după redeschiderea dosarului), confirmat de altfel, pe 22 aprilie 2018 și de către expertul judiciar Christine Navarro, care o desemnează pe ea, „aproape categoric”, ca auotarea celor 3 scrisori de amenințare anonime (semnate „Corinne”) adresate judecătorului de instrcție Jean–Michel Lambert în anii 1980. Într-una dintre aceste scrisori, în cca 6 pagini (plină cu greșeli de ortografie) în care ea se adresează judecătorului de instrucție cu „Monsieur Guge” (în loc de Monsieur le Juge/Dle judecător), expediată pe 6 august 1985 de la Villeneuve-sur-Lot (departamentul Lot-et-Garonne) s-ar numi „Corinne”, ar avea „16 ani” și ar fi o „prietenă apropiată a lui Muriel” (în loc de Murielle Bolle) „cumnata lui bernard laroche” (în loc de Bernard Laroche).În plus, ea „simte nevoia de a face dezvăluiri importante în dosar” ca urmare a unei destăinuiri pe care i-ar fi făcut prietena ei (intimă) Murielle Bolle („Je ne peux plus garder pour moi ce que…Muriel ma raconté”, în loc de…Murielle m’a raconté).În continuare, într-o ortografie „aproximativă”, această adolescentă Corinne, își acuză prietena Murielle că aceasta s-ar fi aflat în mașina (un Peugeot 305 gri -verde) a lui Bernard Laroche, împreună cu fiul său Sébastien Laroche și Grégory Villemin în ziua dispariției acestuia din urmă.Din păcate însă, Monique Villemin, rezidentă la Baccarat (în departamentul Meurthe et Moselle, regiunea administrativă Grand Est) într-un EHPAD (Etablissement d'Hébergement pour Personnes Agées Dépendantes), instituție specializată în găzduirea (și îngrijirea) persoanelor în vârstă dependente, va deceda pe 19 aprilie 2020 în timpul pandemiei, ca urmare a contaminării cu virusul Covid–2019, deci ea nu va mai putea face niciun fel de dezvăluiri în dosar.În sfârșit, pe 16 iunie 2017 Marcel Jacob (fratele lui Monique Villemin) și Jacqueline Jacob (născută Burvelle după numele primului soț al mamei sale, Claire Gérard, adoptată de către, Raymond Thuriot, cel de-al 2-lea soț al mamei sale) sunt inculpați cu capetele de acuzare „răpire și sechestrare de persoană, urmate de moartea acesteia” și sunt plasați în detenție provizorie.Pentru că, conform procurorului general de la Dijon, ar exista și posibilitatea (în urma expertizelor grafologice și analizelor criminale) ca cele 3 scrisori anonime (Q1, Q2 și eventual, chiar și Q3) să fi fost redactate de către Jacqueline Jacob, iar termenul „le chef” (șeful) care apare în aceste ar fi fost utilizat în 1982 de către Marcel Jacob, atunci delegat al personalului și sindicalist la CGT (Confederația Generală a Muncitorilor) la țesătoria Walter (BSF) de la Aumontzey, într-o altercație cu nepotul său Jean-Marie Villemin, ocazie cu care a afirmat în plublic că „eu nu dau mâna cu un șef”.În ceea ce îi privește pe avocații celor 2, Gary Lagardette (al lui Jacqueline Jacob), respectiv, Stéphane Giuranna (al lui Marcel Jacob) solicitau punerea în libertate a clienților lor, pe de o parte pentru că, ei susțineau că probele contra acestora nu sunt fiabile, iar pe de altă parte, pentru că fiind în vârstă, sănătatea acestora este incompatibilă cu condițiile de detenție.Cred că merită de remarcat aici și faptul că investigațiile în dosar au condus la rezultate care pun serios la îndoială „integritatea morală” a lui Jacqueline și Marcel Jacob, ceea ce, desigur, i- a defavorizat în demersul juridic pentru eliberarea condiționată sub control judiciar.În primul rând, cei 2 trăiau separați „de o vreme”, foarte probabil din cauza autorității „excesive” a lui Jacqueline, descrisă în dosarul de instrucție ca „o femeie energică, dominatoare și fără scrupule atunci când situația o impunea”, care s-ar fi întors la soțul ei „din lipsă de altceva mai bun”. („Je n'ai pas le choix, il me tient”). În ceea ce îl privește pe soțul ei, Marcel, acesta ar fi fost „un pierde-vară”, care „nu prea făcea nimic prin gospodărie”, iar conform depoziției fiicei lor, Valérie, singura lui grijă ar fi fost să supravegheze, tot timpul (cu un binoclu), proprietatea lui Albert și Monique Villemin aflată în proximitatea casei lor.De altfel, ea își descria părinții ca „oameni ciudați, misterioși, puțin comunicativi (ca și cum ar fi avut ceva de ascuns)”, iar tatăl lui în ziua dispariției lui Grégory, ar fi fost „agitat” și i-ar fi sunat (de mai multe ori) pe „cei apropiați” pentru a putea fi la curent cu cu „evenimentul”.În sfârșit, în ciuda intenției Parchetului general de a-i menține pe cei 2 în detenție provizorie, Camera de instrucție a Curții de Apel Dijon a considerat justificată „petiția” avocaților lor și ca urmare, a ordonat punerea lor în libertate condiționată sub control judiciar pe 20 iunie 2017.Dar, pe 27 octombrie 2017, rezultatul unei noi expertize grafologice (efecuate de către Christine Navarro (expert judiciar de pe lângă Curtea de Casație) detaliată în 47 de pagini), o desemnează, din nou, pe Jacqueline Thuriot (Jacob), ca posibilă autoare a scrisorilor anonime de amenințare (trimise înainte de răpirea și asasinarea lui Grégory Villemin).Ea se va concentra, în primul rând, pe cele 2 scrisori Q1, Q2 (în dosarul de instrcție) din lunile martie 1983 și aprilie 1983 (Q1–4 martie și Q2–27 aprilie).În Q1 (adresată lui Jean-Marie Villemin, tatăl lui Grégory), textul este redactat cu litere de tipar, tot, cu greșeli de ortografie (ca și cea a lui „Corinne” adresată judecătorulșui de instrucție Jean–Michel Lambert pe 6 august 1985) „Je vous ferez votre peau à la famille Villemin” (Am să vă distrug familia Villemin).În Q2 (adresată lui Albert și Monique Villemin, bunicii lui Grégory), tot, cu litere de tipar, corbul amenință din nou și „este pregătit să treacă la act în cazul în care revendicările sale nu vor fi respectate”. „Si vous voulez que je m'arrête, je vous propose une solution. Vous ne devez plus frequenter le chef, vous devez le consideré, lui aussi, comme un batard, le mettre entierement de coté par vous, et ses freres et sœur. Si vous ne le faites pas, j'exécuterai mes menaces que j'ai fait au chef pour lui et sa petite famille (…). Il se consolera avec son argent. (…) Jacky et sa petite famille a été assez mis a côté. (…). A vous de choisir. La vie ou la mort”/Dacă vreți să mă opresc, vă propun o soluție. Nu trebuie să-l mai frecventați pe șef, trebuie să-l considerați și pe el un bastard și să-l îndepărtați atât de voi căt și de frați și surori. Dacă nu faceți acest lucru, voi trece la executarea amenințărilor mele cum am făcut șefului și familiei sale. (…). El se va consola cu banii lui. (…) Jacky cu familia lui a fost destul (de mult) neglijat. Nu aveți decât să vă decideți. Viața sau moartea!Apoi, Christine Navarro va analiza și scrisoarea Q3 (în dosarul de instrucție, datată din 17 mai 1983), ultima, înainte de drama din 16 octombrie 1984.Spre deosebire de primele două, această scrisoare adresată, tot lui Albert și Monique Villemin, este redactată cu litere mici, „cursiv”, într-un stil „școlăresc”, în care autorul va face referire la cea de-a doua scrisoare (Q2) și în care atrage atenția că va înceta să mai scrie.„Je vois que rien à changer chez vous, il n'y en a toujours que pour les mêmes et le chef vient toujours. (…). Il peut arrêter de chier dans son slip, je ne veux pas lui faire de bobo au balaise de maman ni à sa pimbêche de gonzesse, ni à son mioche. (…). Tu ne sauras jamais qui t'a fait chié pendant deux ans. (…). Ma vengeance est faite (…) Je te hais au point d'aller cracher sur ta tombe le jour où tu crèveras (…) ceci est ma dernière lettre et vous n'aurez plus aucune nouvelle de moi (…) Adieu mes chers cons. (…). J'espère que tu mourras de chagrin le chef. Ce n'est pas ton argent qui pourra te rendre ton fils”/Văd că nimic nu s-a schimbat (de atunci) și șeful vine în continuare (la voi….). El trebuie să înceteze să facă „pipi” în chiloți, nu vreau să-i rănesc nici pe mămicuța grăsuță (soția lui Villemin) și nici pe piuițul ei prostuț, ciuf (…). Nu vei știi niciodată cine și-a bătut joc de tine timp de 2 ani. M-am răzbunat. Te urăsc în așa hal încât ca să scuip pe mormântul tău în ziua în care vei crăpa (…). Aceasta este ultima mea scrisoare. Adio idioții (tâmpiții) mei. Sper că vei muri de durere șefule. Banii tăi nu-i vor putea aduce înapoi (printre cei vii) pe fiul tău.”Având în vedere „cele stiute” de corb, merită remarcat faptul că, foarte probabil, Valérie spunea devărul atunci când, în depoziția sa, afirma că tatăl ei, Mercel Jacob, îi supraveghea cu binoclul său pe cei 3 „amenințați cu moartea”.Cu alte cuvinte, judecătorul de instrucție, care i-a interpelat pe bunicii copilului, Jacqueline și Marcel Jacob, avea toate motivele să creadă că ei ar putea fi (împreună) „corbul” care era implicat (direct sau indirect) în răpirea și asasinarea acestuia.Revendicarea răpirii și asasinatului este făcută de către corb în scrisoarea Q4 (din dosarul de instrucție), care va ajunge la „destinație” (la Jean-Marie și Christine Villemin) puțin timp după dramă, pe 16 octombrie 1984.„J'espère que tu mourras de chagrin le chef. Ce n'est pas ton argent qui pourra te rendre ton fils. Ce n'est pas ton argent qui pourra te rendre ton fils. Voilà ma vengeance pauvre con !”/Sper că vei muri de durere șefule. Banii tăi nu-i vor putea aduce înapoi (printre cei vii) pe fiul tău. Iată răzbunarea mea, prostule (tâmpitule).Concluziile lui Christine Navarro au fost că Jacqueline Jacob ar fi conceput și scris Q1 și Q2 (ambele redactate cu acelaș tip de litere de tipar), iar asasinul sau un complice al acestuia, scrisorile Q3 și Q4 (care și ele sunt redactate în acelaș stiul „cursiv” și „școlăresc” cu caractere mici), dar autorul scrisorii Q3 ar fi avut acces la „aceleași furnituri” ca și scisoarea Q2 scrisă de către Jacqueline Jacob.Având în vedere însă faptul că Q3 și Q4 au avut același autor, era evident că între asasin și Jacqueline Jacob exista o „legătură”, iar Marcel Jacob ar fi fost complicele ei.În ciuda rezultatelor acestui raport detaliat, Claire Barbier, președinta Camerei de Instrucție, refuză pe 27 octombrie 2017 reîncarcerarea cuplului, pentru că, conform avocaților lor, cei 2 ar fi avut „alibiuri în beton”, cel puțin în ziua răpirii copilului.Probabil pentru că în această perioadă (de identificare a corbului), la sfârșitul lunii mai 2017, o nouă pistă este „lansată” de falsa scrisoare „agramată” a lui „Corinne” care o incriminază pe Murielle Bolle (cumnata lui Bernard Laroche), datorită unei mărturii mincinoase.Este vorba de un registru păstrat la intrarea în biserica din Lépanges-sur-Vologne (în perioada în care are loc drama) găsit de către o enoriașă care dădea lecții de Catechism (toate acțiunile menite să-i facă pe copii, tineri și adulți să crească în înțelegerea mesajului creștin și în viața creștină însăși), predat autorităților de anchetă.În acest registru (aflat la intrare doar de câteva luni) există o frază încriminatoare „C’est bien Bernard L. qui a tué Grégory, j’étais avec lui.” (Este Bernard Laroche cel care l-a ucis pe Grégory, eram cu el) semnată de către Murielle Bolle cu data de 13 mai 2008, adică, după aproape un sfert de secol de la eveniment, într-un context în care pe pagina precedentă a mesajului figurează o dată din 2016 (când registrul ar fi fost plasat la intrare în biserică).Ca urmare, un expert judiciar în analiză genetică este numit de către președinta Camerei de instrucție Claire Barbier de la Dijon pentru studiul amprentelor genetice de pe pagina „încriminată”, care, de altfel, va și identifica ADN-ul lui Murielle Bolle (prelevat pe 14 iunie) dintre cele 6 descoperite, ceea ce însă, va fi infirmat de o (nouă) analiză, „aprofundată”, a unei noi prelevări, cu puțin timp după interpelarea ei și plasarea în GAV (Garde à Vue/arest la sediul Poliției judiciare).Ancheta de „proximitate” în anturajul acesteia ar fi pus în evidență faptul că cel care a improvizat falsa „destăinuire” ar fi fost un verișor al lui Murielle Bolle (în vârstă de 15 de ani în momentul derulării dramei), pe nume Patrick Faivre (în vârstă de 21 de ani, în momentul derulării dramei, încarcerat și condamnat de mai multe ori pentru violență).El ar fi afirmat în fața jandarmilor–anchetatori pe 17 iunie (atunci în vârstă de 54 de ani și după aproape 3 decenii fără niciun fel de contact cu verișoara sa), iar pe 27 iunie 2017 și în fața președintei Camerei de instrucție a Curții de Apel de la Dijon că această afirmație ar fi făcut-o, imediat, după dramă (când avea 15 ani).Ea susținea că acest lucru ar fi avut loc în cadrul unei insulte și violențe familiale din partea sorei sale Marie–Ange Bolle, respectiv, mama și tatăl ei, Jeanine și Lucien Bolle.Ceea ce, evident, a fost dezmințit de către aceștia din urmă. https://www.youtube.com/watch?v=4IiPA90MB2Y https://www.youtube.com/watch?v=6iUMuWqk0Pw https://www.youtube.com/watch?v=oisYb2JtO3M Ca urmare, Murielle Bolle (în vârstă de 48 de ani) va fi din nou interpelat la domiciliul său pe 28 iunie 2017 din ordinul noului judecător de instrucție în dosar, Claire Barbier și plasat în GAV (Garde à Vue) pentru „complicitate la asasinat” și „nedenunțare de crimă”, iar pe 28 iunie de inculpată de către Camera de instrucție a Curții de Apel Dijon pentru „răpire, urmată de asasinarea unui minor de mai puțin de 15 ani” și încarcerată în detenție provizorie. Conform raportului jandarmeriei, cu toate că Murielle Bolle își minimizează rolul în derularea evenimentului dramatic, ea ar fi știut din timp că Bernard Laroche, cumnatul ei, va veni la școală pentru a o aduce acasă în ziua răpirii și asasinării micuțului Grégory Villemin și ca urmare, ar fi fost la curent cu cele ce se vor întâmpla.Mai mult, ea ar fi „participat potențialmente” la pregătirea crimei, prin redactarea scrisorii de revendicare Q4, care, conform expertului judiciar Christine Navarro nu ar fi fost redactată nici de către Jacqueline Jacob și nici de către Bernard Laroche, dar de către ea, Murielle Bolle.Încarcerată în detenție provizorie („în izolare”, pentru protecția sa), pe 6 iulie 2017, ea va declanșa o grevă a foamei (până pe 10 iulie) în semn de protest contra încarcerării sale (abuzive) și solicită o confruntare cu vărul său acuzator.Ca urmare, președinta Camerei de Acuzare Claire Barbier va organiza pe 28 iulie o confruntare între ra și vărul său Patrick Faivre, care va susține că ar fi fost molestat (maltrat cu violență) de către familia în ajunul retractării sale pe 6 noiembrie 1984, contestat (contrazis) de altfel, de către Murielle Bolle.Marie-Thérèse Lamboley (una dintre surorile lui Murielle) a menționat, din contră, faptul că țipetele lui Patrick, dacă acesta ar fi fost maltratat, nu puteau fi auzite de către vecinul său (ceea ce menționa în declarația sa), pentru că, atunci, el n-ar fi fost nici măcar acasă, iar Murielle era la părinții ei.Și într-adevăr, Paul Prompt (cel pe care îl menționeazp Patrick în declarația sa) în cartea pe care a scris-o despre acest caz dramatic, ar fi sosit la Épinal (prefectura departamentului Vosges) pe 8 noiembrie 1984, iar văduva acesteia, la rândul ei, ar fi menționat și ea că pe 5 noiembrie el nu se afla în departamentul Vosges, confirmat, de altfel, și prin „permisul de comunicare” din data de 6 noiembrie 1984 al avocatului familiei lui Bernard Laroche (decedat în 1985), Gérard Welzer. În mărturia lui Patrick ar exista și o altă incoerență grosolană, care putea avea la bază, cel puțin o confuzie.Este vorba de interviul acordat în ajunul retractării sale, de către Murielle Bolle unor mijloace mass–media.Acest lucru însă nu s-ar fi întâmplat sub nicio formă, nici pe 5 și nici pe 6 noiembrie 1984, cel puțin, conform documentelor de arhivă.Pe 10 iulie 2017, Marie-Ange Laroche, văduva lui Bernard Laroche adresează o scrisoare președintelui Emmanuel Marcon în care denunță „derviele” în cadrul anchetei și ca urmare, pe 4 august 2017, Murielle Bolle este (re)pus în libertate condiționată sub control judiciar.Și totuși, conform altor documente de arhivă, ar exista înregistrarea unei convorbiri telefonice din 2007 dintre Jacqueline Golbain-Tailbuis (devenită Giroud ca urmare a recăsătoririi cu Philippe Giroud, infirmiera care o îngrijea pe Jeanine Bolle, mama diabetică, insulinodependentă, a lui Murielle Bolle, decedată pe 17 februarie 2014) și Jean-Marie Villemin, în care aceasta face referire la revelațiile confidențiale ale pacientei sale.Conform acestora, Murielle ar fi mărturisit, cu ocazia unei vizite la mormântul mamei sale că, într-adevăr, în ziua răpirii și morții lui Grégory Villemin ar fi fost împreună cu Bernard Laroche și că acesta din urmă, ar fi fost cel care a „executat misiunea” dar s-ar fi retractat pentru că ar fi fost amenințată, ca de altfel și vărul ei, Patrick Faivre.(Re)amintesc aici și faptul că ea a scris și o carte pe această temă cu titlul „Briser le silence" (în Editura Michel Lafon) apărută pe 25 octombrie 2018, în care își susține propria-i versiune și neagă toate acuzațiile care îi sunt aduse În sfârșit, acest dosar criminal (deosebit de) complex, așa cum am putut vedea, are la bază, ca punct de plecare, un „corb” (șantajist) cu scrisorile sale anonime, un dispozitiv pseuodojuridic care va fi reiterat și peste 33 de ani de la evenimentul dramatic. Pentru că, pe 5 decembrie 2017 descoperim o scrisoare anonimă (scrisă la/cu normograf) primită pe 11 august 2017 de către Jean–Jacques Bosc Procurorul general al Curții de Apel Dijon (prefectura departamentului Côte-d'Or, capitala regiunii Burgundia-Franche-Comté) în care un (alt sau aceleși) „corb” ca și în 1984 (după moartea lui Grégory) face referire la o serie de „elemente” ale anchetei din dosar care ar fi fost „sabotate” (intenționat sau nu) pentru a induce în eroare justiția prin intermediul unor piste false.Deși nu intenționa să facă acest lucru, amenințat cu moartea, procurorul general decide să depună documentul, oficial, în dosarul de instrucție, ocazie cu care vom afla și faptul că, după redeschiderea dosarului în iunie 2017, mai multe scrisori (de tip „mesaje”) i-ar fi fost adresate, însă cea din 11 august ar fi fost prima în care a fost „amenințat cu moartea”.Dar analiza ADN al acesteia pune în evidență 13 amprenmte genetice diferite care nu vor corespunde niciunuia dintre profilele anchetate în dosar, până atunci.Ca urmare, pe 26 februarie 2018, o anchetă preiminară va fi deschisă de către Parchetul din Dijon pentru „amențarea cu moartea a unui magistrat”, mai ales că, după sărbătorile anului nou, în ianuarie 2018 o altă scrisoare de amenințare va fi adresată magistratului, redactată tot la/cu normograf) „Bâtard, […]. Pour le petit (Grégory), tu ne sauras jamais la vérité. Y’a un sac qui t’attend” (Bastardule, pentru micuț nu vei cunoaște niciodată adevărul. Te așteaptă un sac).Având în vedere noul mod de redactare al scrisorilor, normograful (șablonul– tip special de instrument de desen tehnic, utilizat pentru scrierea caracterelor uniforme, compus dintr-o foaie de plastic sau alt material cu litere sculptate ale alfabetului sau alte forme utile, în special pentru desenul tehnic), identificarea autorului nu poate fi făcută utilizând analiza grafologică și ca urmare, noul „corb” (sau același) a fost obligat să-și schimbe stilul pentru a nu putea rămâne „necunoscut”.Dar judecătorul Claire Barbier va face apel la societatea elvețiană OrphAnalytics pentru un alt gen de analiză, stilometria (tehnică care ar permite atribuirea unui text, unui autor, în funcție de studiul/stilul lingvistic–sintaxa și semantica al acestuia). Experții stilometriști vor face legătura dintre scrisorile anonime expediate de către corb în 1983 (5 martie–Q1, 27 aprilie–Q2, 17 mai–Q3) și cea din 1984 (16 octombrie– Q4) și vor analiza detaliat, fiecare scrisoare și în primul rând, pe cei care au fost deja anchetați în dosar, înainte de a extinde aria suspecților.În ceea ce mă privește, eu cred că analiza stilometrică prezintă o „fiabilitate înaltă” (o mare fiabilitate) doar în cazul unor persoane care au o activitate publicistică sau corespondență (importantă) cu alte persoane, dar în cazul celor (semi)analfabete, abrutizate (mai mult sau mai puțin), etc, cum au fost cele din anturajul victimei, aceasta, poate fi mult mai puțin eficace.Cu alte cuvinte, stilometria poate fi utilizată cu succes, mai mult, pentru studiul fenomenului de plagiat în textele literare și filosofice sau, eventul, în cele cu caracter științific (psihologie, sociologie, economie, etc.). Plagiatul în lumea contemporană (Plagiatul, boala copilăriei epigoniei. Responsabilitatea morală, răspunderea civilă și..., Plagiatul în lumea contemporană Monitorul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite), Plagiatul în lumea contemporană Monitorul OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Națiunile Unite).În plus, pe 16 decembrie 2020, noul magistrat însărcinat cu dosarul, Dominique Brault, președintele Camerei de Instrucție a Curții de Apel Dijon își reia ancheta lansată cu 36 de ani în urmă, în special, cu nconsultarea jurnaliștilor (de investigație) care implicați în anchetă În orice caz, la cea de-a doua solicitarea avocaților săi, pe 13 aprilie 2018, Camera de Instrucție a Curții de Apel Dijon permite, pe 25 aprilie 2018, întoarcerea ei acasă la domiciliul său din Vosages (interzis în timpul controlului judiciar), iar pe 16 mai 2018, avocații ei Jean-Paul Teissonnière și Christophe Ballorin anunță anularea inculpării ei în dosarul răpirii și asasinării a micuțului Grégory Villemin, adică disculparea ei (încetarea urmăririi penale) de către Camera de Instrucție de la Dijon, ceea ce inocentează Murielle Bolle.În aceași zi, în aceași decizie (în 23 de pagini) a Camerei de Instrucție, ceilalți inculpații în dosar, Jacqueline (Thuriot) și Marcel Jacob, vor fi și ei disculpați și control lor judiciar anulat, dar aceste rămâne deschis, în continuare și ancheta continuă pentru identificarea corbului (corbilor) în concordanță cu punctul de vedere al celor anchetați și a avocaților acestora, Marie-Christine Chastand-Morand (al lui Christine Villemin), Thierry Moser și François Saint-Pierre (ai părinților lui Grégory Villemin), respectiv, Jean-Paul Teissonnière și Christophe Ballorin (ai lui Murielle Bolle).Însă, anularea inculpării și a urmăririi penale a lui Bolle în dosar nu-i satisfice pe cei 2 din urmă, care vor și anularea procesului verbal și a arestului ei (GAV) și în 1984, motiv pentru care vor sesiza Curtea de Casație.Aici merită însă menționat faptul că un arestat la sediul poliției judiciare (GAV) efectuat înainte de promulgarea legii din 14 aprilie 2011 nu poate fi contestat decât dacă nu ar fi fost respectat în cadrul acesteia procedura impusă de către CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului), adică, dreptul de a fi asistat de un avocat și cel de a „păstra tăcerea” în timpul audierii.Ceea ce, de altfel, ar fi fost confirmat de către Curtea de Casație (după consultarea Curții Constituționale), declarând, GAV-ul lui Murielle Bolle „neconstituțională” și ca urmare, pe 16 ianuarie 2020, Camera de Instrucție a Curții de Apel Paris anulează Acesta din 1984, în verdictul său. În cursul lunii martie 2021, Thierry Pocquet du Haut-Jussé, procurorul general va anunța că magistrații însărcinați cu dosarul ar fi primit raprtul expertizei stilometrice (în 178 de pagini) solicitată în 2017 de către Claire Barbier.Conform acestuia, studiul efectuat pe 11 texte diferite, atribuite a 4 presupuși corbi, aleși de manieră subiectivă, respectiv, Bernard Laroche (vărul primar al lui Jean-Marie Villemin, deci unchiul lui Grégory), Christine Jacquot (bona lui Grégory) și cuplul Marcel – Jacqueline Jacob (unchiul și mătușa lui Grégory pe linie maternă), indică cu o „probabilitate ridicată” ca cele 24 de scrisori anonime (în total, printre care și Q1 – Q4) să provină „de la cel puțin 5 corbi diferiți”, cu Jacqueline Jacob, unul dintre ei, „foarte probabil” (cu semnătura ei cel puțin pe 7 dintre cele 24 de scrisori și autoarea scrisorii de revendicare din 16 octombrie 1984–Q4), în contradicție cu rezultatele analizei grafologice care atribuiau scrisorile de revendicare unei alte persoane, Roger Jacquel (desmnat de către tatăl lui Grégory, Jean-Marie Villemin, care în 1983 l-ar fi fost amenințat de mai multe ori de către acesta), tatăl lui Liliane Jacquel și socrul lui Jackie Villemin, confirmat de către colonelul de jandarmerie Antoine Argoud, numit primul expert grafolog în ziua următoare crimei.Dar datorită alibiului său incontestabil, el va fi eliminat papid de pe lista suspecților.

Sunt și rămân un naiv, crezând că oamenii au sentimente, suflet și respect pentru semenii lor, suferind și rezonând cu durerile umane, cu dorința...

https://youtu.be/8dPaPHxiGe4 Conform datelor furnizate de unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa de credite bancare, AVBS Credit estimează că, până la finalul anului...

https://youtu.be/8dPaPHxiGe4 Clusterul Smart Alliance, centrul antreprenorial USH Pro Business și Dual Use Cluster, membri ai alianțelor regionale de digitalizare Wallachia eHub și Smart eHUB, au...

„Nu putem obține niciodată pacea în lumea exterioară, până nu facem pace cu noi înșine.”- Dalai Lama Omul, pe lângă însușirile lui bune, mai poartă în...

https://youtu.be/8dPaPHxiGe4 ● cca 56% din angajații români și-ar da demisia dacă locul de muncă i-ar împiedica să se bucure de viață ● cca 59% din români...

Partenerul nostru ASLS (Asociația Studenților din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine), Universitatea din București, desfășoară în perioada 2-27 mai proiectul anual Zilele Porților...

O seara de concert la Unteatru Cinematic. Îndrăgitul chitarist al ]ncântărilor revine în sala din strada Sfinții Apostoli pentru a oferi un recital extraordinar...

Zilele acestea, într-o atmosferă de primăvară întârziată, toți românii de religie creștin-ortodoxă din țară și din diaspora au sărbătorit una din cele mai importante...

https://youtu.be/8dPaPHxiGe4 Ghidul juridic internațional Legal 500 a publicat clasamentele celor mai bune case de avocatură din Europa, Orientul Mijlociu și Africa (EMEA) Societatea de avocatură Românească...

Din punct de vedere istoric, crima organizată corsicană apare la Marsilia pe la sfârșitul secolului XIX, generată de valul (uriaș) de imigrare din cauza crizei agricole, care se manifestă în prima sa formă în „domeniul” prostituției și proxenetismului, pentru ca ulterior să se prelungească, tot, prin continuite la Paris, unde își instalează „cartierul general” în „Place Pigale” (cartierul Montmartre, sectorul/arondismentul 18) și care se va dezvolta rapid („multilateral” și „polivalent”) în cele 7 decenii ale celei de-a 3-a Republici franceze (4 septembrie 1870–10 iulie 1940) sub autoritatea a 14 președinți (dintre care primi 2 regaliști, apoi următorii 5, republicani moderați (de stânga, de ideologie, republicană, liberală, parlamentară), următorii, membri ai Alianței republicane democratice (la început de centru stânga, apoi centru dreapta, iar în timpul celei de-a 3-a republici, de dreapta), cu un singur independent Alexandre Millerand (între 1920–1924), și un sigur radical (partidul republican, radical și radical–socialist), Gaston Doumergue (între 1924–1931).Iată aici și lista celor 14 președinți care au guvernat de-a lungul celei de-a 3-a Republici franceze, mai mult decât sinuos (șerpuitor) din punct de vedere politic, trecând de la extrema regalistă la cea de radical-socialistă, trecând apoi, prin stânga, la centru dreapta și dreapta, practic, cu un singur independent Alexandre Millerand (între 1920–1924), având în vedere faptul că Paul Doumer, penultimul președinte al celei de-a 3-a republici, independent și el, a murit după primul an al mandatului său (1931-1938). Este vorba de Adolphe Thiers (1797-1877, în funcție între 1871-1873), Patrice de Mac Mahon (1808-1893, în funție între 1873-1879), Jules Grévy (1807-1891, în funcție între 1879-1886), Sadi Carnot (1837-1894, în funcție între 1887-1894), Jean Casimir-Perier (1847-1907, în funcție 1894-195), Félix Faure (1841-1899, în funcție între 1895-1899), Émile Loubet (1838-1929, în funcție între 1899-1906), Armand Fallières (1841-1931, în funcție între 1906-1913), Raymond Poincaré (1860-1934, în funcție între 1913-1920), Paul Deschanel (1855-1922, în funcție în 1920), Alexandre Millerand (1859-1943, în funcție între 1920-1924), Gaston Doumergue (1863-1937, în funcție între 1924-1931), Paul Doumer (1857-1932, în funcție între 1931-1932), Albert Lebrun (1871-1950, în funcție între 1932-1939 și 1939-1940). Legătura „covalentă” simbolică dintre mediile politic și infracțional –criminal  (crimă organizată) poate fi înlocuită pentru studiul corelării reale a acestora (în cadrul sistemelor complexe), cu serii statistice „multidimensionale”  (specifice fiecăruia) conținând observaţii (măsurători) pentru două sau mai multe observabile (variabile) associate lor și a unor funcții vectoriale cu coeficienți constanți, în particular, funcții liniare, ale căror diagrame de dispersie sunt ușor de construit în spațiul bidimensional și care conduc, nu rareori la rezultate acceptabile. Însă, studiile („multidimensionale”) pe care le-am efectuat în acest domeniu (în spații vectoriale n-dimensionale, cu funcții vectorile) pun în evidență indici de corelație, o covarianță și un coeficient de corelatie cu valori absolute (foarte) ridicate pentru cele două medii (politic și infracțional–criminal), ceea ce confirmă și din punct de vedere (socio)matematic un  „cuplaj” puternic între acestea, deci, o complicitate (în majoritatea cazurilor) tacită (și ascunsă) dar (foarte) eficace. Din punct de vedere sociologic, mediul politic (teoretic „neguvernamental”) este un mediu corupt care pentru a „supraviețui” are nevoie, nu numai de cotizații, dar, mai ales de „sponsorizări” importante, aproape în exclusivitate, din fonduri oculte sau în cazul unei transparențe (reale), de mecanisme și pârghii cu caracter social–politic  care să permită sponsorilor recuperarea „investițiilor” și poate nu în ultimul rând, chiar multiplicarea lor și care fac, deja, implicit, obiectul crimei organizate (de mai mare sau mai mică anvergură), cu sau fără victime (inclusiv, cu asasinate politice, în funcție de interese), mai ales în cadrul unor reglări de conturi. Dar tot în această perioadă, pe teritoriul metropolitan (cu precădere, în regiunea pariziană) sunt activi alți doi infractori (gangsteri) notorii, Paul Carbone și François Spirito specializați în jocurile de noroc ilegale, proxenetism și prostituție „stradală”, dar mai ales în traficul de droguri, care vor deveni în scurt timp leaderii celebrei organizației criminale „The French Connexion/Corsican Connexion” (Montaje financiare frauduloase în legătură cu organizația criminală „The French Connexion” (Montages financiers frauduleux...)Iar pentru supraviețuire, într-un (asemenea) context concurențial cu French Conexion, asocierea lui Mariani cu cei 2 (Carbone & Spirito) era o condiție „sine qua non” ! Paul Carbone (Paul Bonnaventure Carbone/Venture, 1994–1943) a fost criminal de origine corsicană, devenit unul dintre „nașii” mediului infracțional–criminal de pe Coasta de Azur (centrat pe „triunghiul Bermudelor”/Marsilia–Toulon–Nisa) și din Corsica, este primul gangster legendar care „cuplează” (cu un indice de corelație ridicat!) mediul politic cu cel criminal. El moare pe 14 decembrie 1943 într-un sabotaj al Rezistenței franceze care viza soldați germani (aflați în permisie) într-un vagon al unei garnituri de tren, în care, se afla și el, în proximitatea localității Chalon-sur-Saône (sub-prefectura departamentului Saône-et-Loire în estul Franței).Cu picioarele secționate (înainte de a muri din cauza hemoragiei, cu o țigară în gură) atunci când serviciul mobil de urgență ajunge la fața locului, acesta se adresează paramedicilor: „C'est la vie, pentru mine s-a terminat, ocupați-vă de cei care mai pot fi salvați” .Conform versiunii fostei sale amante, Germaine Germain („Manouche") s-ar părea că, totuși, el ar fi murit câteva ore mai târziu în spital unde a fost transportat cu ale victime ale atentatului.În ceea ce îl privește pe François Spirito (Lydro/Beau Ficelle, 1900–1967), acesta era un mafiot franco–italian originar din Itri (Italia), care se va muta cu părinții săi la Marsilia, unde în anii 1920 va deveni prietenul și asociatul lui Paul Carbone (în materie de crimă organizată). Cei doi s-ar fi cunoscut, nu la Marsilia, cum ar fi fost de așteptat, dar în Egipt, și de atunci ar fi rămas prieteni fideli până când moartea neașteptată a lui Carbone i-a despărțit, nu înainte însă să facă „afaceri de succes” în crima organizată (cu precădere, în proxenetism, prostituție, racket–extorcare de fonduri, șantaj, spălare de bani), iar mai târziu în domeniul traficului de droguri (opium și heroină) cu care au contribuit la fundamentarea organizației „French Connexion” (Corsican Connexion), având ca principala „actvitate lucrativă” exportul de heroină între anii 1930–1970 din Franța (prin portul Marsilia) în SUA (prin portul New York), importat din Orient (Indochoina/Asia de Sud–Est continentală, Turcia și Siria) sub formă de sursa primară de morfină imatură recoltată de la specia Papaver somniferum (agonist opioid, utilizat ca analgezic puternic, principalul agent activ din opiu sub formă de meconat, din grupa alcaloizilor morfinanici propriu-ziși alături de codeină și tebaină) obținută din mac și transformată în heroină într-o serie de laboratoare clandestine ale French Connexion de pe Coasta de Azur din regiunea Marsiliei.Ei au relații „strânse” cu mediile politic și patronal, în special prin intermediul omului politic (independentist de stânga) Simon Sabiani (fost erou al primului Răboi Mondial și colaborator cu naziștii în timpal celui de-al Doilea Război Mondial), iar ulterior cu leaderii Partidului Popular Francez (PPF)al lui Jacques Doriot, la care aderă, după ce au militat în cadrul Partidului Unității Proletare, situat din punct de vedere politic între la SFIO (Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești) și PCF (Partidul Comunist francez). În timpul războiului, Carbone și Spirito colaborează cu Gestapo Francez, evident, numai din interes, iar după moartea accidentală a lui Carbone, înainte de sfărșitul războiului, Spirito se refugiază în Spania, iar de acolo în America Latină și ulterior în SUA, unde începe să facă trafic de heroină, dând astfel naștere organizației criminale French Connexion (Corsica Connexion).Interpelat la New York, el va fi încarceat timp de 2 ani (la închisoare din Atlanta) până la extrădarea lui în Franța, unde urma să fie judecat, atâte pentru traficul de heroină cât și pentru colaboarea sa cu Germania mnazistă, dar procesul, din fericire pentru el, nu va avea loc. Mai mult, în 1954 (când era căsătortit și era tatăl a 2 copii născuți la Marsilia, cu vârstele de 11 și 14 ani) va fi achitat și pentru jaful armat contra artizanului de brânzeturi Rivet în 1943 din lipsă de probe materiale insuficiente.În SUA (care atunci număra cca 150.000 – 160.000 de toxicoimani, dependenți de heroină, italo–americanul Lucky Luciano (Salvatore Lucania) este bănuit de către autorități că ar fi precursorul traficului de heroină, împreună cu alți gangsteri remarcabili ca Arnold Rothstein, Louis „Lepke" Buchhalter și Vito Genovese), pe care în anii 1930 îi va aduna în sânul celebrei organizații criminale Cosa Nostra (divizată în 24 de familii, cu foarte multe similitiduni cu Corsica Connexion).Între anii 1945–1965, frații Antoine Guérini și Barthélemy Guérini (Mémé) membri ai clanului Guérini vor prelua conducerea crimei organizate al filierei din Marsilia și Corsica, deci inclusiv, a organizației French Connexion (Corsica Connexion), care ar fi fost „structurată” de către Lucky Luciano, „exilat” la Napoli.Alte figuri emblematice ale organizației, în afară de Crabone și Spitito, în Franța, au fost și Maurice și Claude Schoch, Auguste Ricord, Jean-Baptiste Croce, Jo (Joseph) Césari („chimistul”), Henri Malvezzi, frații Marius, Antoine și Joseph Aranci, Jean Jehan, Urbain Giaume, Gaëtan Zampa, Paul Mondoloni, Jean-Claude Kella, Jacky le Mat, Francis le Belge Jean Orsini, Laurent Fiocconi, Marcel Francisci, Dominique (Nick) Venturi, Charles Antoine Marignani, Joseph Patrizzi și Paul Mondoloni, iar în SUA, Santo Trafficante Jr, „nașul” familiei Tampa în Florida (în strânsă legătură cu familia Bonanno din New York și Sam Giancana de la The Outfit din Chicago) controla toată zona Miami (Miami Beach, Fort Lauderdale și Palm Beach), care ar fi jucat un rol important în anihilarea rețelei. De fapt, toată coasta de est a Floridei era sub controlul a 5 familles de origine italiană din New York (Bonanno, Gambino, Colombo, Lucchese și Genovese), în special, prin intermediul lui Meyer Lansky, Bugsy Siegel, Carlos Marcello, Leo Stein, Henry Gonzales și Frank Ragano. În cursul lunii aprilie 1968, Administrația americană Lyndon B. Johnson (1964–1968), pentru a putea lupta cu mai multă eficacite contra traficului de droguri crează o nouă structură Bureau of Narcotics and Dangerous Drugs (BNDD) ca urmare a fuziunii dintre Federal Bureau of Narcotics (FBN) și Office of National Narcotics Intelligence (ONNI), respectiv, Office of Drug Abuse Law Enforcement (ODALE), care în 1973 devine Drug Enforcement Administration (DEA), și instaleză filiale ale sale în marile metropole europene, la Londra (Marea Briranie) Madrid (Spania) și Frankfurt (Germania Federală/Germania de Vest/Occidentală), iar biroul de la Paris (cu 15 agenți) devine sediul general al regiunii Europa, în timp ce bugetul vămilor si a Poliției de Frontieră, americane, se vor dubla. În 1969, noul președinte ales Richard Nixon intervine pe lângă noul președinte al Franței (ca urmare a demisiei Generalului Charles de Gaulle) Georges Pompidou pentru a pune la punct un dispozitiv mixt, franco–american, de combatere a traficului de droguri din direcția Franța (Marsilia) către SUIA (New York).Într-un asemenea context, vor avea loc, sistematic, reuniuni pe această tematică, prima având loc pe 13 decembrie 1969, la care vor participa directorii Poliției Judiciare (PJ)[1], Serviciului Regional de Poliție Judiciară (SRPJ)[1] Marsilia, Office central de répression du trafic illicite de stupéfiants (OCRTIS) și Bureau of Narcotics and Dangerous Drugs (BNDD).Dar în luna august 1971 John Cusack, atunci reprezentantul BNDD la Paris a dat mai multe interviuri prestigioaselor jurnale regionale Le Provençal și Le Méridional în care susținea că ar fi existat pe teritoriul național (francez) 4 „baroni” (gros bonnets) ai drogurilor care ar fi fost protejați de către autoriățile politice, deci, ca urmare și de către cele polițienești și judiciare, ceea ce vor menționa și senatorii americani Morgan Murphy și Robert Steele în raportul lor.Era vorba de frații Dominique (Nick) și Jack Venturi, Joseph (Jean) Orsini, Antoine Guérini și Marcel Francisci. Și asta are loc după ce pe 26 februarie 1971 acordul–protocol de combatere a traficului de droguri prin intermediul French Connexion a fost semnat de către Raymond Marcellin (minstru de interne între 1968–1974) și John Mitchell (procurorul general al SUA între 1969–1072) și în contextul în care Poliția Națională Franceză nu af fi fost, deloc, inactivă, pentru că în perioada 1 august 1969–18 februarie 1971 ar fi confiscat 143kg de heroină, 616kg de opium, 737lg de morfină (bază), 827kg de cannabis, peste 550 de pastile de morfină, peste 3.000 de doze de LSD și ar fi interpelat 679 de traficanți de stupefiante, grație, mai ales, legii „dure” contra toxicomaniei, promulgată pe 31 decembrie 1970, publicată în JO pe 3 ianuarie 1971.Conform acesteia, printre altele, oricine care consumă și face comerț cu substanțe „otrăvitoare” (care pun în pericol, direct sau indirect, sănătatea omului), printre care, evident, atât stupefiantele cât și substanțele psihotrope (publicată și în acest an pe 24 februarie 2022) de către ANSM (Agenția Națională de Securitate a Medicamentului), poate fi condamnat la o pedeapsă cuprinsă între 2 luni și 2 ani de închisoare în cazul consumului, între 2 și 10 ani de detenție criminală în caz de comercializare și între 10 și 20 de ani în cazul fabricării acestora și exportul lor (prin filerele tentaculare ale crimei organizate) dar și la o amendă penală (cu caracter adminisrativ) care putea ajunge la 50 Mil Ffr (cca 53,8 Mil€PPA).Legea în vigoare, până la acestă dată, prevedea „doar”, o pedeapsă, maximum de 5 ani de închisoare iar amenda asociată acesteia nu putea depăși 36.000Ffr (cca 40.000€PPA). Merită să subliniez aici și un aspect de ordin juridic al noii legi promulgate. În primul rând, faptul că dosarele penale din categoria mai sus menționată nu vor mai considerate „delicte”, deci nu vor mai fi judecate de o Curte Corecțională (compusă din 3 magistrați), dar „crime” și vor fi judecate de o Curte cu Jurați (compusă dintr-un Juriu Popular–atunci, formată din 3 magistrați și 9 cetățeni aleși la întâmplare de pe listele 0electorale, astăzi, din 6 cetățeni în Prima instanță și 9 în Apel). În plus, astăzi, dosarele de crimă organizată (de talia French Connexion) ajung chiar în fața unei Curti cu Jurați Specială (cea mai severă, compusă din 5 jurați– magistrați în Prima instanță și 7 magistrați–jurați în Apel).În al 2-lea rând sancțiunile penale (fiind) mai mari de 2 ani (cu executare) ele vor fi înregistrate și în cazierul judiciar în Anexa 3 (singura la care are acces persoana fizică în cauză și angajatorul privat).Anexa 2 în care figurează în plus și sancțiunile penale mai mici, inclusiv, condamnările cu suspendare, sau amenzile penale sunt accesibile doar Administrației de stat (pentru ocuparea unui post în Ministerele de restort–educație, interne, armelor, justiție, etc.), iar Anexa 1 (care conține și alte informații despre titularul persoanei fizice, pe lângă Anexa 2 și Anexa 3, cum sunt amenzile administrative, aresturi sau audieri/interogatorii fără urmări penale, etc.) sunt accesibile doar tribunalelor care în sentințele lor pot sau nu să țină cont de acestea. (Cazierul judiciar francez (Thomas CSINTA–Corespondență din Franța), Modelul „structurat” al cazierului judiciar francez, un model care favorizează (re)inserția socio –..., Rolul Cazierului Judiciar în (re)inserția socială a foștilor deținuți. Detalii și explicații cu...) Nici măcar arestarea (interpelarea) lui Richard Berdin (în vârsta de 32 de ani, specializat în agresiuni armate, reconvertit în traficul de stupefiante) pe 23 septembrie 1970 New York, cu puțin timp înainte de recuperarea („recepționarea”) unui vehicul conținând cca 90kg de heroină pură (ocazie cu care îi denunță pe cei cca 40 de membri ai rețelei sale) nu va „aranja” lucrurile.Pentru că pe 5 aprilie 1971, un alt francez Roger Delouette, sosit cu o zi în urmă la New-York, va retrage la Port Elisabeth din New Jersey minibusul său marca Volkswagen îmbarcat săptămâna trecută pe s/s Atlantic Cognac la Le Havre. Vameșii american alertați datorită lipsei unui șurup pe tabloul de bord al vehicului demontează minibusul și descoperă o încărcaătură de 44kg de heroină.Audiat (interogat), Delouette: „Sunt agent de contrasiopnaj francez și acționez la ordinele colonelului Dubois Fournier al SDECE (Serviciul de Documentare Externă și Contraspionaj).”Și într-adevăr, Roger Delouette ar fi efectuat câteva misiuuni în contul SDECE în Algeria (în 1950), iar mai târziu ar fi lucrat în Cuba în contul BDPA (Biroul de Dezvoltare al Producției Agricole), dar direcția vămilor contactează BNDD care intră în contact cu omologul lui francez OCRTIS (Officiul Central de Reprimare al Traficului Ilicit de Stupefiante).Deși acesta din urmă încearcă să vină cu explicații, Dubois Fournier va fi inculpat de către procurorul de Newark, Herbert Stern, pentru trafic de stupefiante, ceea ce datorită tensiunilor generate între autoritățile americane și poliția franceză, până la urmă, va fi disculpat în dosar. În sfârșit, în ciuda eforturilor autorităților franceze de a stopa activitatea organizației criminale Franch Connexion (și de o anihila), cele americane vor fi nemulțumite de progresele făcute ceea ce de altfel, Richard Nixon va face cunoscut lui Georges Pompidou pe 13 decembrie 1971 la Samitul de la Açores (grup de insule portugheze autonome în Oceanul Atlantic de Nord, care constituie o regiune ultraperiferică a Uniunii Europene) în arhipelagu Macronesia (alături, de Insulele Canare, Madeira, Insulele Capului verde). Să revenim acum la crima organizată din Corsica care se va deezvolta într-o „fraterie” și într-un „bon ménage” cu naționalismul corsican, grație prelungirii ei „prin continuitate” până în prezent, chiar dacă organizația French Connexion a fost anihilată, prin filierele tentaculare ale unei alte grupări criminale „Gang de la Brise de mer” (Gangul/banda de la Briza mării, fondată la sfârșitul anului 1970, activă nu numai în Franța, dar și în Rusia, America Latină, Singapore–China și în sfârșit, poate nu în ultimul rând, în Elveția–prin spălare de bani), cu o activitate infracțională foarte diversificată (hoteluri–restaurante–cluburi de noapte, proxenetism–prostituție, extorcare de fonduri, deturnare de fonduri–spălare de bani–evaziune fiscală, jafuri armate–asasinate, jocuri de noroc, etc.) având ca rivali Mafia rusă și Gang du Petit bar (Banda de la Micul bar/Barul mic–după numele braseriei/cafenelei lui Ange-Marie Michelosi „Petit Bar” din Ajaccio, prefectura departamentului Corsica de Sud rezultat(ă), din banda lui Jean-Jérôme Colonna–specializată în extorcare de fonduri, care nu are nimic în comun cu fostul naționalist corsican, Yvan Colonna), care, ulterior, și-a extins activitatea în traficul de stupefiante, spălare de bani, dar în special, în domeniul bracajelor (jafurilor armate) și a asasinatelor (inclusiv, politice), având printre victimele sale, chiar pe Ange–Marie Michelosi (fost și membru al bandei) pe 8 iulie 2008 la Grosseto-Prugna (Porticcio), iar pe pe 21 aprilie 2011, pe Marie-Jeanne Bozzi (fost om politic și primar la Grosseto-Prugna), de altfel, sora acestuia din urmă.Printre membri săi cei mai „activi” îi menționez pe André Bacchiolelli („Dédé”, a fost arestat pe 5 iulie 2021 la Ajaccio pentru tentativă de asasinat în bandă organizată, asociație de răufăcători în bandă organizată), Mickael Ettori („Micka” în cavală/fugă din 2020), Ange-Marie Gaffory (un apropiat al familiei de oameni politici și de afaceri Marce Francisci–fost om politic și om de afaceri considerat „Împăratul jocurilor de noroc”, cu legături „solide” cu marele banditism, asasinat pe 15 ianuarie 1982 și Roland Francisci–fost apropiat președinților Franței Jacques Chirac și Nicolas Sarkozy, fost primar al Comunei Ciamannacce, decedat de cancer în 2006), Pierre-François Luccioni (fost gestionar al Petit Bar), Jacques Pastini (în vârstă de 64 de ani, care împreună, alți presupuși membri ai bandei, cu Philippe Porri în vârstă de 60 ani și Jean-Laurent Salasca în vârstă de 71 de ani condamnați pe 23 octombrie 2020 într-un dosar de „degradere/deteriorare sau distrugere de bunuri materiale” la 2 ani de închisoare pentru incendierea restaurantului Globo pe 22 septembrie 2017 în cadrul unei reglări de conturi cu Petit Bar, suspectați și în câteva tentative de asasinat și de asasinat), Pascal Porri („l'Ampoule, condamnat în 2011 la 6 ani de închisoare pentru asociere de răufăcători, iar în 2019 la 16 luni cu executare pentru însușire de bunuri necuvenite, spălare de bani și fraudă fiscală împreună cu soția sa Valérie Mouren și antreprenorul, arestat pe 15 septembrie 2021 la Porto Vecchio), Stéphane Raybier (membru–fondator al bandei, „sinucis” în închisoarea Toulon-La Farlède, pe 14 ianuarie 2021), prieten de copilărie cu Jacques Santoni (n.1978, corsican, șeful bandei, rămas tetraplegic în urma unui accident de motocicletă în 2003, interpelat pe 10 ianuarie 2021 și încarcerat în detenție provizorie într-un dosar de splărare de bani cu circumstanțe agravante, asociere de răufăcători în bandă organizată, în care ar fi reușit să „spele” 2,3 Mil € din cei 4,6 Mil € câștigați de cumnatul său Jean-Laurent Susini.Santoni este bănuit că ar fi fost și comanditarul asasinatelor lui Antoine Nivaggioni (fost om de afaceri și naționalist corsican, care trăia separat de soția sa Nadine, asasinat la vârsta de 49 de ani, cu două rafale de gloanțe, de către un comando format din 2 criminali cagulați echipați cu pistale automate, pe 18 octobrie 2010 la Ajaccio, după ce 11 mai 2010 scapă cu viață dintr-o tentatvă de asasinat) și a lui Antoine Sollacaro (1949–2012, avocat corsican și al lui Yvan Colonna la procesul său, fost militant al Ligii Drepurilor Omului și al Mișcării pentru Autodeterminare–MPA, prieten vechi al lui Alain Orsoni, naționalist corsican și el, presupus șef al FLNC–Canalul obișnuit/tradițional, din 2008 președintele clubului de fotbal AC Ajaccio) pe 16 octommbrie 2012, tot la Ajaccio în timp ce se afla parcat cu vehiculul său (Porche Carrera 911), într-o stație de alimentare cu carburant, asupra căruia ar fi fost trase 9 gloanțe de calibrul 11,43 mm.Pentru primul asasinat, într-un proces deschis în fața Curții cu Jurați al departamentului Bouches du Rhône de la Aix-en-Provence/Marseille Métropole (avându-l ca avocat general Pierre Cortès), pe 19 februarie 2018, 6 persoane vor fi judecate, Jacques Santoni (asistat de avocatul său Pascal Garbarini și Laurent Franck Lienard), Eric Coppolani, Antoine Mondoloni, Patrick Giovannoni, Christophe Ettori și Pascal Porri. Printre cei arestați trebuiau să figureze, evident, atât, presupușii asasini, adică, Pascal Porri, Mickaël Ettori și André Bacchiolelli, dar anunțați (preveniți) din timp de de către un complice de-al lor (polițist) ei vor reuși să dispară (să fugă), dar nu pentru foarte mult timp.Pe 5 iulie 2021, aflat în UG (Urmărire generală) din 28 septembrie 2020, André Bacchiolelli, va fi interpelat la Bastelicaccia (regiunea urbană Ajaccio) de către Sectia de căutarea a Jandarmeriei Naționale din Cosica.Pascal Porri, va fi interpelat pe 15 septembrie, în jurul orei 20h30 de către o echipă de intervenție de elită GIGN (Grupul de Intervenție de elită a Jandarmeriei Naționale) în restaurantul unui hotel de 5 stele din Porto-Vecchio, unde se afla în compania soției sale. (Subiect de teză de doctorat. Structurile (unitățile, forțele) de elită...)Din contră, Mickaël Ettori fratele lui Christophe Ettori (fost jucător profesionist de fotbal la Cannes, Gueugnon și apoi la Gazélec Ajaccio, unde, astăzi, este director sportiv) și fost apropiat și oamenilor politici și de afaceri Marcel Francisci (1919–1982) și Roland Francisci (1938–2006), conform informațiilor pe care dețin, până în prezent, nu ar fi fost interpelat, deci, în continuare ar fi în cavală (fugă). Joseph Menconi („José”), suspectat pentru furnizare de „ajutor logistic” (în cadrul tentativei de asasinat) a fost autorizat să-și sune soția de pe telefonul mobil al unui anchetator (sic !), ceea ce ar fi permis JIRS[1] Marsilia să-i „detecteze” pe polițitii–informatori (și „colaboratori” ai bandei „Micului Bar”) care ar fi avut ca efect, îndepărtarea lor (3 anchetatori și șeful lor) din SRPJ (Serviciul Regional al Poliției Judiciare) și transferul dosarului pentru anchetă la Brigada de Jandarmerie Națională.Jacques Santoni a fost arestat pe 30 septembrie 2020 pentru „complicitate de omucidere în bandă organizată” și „asociere de răufăcător” (contest cu vehemență de avocatul său Pascal Garbarini, având în vedre boala sa incurabilă tetraplegia de care suferă din 2003 și incompatibilă cu detenția provizorie arbitrară, în plină pandemie Covid–19), iar alți 2 posibili complici, François Kay și Ange-Marie Gaffory era încarcerați, deja, preventiv, în alte dosare infracționale.Pus în libertate condiționată sub control judiciar, Santoni nu se va bucura mult timp de indulgența justiției, pentru că, cu ocazia unui nou val de arestări, pe 10 ianuarie 2021, el va fi interpelat din nou de către JIRS Marsilia cu încă alte 20 de persoane și încarcerat în detenție provizorie, într-un alt dosar (complex și tentacular), de spălare de bani, în care ar fi vorba de cca 48-50 Mil€.Subliniez aici faptul că în afară de Antoine Nivaggioni, mâna dreaptă a lui Alain Orsini la MPA (Mișcarea pentru Autodeterminare) și un alt fidel acestuia, Yves Manunta (fost naționalist), asasinat pe scooterul lui pe 9 iulie 2012, respectiv, avocatul Antoine Sollacaro, printre altele, omul său de incredere (și avocatul său), un alt apropiat al acestuia a fost asasinat.Este vorba de Paul Giacomoni, unul dintre fidelii săi în cadrul MPA, asasinat de către un trăgător izolat pe 13 septembrioe 2006.După cum am menționat deja, din fericire, deși grav rănit, Charles Cervoni, un alt apropiat lui Orsini, scapă și el cu viață, miraculos, dintr-o tentativă de asasinat pe 1 septembrie 2012, ca de altfel și el pe 29 noiembrie 2008 la Ajaccio.În egală măsură, dacă anii 1980, au fost marcați de asasinarea lui Guy Orsini (pe 17 iunie 1983 la Ajaccio) respectiv, a lui Marc Leccia și Salvatore Contini (în penitenciarul din Ajaccio pe 7 iunie 1984, unde comandoul format din Pierre Albertini, Bernard Pantalacci, Pantaléon Alessandri și Jean Dominique Vesperini, a reușit să penetreze, inclusiv, în celula lor) și de cea a lui Paul Andreani (asasinat pe 8 ianuarie 1986 la Ajaccio), anii 1970 au loc o serie de reglare de contruri, dintre care 15 au fost deosebit de sângeroase în regiunea Valinco (Propriano, Sartène, Olmeto, etc) și Ajaccio.Între 1974–1982, într-un război între bande rivale, dedicat (consacrat) „cuceririi” teritoriilor pentru jocurile de noroc ilegale (spălare de bani) și racket (extorcare de fonduri, texe de protecție, șantaj, etc.) își vor pierde viața Louis Benedetti, Simon Nicolai, Antoine Leca, Jacques Benedetti, Charles Nicolai, Pierre Recco, Jacques Settier, Marie Mondolini, Franco Uleri, Bernard Santoni, Antoine Paris, Vincent Recco, Jules Leonetti, Antoine Leonetti și poate nu în ultimul rând pentru cluburile de noapte (proxenetism–proistituție), în care vor fi asasinați alți infractori, printre care și frații Ziglioli, Paul Quatana, Joseph Silvagnoli, Dominique Cortopassi, etc. Din contră, Jean Alfonsi și Henri Rossi „reușesc” să aibă parte de moarte naturală. Notă. Iată aici și Lista neagră a personalităților asasinate în Corsica și Romanul „negru” al Mafiei Corsicane (33 de pagini în format A4, doar cu numele lor!)

https://youtu.be/8dPaPHxiGe4 Motto: „Păstraţi cărţile vechi, fiindcă va veni timpul şi veţi avea nevoie de ele, pentru că cele noi vor fi schimbate” (Sfat dat de...

La data de 11 aprilie 2022 Ambasada Confederației Elvețiene în România a avut o întâlnire de lucru cu exportatorii români din Programul de Cooperare Elvețiano-Român „Servicii Integrate de...

Nota redacției. Fondată la 1 aprilie 1866 sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la 1 august 1867 Societatea Academică Română, Academia Română din...

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), anunţă deschiderea micro-expoziţiei „Noul Testament greco-latin, editatșitipărit de Valentin Wagner la Brașovîn 1557 după o traducere a...

https://www.youtube.com/watch?v=MqKSXsvUBzE https://www.youtube.com/watch?v=SP-1hfObxQw https://www.youtube.com/watch?v=AKXZTEMRlBc https://www.youtube.com/watch?v=4-1m75bQ5cI Revista de cultură poetică „Poezia” Notă. Alte articole ale autoarei Lect. dr. Doina Guriță (membră a USR–Uniunea Scriitorilor din România, al AJTR–Asociația Jurnaliștilor și...

https://youtu.be/8dPaPHxiGe4 Oamenii petrec o treime din viaţă dormind şi visând. Visurile fac parte din viața noastră de zi cu zi. Imaginile nocturne care ne însoțesc...

„„Discut zilele trecute cu un prieten profesor de matematică. Îmi spune că în facultăţi, la seminariile matematicilor superioare din 9-10 studenţi abia găseşti unul...

https://www.youtube.com/watch?v=5j2CmG9IS1Q Caii se odihnesc atunci când oamenii sărbătoresc...nu atunci când este război și de sărbători...adevărat...Întorcându-ne cu gândul la cai, mă gândesc că ar avea acum...

Articolul face parte din ciclul ,,La pas prin galeriile bucureștene”, rubrică înființată de mine și consacrată deja, din luna mai 2015, în Jurnalul Bucureştiului...

Partenerii media Intell News și Jurnalul-Bucurestiului („Le Petit Parisien”) - al căror Senior Editor sunt-recomandă un nou program de evenimente și acțiuni culturale dedicat...

Miercuri și joi, 13-14 aprilie 2021, la sediul Automobile Bavaria din București, Energynomics vă propune o întâlnire pentru a descoperi care sunt soluțiile aplicabile...

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), în colaborare cu familia ofițerului Gheorghe Cojocea, Asociația RoMilitaria, Editura Favorit și Asociația Deutsches Freikorps, anunță deschiderea...

Aceasta este concluzia pe care o deduce/oferă scriitoarea Vavila Popovici în paginile volumului cu numărul 13 din ciclul ,,Articole, Eseuri”, Made in...

https://www.youtube.com/watch?v=XwkEqDURk9c La începutul acestui an, a fost  aprobat și publicat primului standard român pentru agricultura ecologică: SR 13595–Agricultură ecologică. Cerințe și recomandări pentru produse ecologice sustenabile....

Nota Autorului.În peste 100 de pagini, lucrarea abordează originele Insulei Corsica si anexarea acesteia Franței, naționalismul corsican, problema independenței, atacurile teroriste ale organizției criminale FLNC - Canal Istoric și conexiunile acesteia cu Yvan Colonna (simbolul independenței), viața și activitatea politică a prefectului Claude Erignac, implicarea lui în „îmblânzirea mielor” din Corsica, în „anii de plumb”, etc. Este vorba de o lucrare fără precedent în literatura de specialitate, cel puțin românească, în contectul unei incursiuni în istoria Franței, în care încerc restabilirea adevărului istoric în celebrul dosar criminal Colonna - Erignac. Rezumat. Cu un deceniu în urmă, în zilele de 11, 15 și 19 martie („șirul lui Merah” un șir aritmetic definit de relația a(n+1)=a(n)+r (rația r, n≥0 și natural), (lumpen)teroristul franco-algerian Moham(m)ed Merah (în vârstă de 23 de ani) va asasina la Toulouse (și în regiuna sa urbană, la Montauban), fără milă și fără compasiune 7 persoane (3 militari de confesiune musulmană, 3 elevi evrei, împreună cu profesorul lor-tatăl a doi dintre elevii uciși) și va răni foarte grav un alt militar, care, practic, „trebuia să moară” (dar din fericire scapă cu viață–chiar dacă rămâne tetraplegic) ceea ce ar fi generat cel de-al doilea „șir Merah”, de forma a(n+1) = n(an), (n≥1 și natural). Aceste atacuri teroriste islamiste, lovesc, simultan atât în comunitatea evreiască cât și în cea musulmană. Este primul „set„ de atacuri teroriste islamiste în Franța, în acest secol (și mileniu) care va îndolia Franța și preceda un lung șir de atentate (lumpen)teroriste pe teritoriul său național, în care 280 de persoane își vor pierde viața (inclusiv, naționalistul Corsican Yvan Colonna, pe 21 martie 2022, la închisoarea de maximă siguranță din Arles). Dacă n-ar fi fost ucis (asasinat), „ciobanul din Cargèse” Yvan Colonna (1960–2022), „icoana” naționalismului corsican ar fi împlinit astăzi, pe 7 aprilie, 62 de ani. În 2013, urma să-l vizitez la închisoarea de maximă siguranță din Arles (cu un efectiv de 156 de persoane, pe o suprafață de 110 000 m2) dar din motive de siguranță (națională), administrația penitenciară l-a transferat în centrul penitenciar (modern) Réau (în sudul regiunii urbane pariziene, cu o capacitate de 798 de locuri, dat în folosință începând cu luna octombrie 2011) pentru câteva săptămâni, sub pretextul că ar fi existat suspiciuni (cu mai multe variante), conform cărora, acesta, împreună cu alți naționaliști corsicani, ar fi pus la cale evadarea lui cu ajutorul unui important arsenal explozibil „de distrugere în masă”). Personal, eu l-am considerat, întotdeauna, nu vinovatul, dar țapul ispășitor în dosarul asasinatului prefectutului de Corsica Claude Erignac, motiv pentru care de-a lungul anilor, în cadrul anchetei mele (private), am încercat (și reușit) să adun o serie de „elemente noi” în dosar (foarte probabil, cunoscute și lui !) care îi puneau, serios, la îndoiala vinovăția și pe care urma să le fac cunoscute avocaților săi încă din 2020. Din păcate, însă, pandemia covid-19 a defavorizat acest demers, iar acum este, deja, mult prea târziu pentru el, dar nu și pentru familia lui și mai ales pentru restabilirea adevărului istoric într-un dosar criminal, cu caracter terorist în care victima este un înalt funcționar al statului francez.Conform acestor „elemente noi” Colonna nu ar fi putut participa (fizic), nici la atacul contra Jandarmeriei din Pietroaella și nici la asasinatul prefectului de Corsica, Claude Erignac. Alți 4 complici ai săi (interpelați puțin timp după asasinat) ar fi declarat (în timpul audierilor - interogatoriilor lor) că ar fi fost el „trăgătorul” comandoului care l-a executat pe prefect, probabil pentru că el se afla în cavală (fugă) până la arestarea lui pe 4 iulie 2003, cănd aceștia s-au retractat.După părerea mea, el a fost „obligat” (mai mult sau mai puțin) să „acopere” o decizie și acțiune politică (a unor „miei de rang înalt”), motiv, pentru care ar fi acceptat, formal, implicarea lui în asasinat. I s-au făcut multe promisiuni și bani dar foarte probabil, că „mieii au tăcut” și nici n-ar făcut „mare lucru” pentru el, iar punererea lui în libertate condiționată sub control judiciar (ceea ce urma, relativ, în scurt timp – având în vedere că, practic, i-a executat pe cei 18 ani de recluziune criminală–sancțiune penală minimă în cazul condamnării la închisoare pe viață fără perioadă de siguranță) i-ar fi pus, pe aceștia, pe gânduri, că „icoana” ar putea „vorbi” și evident, ceea ce „nu trebuie”. Ca urmare, tot conform unei decizii politice, „mieii” au hotărât lichidarea lui, imediat, când acest lucru va fi posibil.În acest context, camerunezul Franck Elong Abé (condamnat la 9 ani de detenție criminală pentru asociere de răufăcători într-un dosar de „planificare” de acte de terorism) a fost un alt țap ispășitor ideal, numai că este puțin credibil faptul că un „terorist aspirant” cu un debut „modest” în cadrul organizației criminale Boko Haram (fondată în 2002, operativă în Nigeria, Niger, Camerun si Ciad) care intenționa să adere la Statul Islamic (ISIS, Daesh, fondat în 2006, operativ în Irak, Siria, Liban, Libia, Nigeria, Niger, Algeria, Maroc, Yemen, Arabia Saudită, Palestina-Fâșia Gaza) și în scurt timp, și el, coniționabil, să ucidă un alt „terorist”, Yvan Colonna fost membru al FLNC (Frontul de Eliberare Natională Corsican, creat în 1976) clasat de asemenea organizație criminală, care nu ar fi fost nici dușmani dar din contră, îi lega o cauza pierdută pentru care luptau. Primul pentru triumful și prosperitatea Statului Islamic, ca o „entitate națională independentă” iar celălalt pentru independența Insulei Corsica.Totuși, ca urmare a evenimentului dramatic, asasinarea lui Yvan Colonna, FLNC a amenințat autoritățile locale (și naționale) pe 16 martie (când încă victima era în viață, dar într-o comă profundă) că are de gând să reia lupta armată, după o scurtă pauză. Inculpat pentru participarea sa la atacul (armat) contra Jandarmeriei din Pietrosella (departamentul Corsica de Sud, regiunea administrativă Corsica–„ Ile de Beauté, colectivitate teritorială franceză unică) pe 6 septembrie 1997, precum și pentru participarea sa la asasinarea prefectului de Corsica, Claude Érignac (1937 - 1998) la Ajaccio (prefectura departamentului Corsica de Sud și a regiunii administrative Corsica), cu armele furate de la 2 jandarmi dezarmați (Daniel Herniaux și Didier Paniez) pe 6 februarie 1998, „Ciobanul din Cargèse”, fiului fostului deputat socialist al departamentului Alpes-Maritimes, Jean-Hugues Colonna (n.1934, fost profesor de ducație fizăcă și sportivă), dispare fără urmă pe 23 mai 1999, dar după o lungă cavală (sustragere de la judecată, „fugă de jusiție”), el este interpelat, pe baza unui mandat de arestare (european) emis de către autoritățile judiciare franceze pe 24 mai 1998, pe 4 iulie 2003, de către o unitate de intervenție de elită RAID (Recherche– Assistance–Intervention–Dissuasion) a Poliției Naționale lângă Olmeto (Corsica de Sud, circumscripția Sartène), într-o ascunzătoare amenajată în machia (maquis, macchia–asociație vegetală formată din tufărișuri xerofile sempervirescente–veșnic dense, cu înălțimea de 8—10 m, dezvoltate în climatul uscat mediteranean, greu de străbătut care se întinde pe tot țărmul nordic al Mediteranei–pe dealuri de până la 400—600 m altitudine, formate din roci și soluri silicioase, pe litoralul occidental al Italiei, sudul Portugaliei, Grecia, în insulele Sardinia, Sicilia și Corsica în care ocupă aproape ¼ din suprafața insulei). Notă. A se vedea lucrarea„ Subiect de teză de doctorat. Structurile (unitățile, forțele) de elită ale Poliției (PN) și Jandarmeriei Naționale (GN) franceze care intervin în combaterea marii criminalități (intervențiile lor spectaculoase, detaliate și controversate, în conflicte și jafuri armate, atacuri teroriste, kidnapping, etc.). Regimul armelor şi muniţiilor în Franța (clasificări, legislația în vigoare).”Încarcerat în detenție provizorie din 5 iulie 2003 la celebra închisoare pariziană La Santé (de pe str. Santé nr.42 în cartierul Montparnasse, sectorul/arondismentul 14) tranzitată de către majoritatea brand-urilor legendare ale marii criminalități franceze printre care și François Besse (jafuri armate, evadări spectaculoase), Antonio Ferrara (jafuri armate, atacuri de furgoane blindate transportoare fonduri în cash, evadări), „inamicul public nr.1” Jacques Mesrine (jafuri armate, asasinate, răpiri, evadări), Toni Musulin (deturnare de furgon blindat transportor de fonduri în cash), Pascal Payet (jafuri armate de furgoane blindate, asasinat, evadare), Albert Spaggiari (autorul „jafului secolului” de la banca Societé Générale de la Nisa în 1976), Carlos (Ilich Ramírez Sánchez, terorism internațional), etc, el este condamnat, în prima instanță, de către Juriul Popular Special de la Paris (compus din 5 magistrați în calitate de „jurați”) într-un proces desfășurat între 12 noiembrie–13 decembrie 2007 la închisoare pe viață, fără perioadă de siguranță (deci „condiționabi”–adică, liberabil condiționat sub control judiciar, teoretic, după o pedeapsă privată de liberate de 18 ani), pe care Curtea de Apel Paris, ca urmare a recursului, o confirmă pe 27 martie 2009 dar căreia va anexa și o „perioadă de siguranță” (înainte de care mi poate fi „condiționabil”) de 22 de ani (maximă). Notă. A se vedea lucrarea „În umbra vieții″ (Partea III). Corespondență din mediul (sistemul) carceral francez (MCF). Brand-uri..., Istoria nu iartă! „Jaful Secolului” (la Lyon), fără violență, fără precedent în istoria..., Terorismul nu are religie (Partea II). Terorismul independentist (separatist, autonomist) în Lumea Occidentală Dar pe 30 iunie 2010, Curtea de Casație anulează sentința Curții de Apel Paris (cu Juriu Popular Special) pentru „viciu de procedură” având în vedere faptul că înalta jurisdicție sub președinția lui Didier Wacogne n-a răspuns la întrebările ridicate de către Apărare (reprezentată atunci de către avocatul Patrice Spinosi) într-un document depus pe 13 februarie 2009, conform căruia un martor al apărării care făcea o „depoziție la bară”, în mod spontan, a fost întrerupt de către avocații părții civile, motiv pentru care declarația acestuia, nu ar fi fost luată în considerare (ccea ce corespunde din punct de vedere juridic la nerespectarea art.331 din Codul de Procedură Penală). În ciuda faptului că pe 23 iunie 2010, avocatul general al Acuzării (Ministerul Public) Christian Raysséguier, a susținut (estimat) că „toate drepturile Apărării au fost respectate”. Ca urmare, prin casarea sentinței, va avea loc cel de-al 3-lea proces (având ca avocat general pe Annie Grenier – care solicita aceași pedepsă ca și cea acordată în prima instanță, cu 22 de ani ca perioadă de siguranță) care se va derula între 2 mai–20 iunie 2011 la care Yvan Colonna va fi asistat de o echipă de avocați prestigioși, Gilles Simeoni, Antoine Sollacaro, Pascal Garbarini, cărora se va alătura și celebrul avocat franco-italian Éric Dupond-Moretti, („campionul” achitărilor în dosarele infracționale criminale de mare anvergură–cu care am avut ocazia să colaborez la mai multe procese, devenit din 6 iulie 2020 ministrul Justiției). Dar, din păcate, „Ciobanul din Cargèse” (care întotdeauna și-a susținut nevinovăția), este recunoscut de către Curtea cu Jurați Specială (prezidată de către Hervé Stephan) ca asasinul prefectului Erignac, adică, „trăgătorul” comandoului care a executat misiunea și va fi condamnat la aceași pedepsă ca și în primul său proces 12 noiembrie–13 decembrie 2007, adică, la închisoare pe viață, fără perioadă de siguranță, o sancțiune penală, care astfel, rămâne definitivă. Între timp însă, pe 8 iulie 2010, el va fi condamnat la un an de 1 închisoare cu executare, într-un alt dosar infracțional (corecțional) pentru deținere și transport a unei arme de prima categorie (fără permis/autorizație), pedeapsă confirmată și în apel pe 11 iulie 2010, după ce pe 23 septembrie 2005, judecătorul de instrucție Gilbert Thiel care a instrumentat dosarul „atacului de la Jandarmeria din Pietrosella” din 6 septembrie 1997 (ocazie cu care a fost furată pistoletul Beretta n°A00199, cu care prefectul Claude Ericnac a fost ucis), îl trimite pe Yvan Colonna în fața Curții cu Jurați de la Paris. El era cercetat penal în dosar pentru „distrugere de bunuri cu substanțe explozive/explozibile, răpire și sechestrare în bandă organizată, furt și violență asupra unui agent de ordine publică–depozitar al autorității publice, toate în relație cu o întreprindere/organizație teroristă”, fapte sancționabile cu închisoarea pe viață. Dar în cursul lunii mai 2006, magistrații Parchetului hotâresc joncțiunea celor două dosare, adică, ale „atacului de la Jandarmeria din Pietrosella” și „asasinatului prefectului Claude Ericnac”, având în vedere „legătura organică” dintre acestea, ceea va avea ca efect judecarea ambelor, simultan, în cadrul procesului lui Yvan Colonna. Cum s-a procedat de altfel, și cu presupușii complici ai lui Yvan Colona, în ambele dosare au fost deja condamnați (în ambele dosare) într-un proces care se va derula (cu puțin timp după interpelarea lui) între 2 iunie–11 iulie 2003 (după o instrucție care a durat peste 3 ani). Cei 2 inculpați „principlali” Pierre Alessandri și Alain Ferrandi vor fi condamnați la închisoare pe viață, ceilalți 6 „secundari” la recluziuni criminale cuprinse între 15 și 30 de ani (maximă îin executare) și alți 2 „periferici”, la 1 an de închisoare cu executare. De remarcat este aici și faptul că la cel de-al 3-le proces al lui Yvan Colonna (în care de altfel, sentința rămâne definitivă, după confirmarea ei de către Curtea de Casație pe 11 iulie 2012) este prima oară în istoria judiciară franceză când o Curte cu Jurați își justifică (motivează) verdictul, conform unei jurisprudențe europene, generată de către o serie de procese infracționale criminale belgiene postbelice. Notă. A se vedea lucrarea „Subiect de teză de doctorat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale). Brabantul în haos și sub teroare (integral). „Letopisețul” marii ciminalități belgiene postbelice (inclusiv, a „anilor de plumb”).” Nu pot să nu menționez aici faptul că, este sau nu vorba de o coincidență, pe 16 octombrie 2012, unul dintre avocații lui Yvan Colonna, Antoine Sollacaro, a fost asasinat într-o stație de alimentare cu carburant pe șoseaua Îles Sanguinaires. Totuși, considerându-se nevinovat în dosarul asasinatului prefectului Erignac, ca de altfel și în cel al atacului Jandarmeriei de la Pietrosella (unde urma să fie plasată o bombă artizanală), dar mai ales, convins de faptul că nu ar fi avut parte de procese echitabile pe teritoriuul național (francez), pe 11 ianuarie 2013, Yvan Colonna va sesiza CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) prin intermediul avocatului său „principal” Patrice Spinosi, ceea ce, cel puțin teoretic, ar fi permis revizuirea procesului său, adică, șansa de a fi judecat pentru a 4-a oară în cele două dosar joncționate, în care, întotdeauna, avocații săi au solicitat achitarea lui. Dar șansa nu-i va surâde, din nefericire, acestuia pentru că în verdictul său din 8 decembrie 2016, CEDO consideră că acesta nu poate beneficia de Art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului („Convenția"–care garantează dreptul la un proces echitabil) și proclamă principiul supremației legii, pe care este construită o societate democratică, precum și rolul primordial al sistemului judiciar în administrarea justiției, detaliat în Art. 47 (Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil: „Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul articol. Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege.Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată. Asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție.”) În sfărșit, încarcerat la Centrul Penitenciar Fresnes (departamentul Val de Marne, Métropole du Grand Paris, cea mai mare închisoare din Europa, dată în folosință în 1898 cu o capacitate de 1.700 de locuri și trecut pe lista patrimoniului cultural), după 8 ani de detenție criminală, Yvan Colonna va fi transferat la Toulon (oraș-port la Marea Mediterană, prefectura departamentului Var, numit „Micul Chicago” în timpul activității organizației criminale „French Connexion”), de unde după 1 ani la închisoarea de maximă siguranță (Maison Centrale) din Arles (sediul unor monumente romane și romanice înscrise în anul 1981 pe lista patrimoniului cultural mondial Unesco, sub-prefectură a departamentului Bouches-du-Rhône, în regiunea administrativă PACA-Provence-Alpi-Coasta de Azur) cu scopul de a se „apropia” de familia sa din Corsica (locul de reședință al acestuia). Montaje financiare frauduloase în legătură cu organizația criminală „French Connexion” (Montages financiers frauduleux... Între timp, în cursul anului 2013 (când l-aș fi putut vizita cu scopul de a mă întreține cu el în privința revizuirii procesului său, ca urmare a rezultatelor unor investigații de-ale mele, care aduceau „elemente noi” în dosarul său, dar mai ales în privința nevinovăției sale), datorită unor suspiciuni conform cărora ar planifica o evadare cu explozibil, Colonna (devenit între timp „Icoana naționalismului corsican”) a fost transferat câteva săptămâni la închisoarea din Réau (departamentul Seine et Marne, regiunea pariziană), înainte de a fi readus la Arles, unde pe 22 martie 2022 este agresat (printr-0 sufocare/ștrangulare de lungă durată) în sala de sport de către un fundamentalist radicalizat și jihadist musulman de origine cameruneză, aresta în Afganistan, Franck Elong Abé (în vârstă de 36 de ani, însărcinat cu întreținerea sălii), condamnat la 9 ani de detenție criminală într-un dosar de „asociere de răufăcători în vederea perpetrării de atacuri teroriste”. Internat în regim de urgență la Spitalul regional din Arles, el va fi transferat la spitalul Nord de la Marsilia (din cartierul Notre Dame Limite, aflat în sectorul 15) într-o stare gravă (de comă/moarte cerebrală), unde moare pe 21 martie 2022. Pe 22 martie, colectivitatea teritorială din Corsica, pentru a-și exprima tristețea, anunță coborârea drapelurilor (steagurilor) în bernă, după ce 15 martie după maoi multe zile de violență în care cca 130 de persoane au fost rănite, ministrul de Interne Gérald Darmanin a declarat că guvernul este pregătit să-i acorde insulei chiar și autonomie teritorială. Crearea Frontului de Eliberare Națională Corsican Corse (FLNC) are loc mult mai târziu, în noaptea de 4–5 mai 1976, având ca bază „Fronte paesanu di liberazone di a Corsica” (FPCL) și Ghjustizia paolina (organizație presupusă că ar fi fost o branșă armată a ARC), după ce Corsica ar fi „epuizat”, deja, practic, complet, toate „mijloacele” pentru a deveni independentă pe „cale pașnică”, inclusiv, proiectul Actiunii regionaliste corsicane (ARC), ceea a determinat-o să ia măsuri mult mai radicale. Acesta pare să fi avut ca sursă de „inspirațite” FLN (Frontul Național de Eliberare din Algeria), un partid politic de stânga (de ideologie social–democrată, social– liberală, socialistă, naționalistă algeriană, socialită arabă, naționalistă arabă), fondat de către Krim Belkacem, Mostefa Ben Boulaïd, Larbi Ben M'Hidi, Mohamed Boudiaf, Rabah Bitat și Didouche Mourad, cu cca 1,2 milioane de aderenți) creat special cu scopul de duce (dezlănțui) o luptă politică contra Administrației franceze pentru obținerea independenței (dar și armată cu branșa sa Armata de Eliberare Națională–ALN), fost membru consultativ al Internaționalei Socialiste din 5 februarie 2013 expulzată ca urmare a manifestațiilor din 2019. Ca urmare, „nașterea” (înființarea) acesteia va debuta cu o serie de atentate (cu explozibil și bombe artizanale sau profesionale) și atacuri armate (cu echipament militar de război), având caracter terorist naționalist, mai ales, după conferința de presă de la Couvent Saint-Antoine de la Casabianca („Cunventu Sant'Antone di a Casabianca”) un loc simbolic al Insulei Corsica, unde a fost votată Constituția, iar în 1755, Pascal Paoli a declarat indepența ei), care până în 2011–2012 au continuat fără întrerupere sub o formă mai mult sau mai puțin gravă (aproape zilnic, pentru ca în ultimul deceniu să fie, comparativ, mult mai rare), cu distrugeri materiale (cu bombe plasate în special în imobile administrative, incluusiv, socio-judiciare și polițienești sau direct, în „vehicule capcană”) dar și cu victime omenești (cca 70 de persoane ucise), cu precădere, în timpul nopții, dintre care cele mai semnificative ar fi ar fi din așa numite „Nuit bleue” (Noaptea albastră) și care, în afară de noaptea inființării organizației FLNC (fondată de către Jean-Michel Rossi și Yves Stella, cu peste 1.500 de membri, având ca ideologie naționalismul corsican, „independentismul”, francofobia–ură față de galofobie/ostilitate față de tot ceea ce aparține sau provine de la francezi, anticolonialism, antiimperialism, marxism-leninism și maoism), prin fuziunea dintre PCS, GP și FPCL („U partitu corsu pà u sucialismu”, „Ghjustizia Paolina” și „Frontu paesanu corsu di liberazione”) cu 22 de atentate în diferite cartiere din Corsica, Nisa și Marsilia, sunt cele din noaptea de 31 mai–1 aprilie 1976, la Paris (din nou, cu 22 de atentate) sau din noaptea de 19–20 august 1982, cele mai violente din istoria conflictului dintre Insula Corsica și Franța metropolitană (cu 99 de atentate) sau mult mai recent, cele perpetrate cu un deceniu în urmă, în noaptea de 7–8 decembrie 2012 (21 de atentate), cu precădere, contrara rezidențelor secundare din insulă. (https://youtu.be/5Yh0Ph3ZfjI, https://youtu.be/15i2KqpmyBo).Subliniez aici faptul că în paralel cu FLNC (care, oficial, ar fi „depus armele”, adică ar fi pus capăt luptei armate pe 24 iunie 2014, până când ar fi comis peste 10.000 de atentate, dintre care 4.700 ar fi fost și revendicate) au mai existat și multe alte organizații naționaliste (rivale !) care au militat pentru independența (autonomia) insulei, dar acestea nu au „reușit” să se ridice, din fericire, la nivelul acesteia.În 1999, însă, își face apariția pe lista organizațiilot teroriste naționaliste corsicane și Armata Corsa (activă până în 2001), care ar fi fost fondată de către François Santoni (n.1960, fost șef al FLNC, asasinat pe 17 august 2001) și Jean-Michel Rossi (n.1956, unul dintre fondatorii FLNC, asasinat pe 7 august 2000).În scurta sa activitate (1999–2001), Armata Corsa („în ruptură” cu FLNC) care ar fi comis mai multe atentate și asasinate (cu precădere la Paris și Strasbourg) se opune (categoric) atât revendicărilor politice ale FLNC cât și negocierilor cu Guvernul francez pentru normalizarea situației politice și social–economice în insulă, iar în perioada 2000 – 2001, mai mulți membri ai săi sunt asasinați datorită rivalității dintre organizațiile naționaliste corsicane, dar mai ales ca urmare a implicării în lupta lor armată (naționalistă) a gangului (bandei) de la Brise de mer („Gangul de la Briza de mării”–o grupare criminală de drept comun, armată care activă începând cu sfârșitul anilor 1970, specializată în jafuri armate, spălare de bani, racket și extorcare de fonduri, proxenetism și prostituție, escrocherii financiare–montaje financiare frauduloase, evaziune fiscală, asasinates, administrare de săli de joc - jocuri de noroc ilegale și de hoteluri, restaurante, cluburi de fotbal, etc.) care se compune, în principiu, din 6 „familii (Castelli-Santucci-Mattei-Orsini, Natali și frații Voillemier, respectiv, Guazzelli, Patacchini) cu o serie de legături și cu paradisurile fiscale. Presenza Naziunale, un partid politic reprezentând interesele naționaliste corsicane rezultând ca urmare a scindării partidului A Cuncolta Naziunalista, în 1998 (fonat de cuplul François Santoni și Jean-Michel Rossi) ar fi avut ca branșă armată, Armata Corsa.Alți 2 naționaliști corsicani, foști leaderi ai FLNC–Canal Istoric, ar fi simpatatizat cu 2 membri ai organizațieiu criminale Gang de la Brise de Mer, Charles Pieri cu Francis Mariani și François Santoni cu Richard Casanova (asasinați amândoi, ulterior), ceea ce l-ar fi determinat pe Santoni să părăsească FLNC–Canal Istoric și să fondeze Armata Corsa, ai căror membri ar fi comandidat asasinate membrilor gangului de la Brise de Mer, într-un dosar criminal în care au fost judecați și condamnați Jacques Mariani, fiul lui Francis Mariani și Joseph Menconi (n.1965, specializat în jafuri armate și evadări, condamnat la 12 ani de recluziune de către TGI – Tribunalul de Înaltă Instanță din Grasse în cursul lunii octombrie 2003 pentru un jaf armat de la Saint Laurent din departamentul Var, în timp în noiembrie 2003, condamnarea sa inițială pentru prima sa evadare, la 10 ani de detenție criminală va fi redusă de către Curtea de Apel din Bastia la 6 ani de închisoare, pentru ca în cursul lunii decembrie 2003 să fie din nou condamnat de către Curtea cu Jurați din Bastia la 5 ani de închisoare pentru complicitatea sa la asasinarea unui legionarului la Calvi, la care se va adăga pe 18 decembrie 2008, cea de-a doua condamnare a sa de către Tribunalul Corecțional din Bastia pentru o altă evadare cu ajutorul unei false lansatoare de grenade, pentru ca, în sfârșit, pe 29 septembrie 2020 să fie interpelat pentru rolul său logistic pe care l-ar fi jucat în tentativa de asasinare a lui Guy Orsoni, fiul omului politic corsican Alain Orsoni–care și el la rândul său a făcut obiectul unei tentative de asasinat în 2008 la Ajaccio, pentru care care 6 naționaliști – criminali ai bandei Le Petit Bar, printre care și Stéphane Raybier – considerat instigatorul au fost condamnați la închisoare în 2011). Menționez aici și faptul după punerea în libertate a lui Menconi în 2016 (după 13 ani de recluziune criminală) acesta aderă (oficial sau nu) la „Banda (Gangul) din Micul Bar (Barul Mic)” un grup de criminalite (crimă) organizată corsican (activ în Corsica de Sud) rezultat prin destrămarea bandei lui Jean-Jérôme Colonna (Jean-Baptiste Jérôme/„Jean-Jé”, n.1939, naționalist-independentist, decedat într-un accident de mașină pe p1 1 noiembrie 2006) fără nicio legătură cu Yvan Colonna, specializat în extorcare de fonduri, șantaj și în „protecția” (contra unei taxe importante!) a micilor comercianți. Numele bandei este îmrumutat de la numele localului (cafenelei, berăriei) „Micul Bar” din Ajaccio, al cărui patron era Ange-Marie Michelosi (n.1954 – asasinat pe 8 iulie 2008 pe un teren de golf pe malul de sud al Golfului Ajaccio), locotenet al lui „Jean-Jé”, fratele lui Marie-Jeanne Bozzi (primarul din Grosseto-Prugna-Porticcio) asasinată în 2011, și tatăl lui Ange-Marie Michelosi Jr. (n.1989) condamnat la 2 ani de închisoare pentru deținere de armă de prima categorie[1] (letală) în cadrul dosarului tentativei de asasinat Alain Orsini, nepotul lui Guy Orsoni (asasinat pe 17 iunie 1983). În acest dosar vor avea loc o serie de asasinate în perioada 2008–2012, care sunt atribuite gangului de la Brise de Mer : Richard Casanova (23 aprilie 2008, Porto-Vecchio), Daniel Vittini (6 iulie 2008, Poggio-di-Venaco), Francis Mariani (descoperit mort pe 15 ianuarie 2009, Haute-Corse), Pierre-Marie Santucci (10 februarie 2009, Vescovato), Francis Guazzelli (15 noiembrie 2009), Benoît Grisoni (25 februarie 2010, Monticello), François-Antoine Mattei (22 februarie 2011 Corscia, Haute-Corse, regiunea Niolu), Christian Leoni (28 octombrie 2011, Moriani-Plage), Ange Pietrucci (8 noiembrie 2011, Casalta en Haute-Corse) și Maurice Costa (7 august 2012, Ponte-Leccia en Haute-Corse).Alte victime ale gangului de la Brise de Mer ar fi fost și Dominique Marcelli și Jean-Christophe Marcelli, găsiți ciuruiți de gloanțe pîntr-un vehicul pe 21 august 2001, după câteva zile de la asasinarea lui Santoni.Cu câteva săptămâni mai târziu, sunt asasinați, succesiv, Nicolas Montigny (5 septembrie 2001), Nicolas Gros (26 octombrie 2001), Jean-Jacques Navarra și Pierre Martelli (13 decembrie 2001), toți foști meimbri ai organizației Armata Corsa. În dosarul asasinatelor fraților Marcelli, Jacques Mariani și Joseph Menconi, membri gangului dela Brise de Mer/Briza de Mare au fost judecați de către Tribunalul Créteil în departamentul Val-de-Marne/Métropole du Grand Paris).Conform autorităților polițienești, asasinatele s-ar datora unor reglări de conturi între membri gangului și din 2008 războiului dintre cele două clanuri rezultate ca urmare a scindării acestuia, partea rămasă și „Bande des bergers de Venzolasca" (Banda ciobabilor din Venzolasca), dirijată multă vreme de către Ange-Toussaint Federici („ATF”, figură a marelui banditism din Marsilia și Corsica, condamnat la 30 de ani de recluziune criminală în 2012 pentru un tiplu asasinat pe 4 aprilie 2006 în barul „Des Marronniers” în sectorul 13 la Marsilia: Farid Berrahma/1966-2006, ucis cu 9 gloante ; Radouane Baha în vârstă de 28 de an, ucis cu 3 gloanțe ; Heddie Djendeli, în vârstă de 32 de ani, rănit mortal, decedat în cursul zilei următoare și încarcerat în închisoarea ultrasecurizată din Alençon - Condé-sur-Sarthe în departamentul Orne), ) și din care ar fi făcut parte, printre alții și Jean-François Federici („JFF”, în cavală/fugă între 2012–2015, deținut în Centrul penitenciar de maximă siguranță din Toulon-La Farlède, condamnat tot la 30 de ani de recluziune criminală pentru omicidere voluntară cu premeditare și în bandă organizată, de către cei 2 veri ai săi Jean-Baptiste Mattei și François-Antoine Mattei, în cursul lunii februarie 2011 în contextul unei confruntări între familiile Mattei și Costa în Haute Corse–Corsica de Nord).Din contră, asasinarea lui Christian Leoni (leaderul bandei de la Brise de Mer/Briza de Mare, probabil, asasinul lui Philippe Paoli) în octombrie 2011, a fost revendicată de către FLNC (deci în acest dosar gangul de la Brise de Mer a fost disculpat).Este prima revendicare a FLNC după 1993.Iată aici și o listă cu persoanele assassinate în Corsica.În sfărșit, în anii 2000, chiar dacă numărul atacurilor teroriste se reduce semnificativ în raport cu anii 1970, ostilitățile naționaliștilor insulei față de politica social -economică a Franței în insulă nu încetează și asta în ciuda numeroaselor interpelări, inculpări în dosare infracționale criminale și condamnări ale membrilor ogranizației (clandestine) teroriste criminale FLNC (FLNC-UC și FLNC din 22 Octombrie) care va rezista și va supraviețui, pentru ca pe 22 iulie 2009 (la ora 0605) să comită un atentat cu un vehicul capcană contra unei foste cazărmi a Jandarmeriei din Vescovatu (la cca 30km de Bastia) pe RN(DN) 198.Mai tărziu, pe 1 februarie 2010, FLNC reunificat va comite alte 24 de atentate teroriste naționaliste, iar pe 29 noiembrie 2011, acesta va revendica alte 38 acțiuni clandestine, dintre care 33 contra „speculației imobiliare” și 5 contra statului francez.Pe 9 iulie 2012 FLNC crează un grup dizident (cunoscut și sub numele de „FLNC du 9 juillet”), iar acesta revendică pe 19 decembrie 2012 „noaptea albastră” din noaptea de 7 decembrie (34 de acțiuni teroriste pe întregul teritoriu corsican).Peste 2 ani, pe 25 iunie 2014, acesta anunță că intenționează o demilitarizare și o „iesire progresivă” din clandestinitate.Pe 28 iulie 2016, militanții „FLNC du 22 octobre” vor anunța un triplu mesaj în insulă.Primul, „musulmanilor din Corsica”, cărora solicit să ia o poziție fremă, alături de ei, contra islamismului radical, apoi, „musulmanilor radicalizați” calificați (considerați) „pescarii morții” (cu o filosofie medievală) , cărora le atrag atenția că orice atac contra poporului va genera o „ofensivă” sângeroasă, fără nicio remușcare, iar cel de-al 3-lea contra Statului francez, căruia „îi atrag atenția că acesta trebuie să înceteze să intervină „militarește” în problemele lor interne și să le dea lecții de democrație, pentru că altfel boomerangul aruncat contra lor va reveni pe teritoriul ei național”.