Muncitorii extracomunitari sunt o soluție economică sau țintă a xenofobiei? (Corespondenţă de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite, partener al Jurnalul Bucureștiului – publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
România se află astăzi într-o poziție paradoxală:milioane de români lucrează în alte state europene, în timp ce pe piața internă tot mai mulți muncitori străini acoperă deficitul acut de forță de muncă. Dacă românii plecați sunt bineveniți în economiile occidentale, unde contribuie la creșterea PIB-ului și susțin sisteme sociale îmbătrânite, la noi, străinii veniți să muncească sunt adesea priviți cu suspiciune, ba chiar cu ostilitate. Această dublă măsură, alimentată uneori de discursuri populiste și xenofobe, riscă să arunce în derizoriu atât principiile europene ale liberei circulații, cât și valorile fundamentale ale unei societăți democratice: egalitatea, nediscriminarea și respectul pentru demnitatea umană.
În ultimii 20 de ani, țara noastră a cunoscut o migrație masivă a forței de muncă. Estimările indică un număr de circa 6,5 până la 8 milioane de românicare trăiesc și muncesc în afara granițelor, în special în Italia, Spania, Germania și Marea Britanie, fiind una dintre cele mai mari diaspore europene. Acești oameni au umplut golurile de pe piețele de muncă occidentale:de la construcții și agricultură, la servicii sociale și sănătate. Aceeași logică economică funcționează și în România: sectoarele unde există un deficit de forță de muncă-construcții, agricultură, livrări, H0ReCa-sunt completate acum de muncitori veniți din Asia sau Africa.
La finalul anului trecut, lucrau cu forme legale la noi în țară peste 140.000 de muncitori din afara Comunității Europene, conform datelor Inspectoratului General pentru Imigrări. Pentru 2025, Guvernul a aprobat un contingent de 100.000 de noi angajări, iar numărul total în august 2025 este estimat la 146.000. Aceștia provin din state precum Nepal, Bangladesh, Sri Lanka, Pakistan sau Vietnam și activează în domenii unde românii refuză adesea să lucreze. Un aspect care alimentează tensiunea socială însă, sunt zvonurile false potrivit cărora muncitorii extracomunitari ar câștiga mii de euro lunar și că statul le-ar asigura cazarea și masa. Realitatea este diferită:costurile de cazare și masă sunt suportate de angajator, iar muncitorii sunt adesea cazați în regim comun, câte nouă persoane în aceeași locuință. În plus, mulți lucrează fără zile libere și până la 15 ore pe zi, ceea ce le permite să obțină venituri mai mari decât ar fi posibil în condiții normale, dar le ridică totodată riscuri serioase pentru sănătate și siguranță.
Toți muncesc legal și plătesc anual statului român taxe de cel puțin 2,5 miliarde de lei (500 Mil€). Nota de fundamentare a Guvernului recunoaște explicit că „imigrația legală poate fi o soluție pentru a compensa deficitul de forță de muncă de pe piața internă, pentru a acoperi lipsurile pentru anumite calificări și pentru a susține creșterea economică”. Din păcate, nevoia obiectivă de a compensa deficitul de forță de muncă este adesea contrazisă de discursuri politice populiste, care acuză străinii că „iau locurile de muncă ale românilor”. Contradicția este evidentă:milioane de români au „ocupat” la rândul lor locuri de muncă în alte state, unde sunt apreciați și protejați prin lege. De ce este corect și normal să beneficiem de toleranță și protecție în afara granițelor, dar să refuzăm aceleași drepturi celor care vin la noi?
În luna august, au avut loc mai multe incidente de violență xenofobă. În capitală, Ismail Hossain (28 de ani), un livrator din Bangladesh, a fost lovit în față și insultat cu mesaje rasiste: „Du-te înapoi în țara ta!”, „Invadatorule!”.Agresorul a fost arestat pentru 30 de zile, dar victima încă mai are nevoie de câteva zile de îngrijiri medicale. În aceeași zi, într-o zonă de la marginea municipiului Cluj-Napoca, alți doi migranți au fost agresați:unul dintre ei a fost lovit cu palma peste față, iar celălalt a fost lovit cu o bucată de lemn în cap și este în comă, la spital, cu șanse minime de supraviețuire. Agresorul, un tânăr de 18 ani, a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Astfel de episoade, izolate dar extrem de grave, arată că discursurile instigatoare prind rădăcini în societate. „Refuzați comanda dacă nu e adusă de un român!”, Vă sună cunoscut? Aceasta este o instigare la ură. Dincolo de impactul asupra victimelor, asemenea fapte pătează imaginea României ca stat european și pun sub semnul întrebării capacitatea noastră de a respecta principiile drepturilor omului.
România este parte la convenții internaționale care garantează protecția demnității umane și interzic discriminarea pe criterii de origine etnică, naționalitate sau rasă. Muncitorii străini aflați legal în țara noastră au aceleași drepturi fundamentale ca orice alt cetățean:la siguranță, la protecție juridică și la un tratament corect din partea angajatorilor și a societății. O societate matură și democratică nu poate tolera violența, ura sau stigmatizarea. Din contră, trebuie să găsească echilibrul între nevoile economice și respectarea drepturilor omului. Un risc real este ca muncitorii extracomunitari să plece spre alte țări din UE, odată ce obțin dreptul de liberă circulație. România devine astfel doar o„rampă de lansare”, ceea ce menține deficitul de forță de muncă și generează instabilitate pe piața internă. De aceea, statul și societatea au obligația nu doar să atragă forță de muncă, ci și să o integreze și să îi asigure condiții decente de trai. Integrarea nu înseamnă doar contracte de muncă, ci și siguranță, considerație și acceptare socială.
România are nevoie de muncitori străini, așa cum Europa are nevoie de muncitorii români. Violența, discursurile pline de ură și stigmatizarea nu rezolvă criza forței de muncă, ci o adâncesc. Trăim într-o lume tot mai interconectată, iar principiul reciprocității nu este doar o curtoazie, ci chiar fundația unei coexistențe pașnice și productive. Dacă așteptăm ca statele străine să ofere drepturi, protecție și demnitate cetățenilor noștri care aleg să muncească pe teritoriul lor, atunci este obligatoriu să oferim și noi același tratament și cetățenilor străini care vin să contribuie la economia și societatea noastră. Acest schimb echitabil de respect și drepturi este esențial pentru construirea unor comunități globale stabile, unde munca și contribuția fiecăruia sunt valorificate, indiferent de originea sau naționalitatea sa.
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta.Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile-se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator stă nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”. Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csintaeste una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csintapropune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
