Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
În regimurile totalitare, supunerea era foarte simplu de explicat: frica. Frica de Securitate, de dosar, de pierderea locului de muncă, de excludere socială sau chiar de închisoare. Omul nu trebuia să fie convins, ci doar intimidat. Controlul era brutal, vizibil și asumat de stat. Manipularea se făcea prin forță, iar tăcerea devenea o formă de supraviețuire. În comunism, libertatea de exprimare nu era negociabilă–era pur și simplu interzisă. Adevărul era unic, livrat de sus în jos, iar îndoiala devenea automat vină. Cetățeanul învăța rapid că cel mai sigur drum este conformarea. Ascultarea prin frică nu crea oameni convinși, cât obediență și oameni dresați.
Democrația promite exact opusul: pluralism, dezbatere, libertate, dreptul de a întreba și de a contesta. Însă, în practică, asistăm la apariția unei forme mai rafinate de control: supunerea prin comoditate. Nu mai suntem forțați să tăcem, dar suntem încurajați să ne retragem din efortul de a înțelege. Nu frica ne paralizează, doar oboseala. Astăzi, controlul nu se mai exercită prin interdicție, ci prin supraîncărcare. Prea multă informație, prea multe opinii, prea multe „adevăruri”. În acest zgomot continuu, gândirea critică (n.r. abilitatea de a analiza informațiile, situațiile și argumentele în mod rațional, obiectiv și sistematic, pentru a lua decizii fundamentate și a ajunge la cele mai bune concluzii) obosește. Algoritmii decid ce vedem, emoțiile sunt stimulate constant, iar indignarea rapidă ia locul reflecției profunde. Nu mai ni se spune ce să gândim, dar suntem împinși subtil să nu mai gândim deloc.
Un element-cheie al acestei noi manipulări este fragmentarea adevărului. Nu mai există o realitate comună, doar adevăruri paralele. Fiecare canal de știri, fiecare partid, fiecare influencer își construiește propria „realitate”, cu propriile fapte selectate, propriile emoții și propriile concluzii. Cetățeanul nu mai caută adevărul, caută confirmarea. În acest peisaj, apar și inamicii multipli. Dacă în comunism dușmanul era clar și unic, astăzi el se multiplică strategic: partidul opus, „elitele”, presa „mincinoasă”, experții incomozi, instituțiile. Confuzia devine un instrument. Când toți sunt vinovați, nimeni nu mai este responsabil.
Instrumentele manipulării (n.r. tehnici psihologice și comunicaționale menite să influențeze gândirea și comportamentul în interesul ascuns al cuiva, fără consimțământul conștient al victimeis) s-au adaptat perfect epocii digitale. Dezinformarea nu mai este centralizată, este virală. Nu vine neapărat de la stat, ea circulă prin oameni obișnuiți, distribuită emoțional, rapid și aparent voluntar. Algoritmii nu cenzurează direct, dar izolează: ne închid în bule informaționale unde vedem doar ceea ce ne confirmă propriile convingeri. Polarizarea devine extremă, iar dialogul–imposibil. În acest context, apare oboseala cetățeanului. Un om bombardat constant cu crize, scandaluri, „breaking news” și amenințări contradictorii ajunge să se retragă. Nu pentru că nu îi pasă, doar că nu mai are energie. Comoditatea nu este lene, este epuizare. Iar epuizarea este terenul ideal pentru manipulare.
În lumea contemporană, manipularea nu are nevoie de baston de milițian. Are nevoie de confort. De canapea, de ecran, de iluzia participării printr-un „like” sau un comentariu furios care nu schimbă nimic. Cetățeanul nu mai este redus la tăcere, el este ori plin de ură și „Gică contra”, ori adormit civic. Implicarea devine, în cele mai multe cazuri, opțională, adevărul–relativ, iar responsabilitatea–diluată până la inexistență. Pericolul real nu este revenirea fricii, este normalizarea indiferenței. Frica produce rezistență tăcută. Comoditatea produce indiferență și abandon civic. Iar indiferența este, pe termen lung, mult mai eficientă decât teama. O societate liberă nu alunecă în autoritarism doar atunci când oamenii sunt obligați să tacă, ci mai ales atunci când ei înșiși aleg, comod, să nu mai audă, să nu mai întrebe, să nu-i mai pese și să nu mai distingă între adevăr și zgomot.
Diferența majoră dintre comunism și democrația vulnerabilă de astăzi nu este existența manipulării, este forma ei și gradul ei de vizibilitate. În trecut, știai cine minte și de ce; sistemul supraveghea corpul și vocea. Astăzi, minciuna este difuză, fragmentată și adesea greu de localizat. Vine ambalată plăcut sub formă de divertisment, opinie personală sau „adevăr alternativ”. Comunismul cerea supunere prin frică. O orânduire democratică bazată pe libertăți fragile obține supunere prin oboseală și confuzie. Între cele două, alegerea nu este între sisteme, este între a gândi sau a abdica. Iar abdicarea, oricât ar fi ea de confortabilă, nu este niciodată neutră. Adevărata libertate nu înseamnă doar dreptul de a vorbi, ci și efortul de a discerne. Iar acest edificiu de valori nu se apără singur. El depinde de cetățeni dispuși să iasă din „bula” lor, din comoditate și din oboseală–chiar și atunci când este mai simplu să asculți fără să mai întrebi.
Scepticismul nostru, al celor care am trăit în comunism, nu este un defect, este o resursă. Neîncrederea față de discursurile oficiale, promisiunile salvatoare și adevărurile „definitive” trebuie transformată în implicare rațională, nu în retragere. Asta înseamnă verificarea surselor, susținerea presei independente și cererea constantă de transparență din partea puterii. Lecția pe care o purtăm cu noi nu este să nu mai credem în nimic, doar să nu mai credem niciodată orbește. Pentru că, între ascultarea prin frică și ascultarea prin comoditate, adevărata alegere rămâne aceea de a gândi—sau de a abdica.
Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Articolele prof. univ. dr. Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
