Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Pe 5 ianuarie 1968, într-o Cehoslovacie prinsă în chingile unui sistem autoritar, începea o schimbare care avea să rămână în istorie sub numele de Primăvara de la Praga. Nu prin violență. Nu prin ură. Ci printr-o idee simplă și revoluționară: oamenii merită să trăiască liberi, informați și demni. Atunci când Alexander Dubček a preluat conducerea Partidului Comunist, el a rostit un concept care avea să sperie toate dictaturile: „socialism cu față umană”—adică un stat în care puterea nu mai zdrobește cetățeanul, ci îl respectă. Pentru prima dată într-un regim comunist, s-a vorbit deschis despre:
- libertatea presei
- dreptul la opinie
- limitarea poliției politice
- independența justiției
- respectarea vieții private
- pluralism politic
Nu erau sloganuri occidentale. Erau drepturi ale omului. Primăvara de la Praga a durat doar câteva luni. În august 1968, tancurile Pactului de la Varșovia au invadat țara. De ce? Pentru că un regim autoritar nu se teme de arme. Se teme de oameni care gândesc liber. Cehii și slovacii nu ceruseră capitalism. Ceruseră adevăr. Ceruseră demnitate. Ceruseră dreptul de a nu mai trăi în frică. Iar asta era, pentru imperiul sovietic, mai periculos decât orice revoltă.
De ce trebuie să ne amintim noi asta în 2026? Pentru că Primăvara de la Praga nu este o lecție despre trecut. Este o oglindă pentru prezent. Astăzi, în Europa și în lume, vedem din nou:
- presă atacată și discreditată
- justiție presată politic
- adevăr transformat în „opinie”
- ONG-uri demonizate
- cetățeni intimidați
- activism tratat ca pericol
Exact aceleași mecanisme care au existat înainte ca tancurile să intre la Praga. Autoritarismul modern nu vine cu bocanci militari, vine cu propagandă, cinism și oboseală socială. În 1968, democratizarea Cehoslovaciei a fost percepută la Moscova ca o amenințare existențială. Nu pentru că ar fi pus în pericol securitatea militară, ci pentru că demonstra un adevăr periculos: un popor poate trăi liber fără să se prăbușească. Răspunsul a fost brutal și vizibil-tancuri pe străzile Pragăi.
În ziua de azi, același tip de frică față de libertate este exprimat nu prin invazii armate, ci prin război informațional. În 1968, Moscova a trimis tancuri. În prezent, trimite narațiuni, boți, dezinformare și frică digitală. În loc de coloane de blindate, vedem armate de conturi false, manipulare algoritmică, teorii conspiraționiste, polarizare și minciuni virale. Este același reflex imperial, doar că tehnologia s-a schimbat. Scopul este același ca în 1968: slăbirea încrederii oamenilor în democrație, în presă, în justiție și în propriile lor instituții. Democrația nu este atacată astăzi frontal. Este corodată din interior, prin îndoială, confuzie și epuizare civică. Drepturile omului nu sunt niciodată garantate! Primăvara de la Praga ne-a arătat un lucru esențial: drepturile omului există doar atât timp cât oamenii au curajul să le apere. Nu există democrații „definitive”. Nu există libertăți „pentru totdeauna”. Există doar generații care aleg să nu tacă.
Cehoslovacia a fost zdrobită în 1968, dar ideea nu a murit. Ea a reapărut în 1989, în Revoluția de Catifea, și a schimbat Europa. În 2026, la aproape 60 de ani de la Primăvara de la Praga, întrebarea nu este dacă strigăm „libertate”, ci dacă avem curajul să o apărăm atunci când este atacată de ură, minciună și extremism. Cine este dispus să o apere prin lege, adevăr și respect față de ceilalți? Pentru că istoria nu se repetă identic, dar mecanismele prin care libertatea este erodată sunt cam aceleași. Ziua de 5 ianuarie 1968 nu este doar o dată din manuale. Este un avertisment. Și o speranță. Oamenii pot pierde o bătălie, dar ideea de demnitate nu poate fi ocupată de tancuri.
O carte despre „Primăvara de la Praga”
Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Articolele prof. univ. dr. Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
