
Parteneriatul civil este o formă legală de recunoaștere a cuplurilor necăsătorite–atât heterosexuale, cât și de același sex. Nu este căsătorie, dar oferă protecție juridică minimă pentru viața comună: decizii medicale, moștenire, proprietate comună, pensie de urmaș etc. Practic, este o plasă de siguranță legală pentru viața reală. Aproape întreaga Uniune Europeană a adoptat deja această protecție, și în ultimii 20 de ani au introdus fie căsătoria egală, fie parteneriatul civil. Țările care au căsătorie egală (sau echivalent complet) sunt: Franța, Germania, Spania, Italia (uniuni civile puternice), Olanda (a fost prima țară din lume), Belgia, Portugalia, Irlanda, Austria, Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia, Islanda, Luxemburg, Slovenia, Croația, Grecia (recent), Estonia (recent). Exemplul cel mai relevant este Letonia, care în 2024 a adoptat legea uniunilor civile, oferind drepturi precum vizite la spital, beneficii sociale și fiscale.
Nota redacției. PACS (Pacte Civil de Solidarité) sau Pactul Civil de Solidaritate este o formă de parteneriat civil reglementată prin lege, votat pe 15 noiembrie 1999 de către guvernul Lionel Jospin). Acesta reprezintă un contract încheiat între două persoane fizice majore, de sexe diferite sau de același sex, pentru a-și organiza viața comună, având caracteristicile principale:
- Este un contract civil care oferă un cadru legal cuplurilor care nu doresc sau nu pot să se căsătorească, oferind drepturi și obligații similare, dar mai flexibile decât cele ale căsătoriei.
- Două persoane majore (indiferent de sex), cu condiția să nu fie deja căsătorite sau într-un alt PACS și să nu aibă legături de rudenie apropiate.
- Efecte juridice și fiscale
- Impozitare. Permite declararea comună a veniturilor (taxare comună).
- Patrimoniu. Partenerii pot alege regimul separării bunurilor sau al indiviziunii.
- Protecție socială. Partenerii pot beneficia de asigurarea de sănătate a celuilalt sau de alte facilități sociale.
- Procedura de reziliere este mult mai simplă și rapidă decât divorțul, putând fi făcută prin voința ambilor parteneri sau unilateral, printr-o simplă declarație la primărie sau la notar.
După aceste schimbări, doar 5 state UE au rămas fără niciun fel de protecție legală pentru cupluri: România, Bulgaria, Polonia, Slovacia și Lituania. România este, deci, în ultimul grup rămas. Situația juridică este deja foarte clară la nivel european:
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit că România trebuie să ofere recunoaștere legală și cuplurilor de același sex.
- Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că statele trebuie să recunoască statutul marital al cuplurilor căsătorite în alte state UE pentru dreptul la liberă circulație și viață de familie.
Europa nu obligă România să introducă căsătoria egală, dar obligă România să ofere o formă legală de protecție, iar parteneriatul civil este soluția minimă și rezonabilă. Ce înseamnă în practică lipsa acestei legi? Pentru cuplurile necăsătorite din România–indiferent de orientare–statul spune, juridic: nu sunteți familie, iar consecințele reale sunt dramatice:
- În situații medicale partenerul nu poate decide tratamente medicale, nu poate semna acorduri medicale, nu poate primi informații despre starea pacientului, nu poate să-l viziteze liber la terapie intensivă
- În caz de deces, partenerul nu are drept de moștenire, nu are drept la pensie de urmaș, nu are drept la locuința comună, nu are drept de organizare a înmormântării
- După zeci de ani împreună, legal sunt „străini” deoarece în viața de zi cu zi nu există: bunuri comune protejate, protecție la separare, drept de întreținere, protecție juridică pentru copii crescuți împreună. Statul ignoră efectiv existența familiei reale
Parteneriatul civil nu este „o lege pentru o minoritate” (PACS/Pact Civil de Solidaritate), aceasta este una dintre cele mai importante clarificări. Parteneriatul civil ar proteja:
- cupluri heterosexuale care nu vor să se căsătorească
- cupluri care trăiesc împreună de ani de zile
- persoane văduve care nu doresc să se recăsătorească
- cupluri mixte internaționale
- persoane în vârstă
- părinți care își cresc copiii fără a fi căsătoriți
Este o necesitate pentru realitatea socială modernă iar avantajele adoptării unei legi a parteneriatului civil înseamnă:
- Protecție umană minimă-oamenii nu mai rămân fără drepturi în momente critice: boală, accident, deces
- Reducerea proceselor în instanță-astăzi, multe situații ajung în tribunale. O astfel de lege ar reduce birocrația și costurile
- Respectarea obligațiilor europene-România ar evita condamnări și sancțiuni viitoare
- Stabilitate socială-familiile recunoscute legal sunt mai stabile și mai protejate economic
- Modernizarea cadrului juridic-societatea românească s-a schimbat și legea trebuie să reflecte realitatea
Semnalul politic există deja – adoptarea recentă a legii împotriva femicidului arată că actuala conducere poate răspunde unor nevoi sociale reale. Parteneriatul civil nu este o revoluție, este un pas firesc de protecție juridică și umană. Discuția despre parteneriatul civil nu este despre ideologii, este despre ce se întâmplă când cineva iubit ajunge la spital și nu ai voie să fii lângă el. Este o discuție despre drepturi, despre siguranță, despre demnitate și despre protecția familiei–indiferent de forma ei. Europa a făcut deja acest pas. România nu mai poate amâna la nesfârșit.În timp ce această discuție capătă tot mai multă forță, societatea civilă s-a mobilizat deja. O petiție pentru adoptarea legii parteneriatului civil, lansată pe platforma civică Declic, a fost semnată deja de 85 de asociații, organizații și fundații, iar valul de susținere crește de la o zi la alta. Ne-am alăturat și noi acestui demers și încurajăm fiecare persoană să semneze. Uneori, schimbarea începe cu un gest simplu-o semnătură-care spune că nimeni nu ar trebui să rămână fără dreptul de a fi lângă persoana iubită în cele mai grele momente ale vieții. Semnează aici.
Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite

Notă. Articolele prof. univ. dr. Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului

- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…































