România și recunoașterea Palestinei – între moralitate, diplomație și pragmatism. Corespondenţă de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi (Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite, partener al Jurnalul Bucureștiului – publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
Potrivit datelor publicate de Al Jazeera,la momentul actual, nu mai puțin de 157 de state membre ale ONU au recunoscut Palestina ca stat suveran. Această recunoaștere nu pune capăt conflictului din Orientul Mijlociu și nici nu rezolvă problema ocupării teritoriale, dar consolidează poziția diplomatică a palestinienilor și le oferă instrumente suplimentare în plan internațional–de la participarea la tratate, până la dreptul de a sesiza Curtea Penală Internațională.În acest context, se ridică firesc întrebarea: ar trebui și România să recunoască Palestina ca stat de drept?
Ce înseamnă de fapt recunoașterea unui stat?În dreptul internațional, recunoașterea unui stat reprezintă acel act politic și juridic prin care un alt stat admite existența unui guvern legitim și a unei entități cu personalitate internațională. Implicațiile nu sunt chiar simbolice: ele presupun deschiderea de relații diplomatice, semnarea de tratate și includerea statului recunoscut în relațiile comerciale și culturale bilaterale. În cazul Palestinei, recunoașterea ar oferi un sprijin moral într-un proces de pace fragil, dar esențial.
Primul argument pentru recunoașterea Palestinei estecel moral. Dreptul popoarelor la autodeterminare este consacrat în Carta ONU și în numeroase rezoluții internaționale. Poporul palestinian își revendică acest drept de decenii, iar recunoașterea sa ca stat ar fi un gest de solidaritate cu un principiu fundamental al ordinii mondiale care le aduce speranță, dar asta nu înseamnă neapărat că le aduce și un viitor.
În al doilea rând, există argumentul diplomatic. Majoritatea covârșitoare a statelor lumii au făcut deja acest pas, după cum reiese din procentul de peste 80% din statele membre ONU care au recunoscut Palestina. România, care își fundamentează politica externă pe respectarea dreptului internațional, ar transmite un mesaj de consecvență și credibilitate. În plus, s-ar alinia cu mai multe state membre ale Uniunii Europene care au adoptat recent această poziție, evitând izolarea în cadrul unei dezbateri unde consensul continental devine tot mai puternic.
Nu în ultimul rând, există și un beneficiu strategic. Prin recunoașterea Palestinei, România și-ar putea spori rolul de actor diplomatic în Orientul Mijlociu, un spațiu de importanță geostrategică majoră. O astfel de decizie ar putea fi valorificată pentru inițiative de mediere, pentru consolidarea relațiilor economice și pentru creșterea vizibilității internaționale. Pe de altă parte, recunoașterea ar tensiona relațiile cu Israel, stat cu care România are parteneriate economice și militare importante. O astfel de decizie ar putea fi percepută ca o poziționare unilaterală într-un conflict complex, generând riscul de deteriorare a unor colaborări bine consolidate.
Un alt argument contra este efectul limitat în practică. Recunoașterea nu garantează că s-ar opri violențele din regiune și nici nu ar asigura un proces de pace autentic. În lipsa unei soluții negociate între Israel și Palestina, gestul riscă să rămână mai degrabă unul simbolic. Nu trebuie ignorat nici factorul politic intern. În România, opinia publică și clasa politică sunt împărțite în ceea ce privește Orientul Mijlociu. O decizie de asemenea anvergură ar putea fi instrumentalizată în dezbaterea internă, creând și mai multă diviziune sau tensiuni inutile.
Dacă România ar decide să recunoască Palestina, primul pas ar fi o declarație oficială a Guvernului și notificarea ONU. Apoi ar urma stabilirea de relații diplomatice formale, cu posibila deschidere de ambasade și numirea de ambasadori. Totodată, România și-ar adapta voturile și pozițiile în organisme internaționale, sprijinind Palestina în diverse inițiative. În plan practic, s-ar putea discuta despre încheierea de acorduri bilaterale–de la schimburi comerciale până la cooperare culturală sau educațională. De asemenea, ar putea apărea angajamente financiare, sub formă de ajutor umanitar sau programe de dezvoltare.
Recunoașterea Palestinei de către România nu ar rezolva conflictul din Orientul Mijlociu, dar ar reprezenta un gest puternic de respectare a dreptului internațional și a principiului autodeterminării. Ar întări coerența politicii externe românești și ne-am alinia la o tendință globală majoritară. Totuși, un asemenea pas trebuie cântărit atent, pentru a gestiona consecințele asupra relațiilor bilaterale cu Israel și pentru a evita diviziunile interne. În final, întrebarea nu este doar dacă România poate recunoaște Palestina, ci dacă are curajul să o facă într-un mod care să combine principiul moral, interesul diplomatic și prudența strategică.
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în afaceri internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csintaeste una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csintapropune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta.Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
