Etichetă: Digi School

Nota autorului. Consecințe grave ale amendementului suprimării APL (Ajutorul Personalizat pentru Locuință) studenților străini (neeuropeni) în Franța, integrat în art.67 din bugetul anului 2026. Această măsură se adresează celor peste 130.000 de studenți care studiază în Franța (într-o mare majoritate de cazuri în sistemul LMD și rar în sistemul ultraelitist PGE/Prépa–Grande Ecole), via Campus France (un organism public francez, subordonat ministerelor educației și afacerilor externe, responsabil cu promovarea învățământului superior francez în străinătate, care ajută studenții și cercetătorii străini să integreze printr-un program de selecție sever institutele învățământ superior și de cercetare în Franța). Originari în special din Magreb (Africa de nord) și Africa subsahariană (din fostele colonii franceze) sau chiar și din unele țări arabe, acești studenți „străini” formează o „categorie” francofonă în sens matematic (structură algebrică, generalizând noțiunile de mulțimi, grupuri sau spații topologice) crescută și educată în limba franceză, respectiv, în cultura și civilizația franceză, mult mai ușor adaptabilă în Franța decât categoria de „europeni francofili” care ajung în Franța, tot, într-o mare majoritate de cazuri, prin programele de mobilitate europene (Erasmus, Erasmus+, Tempus, Socrate, Leonardo, etc.) și a cărei integrare, cel puțin reală (nu fake) ridică (mari) probleme (linvistic, cultural-educațional, etc.) Dacă ținem cont de faptul că acest „artificiu” financiar va permite statului francez economisirea a numai 100Mil€ („un mizilic” din cca 65 Mld€ consacrat educației sau pe lângă uriașul deficit bugetar al CAF - Casa de Alocații Familiale, care este de cca 20Mld€), ne dăm seama că această măsură integrată în amendamentul 67 are ca scop principal reducerea imigirației legale în Franța, pentru că, din contră, în „mobilitatea europeană” (în special Erasmus+), în perioada 2021 –2027 investițiile se ridică la 26 Mld€. Cu alte cuvinte Franța preferă în loc de francofoni neeuropeni, francofili europeni, chiar dacă adaptarea lor este mai dificilă și nu rareori cu (mari) probleme. Adică, „construcția europeană” (teoretic un succes) în defavoarea suveranismului (practic, prezent aproape în toate statele comunitare, din cauza nemulțumirii „maselor”), ceea ce prelungește, de altfel, prin continuitate (matematică) dispariția frontierelor țărilor europene (teoretic, deja realizat) și regionalizarea acestora (în curs) care să favorizeze procesul european de „carcaletizare” a națiunilor până la distrugerea definitivă și ireversibilă a acestora. Deci, „construcția europeană” merge înainte „pas cu pas” în toate direcțiile prin măsuri social-politice, economice și administrative (mai mult sau mai puțin artificiale!), care converg „în normă” către ideea că procesul este ireversibil. Dar să nu uităm nici faptul că au existat perioade „gloriase” din istoria RPR/RSR când construcția socialismului (cu prelungirea ei prin continuite în comunism!) era considerat, tot un proces ireversibil (sic!)