Etichetă: Jandarmeria Natională

În acest articol prezint un punct de vedre strict personal în privința analizei activității social-politice și științifice al  Lt. Col. Jean-Hugues Matelly, în cadrul Jandarmeriei Naționale (franceze) și cercetător socio-politolog la Centrul  Național de Cercetare Științifică (Franța).  În nici un caz, sub nicio formă, interpretările mele în ceea ce privește această analiză nu pot fi reproșate acestuia, al cărui punct de vedere îl susțin și pentru care am un profund respect și nici trusturilor de presă ale căror corespondent sunt la Paris (Jurnalul Bucureștiului, Poliția Capitalei-București, respectiv, Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Națiunile Unite).Conjectura lui MatellyDin pacate, analiza socio-politica  a lui Jean-Hugues Matelly, Locotenent-Colonel in cadrul Jandarmeriei Nationale franceze si Cercetator Stiintific la CNRS (Centrul National de Cercetare Stiintifica), privind „fuziunea la rece" a Jandarmeriei Nationale (GN) cu Politia Nationala (PN), chiar si dupa „radierea pe viata" al acestuia din Corpul de Armata al Jandarmeriei Nationale, pentru aceasta, rămâne doar o conjectură, având în vedere faptul ca aceasta era „infirmată" categoric, atât de către Guvernul francez (pe atunci, șeful Guvernului, Francois Fillon I), cât mai ales de catre fostul Presedinte al Republicii franceze, Nicolas Sarkozy (2007-2012), pe atunci Presedinte, care a semnat el însusi acest document pe 25 martie 2010 (nepublicat în JO !), fiind pentru prima oară din întreaga istoria a celei de-a V-a Republici franceze (1958 -) ca o asemenea măsură disciplinară să fie luată de către un Presedinte de stat,  contra unui  jandarm-cercetător. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului legat de aceasta problemattica  de exceptie: „Legi nescrise ale Republicii Franceze. Un pacat fatal al unui fost Presedinte de Stat francez"). Si totusi, s-ar parea, cel putin la prima vedre, ca politicienii francezi (clasa politică franceză), n-au făcut decat sa „valideze", indirect Conjectura lui Matelly, prin intermediul unor organizatii neguvernamentale sau institutii ale statului (ale Administratiei centrale!), care îl sustin direct, prin luarea unor decizii care „converg in norma" (in sens tare!) catre „asimilarea" GN (Jandarmeria Națională) de catre PN (Poliția Națională).

Problema lui Sarko, la urma urmei, era că exprimarea publică militară în Franța este extrem de limitată din punct de vedere juridic, iar Matelly a violat „cu consecvență" această tradiție. Ceea cea ce nu este permis ! Astfel, la ceva nepermis, Sarko a răspuns tot cu ceva „nepermis" : Radierea lui Matelly „pe viață" din corpul GN, printr-un decret prezidențial ! La scară istoriei franceze, ceea ce s-a întâmplat lui Matelly este extrem de rar. Și nu s-a întîmplat niciodată în timpul Republicii a V-a. În timpul cele de a IV –a Republici franceze a avut loc un asemenea eveniment, rămas celebru în istorie și într-un context social-istoric cu totul diferit. Este vorba de Generalul Jacques Pâris de Bollardière (16 decembrie 1907-22 februarie 1986), fost combatant, decorat în repetate rânduri (unul dintre cei mai decorați militari francezi!), în cel de-al Doilea Război Mondial, în Războiul din Indochina, precum și în Războiul din Algeria. Fiul unui ofițer de marina, absolvent al Școlii de Înalte Studii Militare din Saint Cyr (Ecole Spéciale Militaire de Saint Cyr), unde se distinge ca spirit contestator, rebel, este afectat în cel de-al 103 RIA (Regiment de Infanterie al Armatei) din Bastia (Insula Corsica), ca locotenent în 1932. În 1935 se angajează în Legiunea Străină și este numit în Primul Regiment Străîn de Infanterie la Saida (Egipt), care anul următor se instalează la Marrakech (Maroc). În februarie 1940, este avansat la gradul de căpitan și pleacă în Norvegia cu cea de-a 13-a Semi-Brigadă a Legiunii Străine, iar ulterior, în noiembrie participă la luptele din Africa (Gabon și Eritreea). Promovat Șef de Batalion, în septembrie 1941, va comanda Primul Batalion al Legiunii Străine în luptele din Libia (în special la El Alamein). Avansat la gradul de Locotenent-Colonel la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, el preia comanda a două escadroane SAS (Special Air Service 2° și 3°) franceze create în cadrul 1erRPIMa (Primului Regiment de Parașutiști de Infanterie al Marinei), în februarie 1946. Între 1950-1953 comandă trupele aeroportuare în Indochina. Afectat la CHEM (Centrul de Înalte Studii Militare) în octombrie 1953, iar mai târziu la Școala de Război, însărcinat cu comanda a două brigade terestre de luptă, pleacă în Algeria, în iulie 1956 și este avansat la gradul de General de Brigadă, fiind atunci cel mai tânăr general al armatei frnceze! Și totuși, pentru că se pronunță public contra torturii în Războiul din Algeria, este condamnat la 60 de zile de arest, pe 15 aprilie 1957, într-o fortăreața de la Courneuve (Regiunea urbană pariziană), tot prin decret prezidențial. Ulterior a fost reabilitat. Consiliul metropolei pariziene (Grand Paris), inaugurează piața „General Jacques Pâris de Bolardière" (intersecția dintre Bulevardele Suffren-sectorul VII și Motte Picquet -sectorul XV) pe 29 noiembrie 2007, la Paris, cu numai trei ani și jumătate, înainte de radierea lui Matelly. O stradă la Rezé (Loire Atlantique), a fost boteazată, tot, u= cu numele lui, pe 30 ianuarie 2009 și în Comunitatea Urbană Monbéliard (Doubs) podul dintre Audincourt și Valentigney îi poartă numele din 25 iunie 2010, cu puțin timp după „fuziunea la rece" dintre celor două mari insituții de securitate ale Statului: Poliția și Jandarmeria Națională. În ceea ce îl privește pe Jean-Hugues Matelly, jandarmul-cercetător, înainte de a fi „radiat pe viață" din Corpul GN, totuși, Sarko l-a somat indirect (adică nu l-a luat prin surprindere!), în iulie 2009 (pe atunci Șef de Escadron), trimițându-l în fața CEM (Consiliul de Anchetă Militară) pentru publicarea lucrării sale critice (semnat și de către alți colegi ai lui Matelly de la CNRS) : „Foc la Jandarmeria Națională", în care acesta se pronunță contra deciziei lui Sarko de a transfera GN sub tutela Ministerului de Interne, în ciuda faptului că el a avut numeroși susținători printre care putem menționa două mari sindicate din ambele branșe în care lucra: SNAD CGT (Sindicatul Național al Agenților Vamali), SNCS FSU (Sindicatul Național al Cercetătorilor Științifici).