Etichetă: Michel Fourniret

https://www.youtube.com/watch?v=rwyVZaxgYW0 https://www.youtube.com/watch?v=oSv488CcXUY UNDSMA (United Nations - Department of Sport, Music, and The Arts) The UNDSMA (United Nations - Department of Sport, Music, and The Arts) congratulates...

Condamnat la închisoarea pe viață de către Justiția franceză și europenă. Subiect de teză de doctorat în MAss (Matematici Aplicate în științe sociale)

Complement de Anchetă Dosarul de crimă sexuală (de incest) al lui Michel Quesne, este unul de excepție, o premieră (absolută) poate, nu numai în Franța, dar și în Europa. În primul rând, pentru că în materie de procedura juridică penală criminală, istoria infracționalității franceze nu a consemnat niciodată punerea în libertate a unui inculpat (și condamnat definitiv) din motive de viciu de procedură, ca urmare a intervenției CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului). Adică, în dosarul criminal sexual al lui Michel Quesne s-a întâmplat pentru prima oară când un verdict pronunțat în Franța, de către un Juriu Popular (Curte cu Jurați) al unui TGI (Tribunal de Înaltă Instanță) rămas definitiv (în urma demersurilor administrativ – judiciare legale – epuizate integral), este anulat de către Curtea de Casație la o sesizarea făcută de către CEDO (Curtea Europene a Drepturilor Omului), care în raportul său considera că inculpatul (și condamnatul definitiv) Michel Quesne nu ar fi beneficiat de un „proces (național) echitabil”. În al doilea rând, pentru că, conform Legii Guigou (din 15 iunie 2000 – asupra prezumptiei de nevinovăție) promulgate de către ministrul justiției Élisabeth Guigou (Vallier, n.1946, în funcție între 1997–2000), Quesne a avut șansa să beneficieze de un al 2-lea proces „echitabil” (în 2006), în care, însa, spre surpriza generală, el a fost sancționat, mai sever (cu 17 ani de recluziune criminală), decât în primul său proces (în 1999), cel „neechitabil” (cu „numai” 16 ani de recluziune criminală), în ciuda faptului că avocații săi Philippe Meilhac (reputat avocat penalist în Baroul parizian) și Jean Marc Florand (și nu, Morand – cum menționează presa scrisă, celebru avocat la Curtea de Apel Paris) erau recunoscuți și notrii, care au reușit, printre altele, și achitarea lui Patrick Dils[1], iar în acest ultim proces, Avocatul General al acuzării, Mireille Cadenat, a solicitat aceași pedeapsa (de 16 ani de recluziune criminală) ca și pedeapsa la care, inculpatul, a fost condamnat în primul său proces.

Nu m-am îndoit niciodată de faptul că Michel Fourniret (a se vedea pentru detalii articolul autorului în Anceta necenzurată „Pădurarul din Ardennes”) ar fi fost asasinul lui Estelle Mouzin, dar nu aveam nicio probă materială (fiabilă) contra acestuia, iar autoritățile polițienești franceze nu și-ar fi permis să se compromită în acest dosar excepțional de dispariție (care datează de peste un deceniu și jumătate), fără „certitudini”, mai mult sau mai puțin, probabile. „Pădurarul din Ardennes", un personaj diabolic (de mare anvergură) în criminalitatea sexuală franceză (pedofil, violator și criminal în serie), mi-a atras atenția, în mod deosebit, în dosarul „deghizaților lui Mitterrand” (bandă de spărgători de bănci pariziene, specializată în jafuri armate, în perioada  1981–1986), în care acesta a reușit să-i păcălească și să-i deposedeze de „averea” lor (cca 31,5M€) ascunsă într-un loc de veci în cimitirul Fontenay-en-Parisis (departamentul Val d’Oise, regiunea urbană pariziană) cu care și-a cumpărat (ulterior, printre altele și o proprietate - cu castelul Sautou), la Donchery (departamenul Ardennes, regiunea administrativă Grand Est, frontalieră cu Belgia) pe terenul căreia a și îngropat o parte a victimelor sale, după asasinarea lor. (A se vedea pentru detalii lucrarea autorului de ma jos). Bănuiala mea avea la bază un adevărat „lanț al slăbiciunilor”, care data încă de la începutul anului 2008, după descoperiorea osemnintelor persoanei (ființei umane, de sex feminin, de „dimensiuni mai mici”) neidentificate, pe terenul restaurantului asiatic din Brie-Comte-Robert (departamentul Seine-et-Marne, regiunea pariziană), la cca 25km de Guermantes (locul de reședință și de dispariție al lui Estelle Mouzin, o comună cu cca 1.400 de locuitori), aflat în același departament. Faptul că în acest eveniment au fost implicați muncitori imigranți de origine asiatică (aflați ilegal pe teritoriul francez) care au adunat osemintele în saci de plastic pe care i-au depus la o pubelă (de orduri menajere), a contribuit, desigur (voit sau nu), la distrugerea eventualelor probe materiale, care ar fi putut lămuri, dacă acestea aparțineau lui Estelle Mouzin sau unei alte tinere, a cărei dispariție, poate, nici măcar, nu a fost reclamată (semnalată).

Thomas CSINTA, Redactor – Corespondent (Franta) AFFAIRES CRIMINELLES FRANCAISES  [Test de connaissances en 22 questions] Épreuve de Culture Générale

Ironia sortii face ca daca ″Macelaru l din Sarthe ″, Dany Leprince, care traia pe o plantatie agricola inconjurata de paduri in Departamentul Sarthe...