Etichetă: Pascal Teso

Rezumat (1%). Pe 2 martie 2007 din instituția financiar–bancară ABN Amro din AWDC (Antwerp  World Diamond Centre), un idivid, identificat cu un pașaport argentinian („fals – adevărat”) pe nume Carlos Hector Flomenbaum, reușește să fure, de față cu întregul personal al băncii, într-o manieră cu totul spectaculoasă  („fără armă de foc, fără violență și fără ură„ – regula lui Sapggiari) bijuterii în valoare de cca 21M€, după care dispare fără urmă. Identitatea reală a individului nu a fost niciodată stabilită, iar prejudiciul material nu a fost niciodată recuperat. În urma unor investigații pe care le-am făcut (timp de peste un deceniu), n-ar fi exclus ca Flomenbaum să fi fost un membru al clanului (mafiot) de trafic de carne bovină contaminată cu ESB, avându-l ca leader pe Ruddy Decock/DeCock. În momentul de față dispun de o serie de elemente „coincidentiale” și o pistă, ale căror explorare (exploatare) prin „coincidentia oppositorum” poate conduce, în sfârsit, la restabilirea adevărului istoric, adică, la identificarea lui Carlos Hector Flomenbaum. Mai bine mai târziu, decât niciodată ! Dar cu 4 ani mai devreme, pe 16 februarie 2003, are loc cel mai mare jaf din istoria tuturor jafurilor secolului, în Belgia la Diamond Center de la Anvers/Antwerpen (AWDC/Antwerp World Diamond Centre–„a public/private corporation, officially representing and coordinating the Antwerp diamond sector, located in heart of Antwerp in the Hoveniersstraat”, în regiunea Flandra, capitala provinciei cu același nume, având ca director executiv pe Ari Epstein), aflat în cartierul diamanteriei Vestingstraat (cu cca 1.760 de întreprinderi de diamant si 30.000 de salariati, 4.520 unitati comerciale, pentru o populatie de cca 11.510 de locuitori), considerat ca platforma mondiala a diamantului (cu o cota de piata de cca 72%), respectiv, principala bursa a diamantelor brute si taiate. Prejudiciul material este estimat la cca 110M€ (100M€, conform  alor surse). Aflat în proximitatea garii si populat de catre 2 comunitati importante: comerciantii de diamante evrei si Jainiștii (adeptii uneia dintre cele mai vechi religii și filozofii ale lumii, găsindu-și rădăcinile în India antică și preistorică, facând parte din  religiile dharmice–credințe politeiste care subliniază că originea lor comună este în Subcontinentul Indian și în Dharma/scopul vieții și legea naturală a armoniei în univers), desi dateaza înca din secolul al XV–lea, acest cartier (caruia fac concurenta astazi Tel Aviv/Israel si Bombay/India datorita numeroaselor delocalizari în sectorul afacerilor cu diamante) începe sa fie cunoscut doar la sfârsitul secolului al XIX–lea (din anii 1885–1890), dar în scurt timp (începând cu secolul XX) îsi câstiga deja o reputatie internationala. devine reputat (începând cu secolul XX).  Daca prima comunitate este prezenta în cartier începând cu sfârsitul secolului XV (dupa expulzarea evreilor din Spania si Portugalia), ceea de a 2-a, apare cu 5 secole mai târziu (la începutul anilor 1970–dintre care cca 65% lucreaza „în lumea diamantului”). Dupa cum stim, evreii vor fi expulzati din Spania prin Decretul de la Alhambra (Edict of Expulsion/Decreto de la Alhambra, Edicto de Granada) semnat pe 31 martie 1492 de catre regii catolici în Provincia Granada (Comunitatea autonoma Andaluuzia) la Alhambra (unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură islamică–un ansamblu de clădiri într-o fortăreață care domină câmpia și orașul Granada, printre care si palatul baroc al lui Carol al V-lea, care împreună cu Marea Moschee din Cordoba sunt cele mai prestigioase dovezi ale prezenței musulmane în Spania din secolul VIII), dupa terminarea razboiului si eliberarea ultimei enclave spaniole–Regatul Granada, respectiv, penetrarea solemna, pe teritoriul acestuia, pe 2 ianuarie 1492, a „catolicilor” Isabelle (1470– 1498, Suveran al Portugaliei între 30 septembrie 1497–23 august 1498, decedata la nasterea fiului ei Miguel da Paz), casatorita cu Ferdinand II de Aragon (1452–1516, fost rege al Aragonului/1479–1516, al Siciliei/1468–1516, al Neapolelui/1504–1516), Valenciei, Sardiniei și al Navarei, Conte de Barcelona, rege al Castiliei/1474-1504 și apoi regent al acestei țări din 1508 până la moartea sa) venita pe tronul Castiliei (Castilla/Castille, Castile) în 1474. Multi dintre cei expulzati se vor refugia în Portugalia, dar pe 5 decembrie 1496, regele Portugaliei, Manuel I (Norocosul/1469–1521), va promulga un decret prin care „se cerea evreilor să se convertească la creștinism sau să părăsească țara fără copii lor”. Ca urmare ei se vor îndrepta fie, catre nordul Europei (Franta, Benelux si Marea Britanie), fie catre continentul nord–american. În sfârsit, ar exista în lume 4 burse de valori pentru diamante (considerate ca cele mai prestigioase si importante), iar acestea, care administreaza anual cca 30Md€ (Beurs voor Diamanthandel–pentru diamante taiate, DiamantClub van Antwerpen, Vrije Diamanthandel–pentru diamante brute si taiate, respectiv, Antwerpsche DiamantKring–pentru diamante brute), toate, se gasesc în Antwerp's diamond district (Diamond Quarter/Diamantkwartier) si toate sunt în evidenta Diamond Office, departament al fundatiei private AWDC (Antwerp World Diamond Centre) având ca obiectiv, aparea intereselor colective în sectorial de diamant belgian, care faciliteaza importul și exportul de diamante în și din Anvers (Antwerp) prin intermediul  campaniilor de marketing pe care le gazduieste, serviciilor, conferințelor, târgurilor comerciale, misiunilor economice și prin diverse alte căi (în special, prin intermediul dealerilor).  „In October 1973, the AWDC was established as the Hoge Raad voor Diamant (HRD), or Diamond High Council, by the Belgian government and diamond industry representatives”. Recunoscuta „the diamond capital of the world”, acesta, alaturi de „other groups”, ajută la dezvoltarea, protecția și prelucrarea acestor diamante (care includ bănci cu diamante, brokeri de asigurare, expeditori, cei mai buni poligheți și cercetători), cu o cifra anuala de afaceri de cca 17Md£ (cca 20Md€/25Md$US).  Cca 77% din diamantul brut extras în lume si 55% din cel taiat tranziteaza prin Diamantkwartier („Km2 al Diamantului”), limitat de strazile Schupstraat, Hoveniers si Rijf. În ciuda unui sistem de securitate sofisticat de ultima generatie (considerat atunci ca unul dintre cele mai performante si sigure), jaful are loc, totusi, în noaptea de 15–16 februarie 2003, „fără armă de foc, fără violență si fără ură” (regula lui Spaggiari). Hotii vor penetra în institutie prin garaj, pe care îl vor deschide cu o telecomanda (dublura) contrafacuta în oras, ca de altfel, toate celelate accesorii utilizate în cursul jafului (chei, înregistrari video, etc.). Acestia vor sparge 123 de casete de valori dintre cele 160 (exista surse prestigioase care indica, gresit, 109/180) ale institutiei financiar–bancare plasate într-un seif gigant aflat cu 2 etaje mai jos (considerat „impenetrabil”), fara sa se fi declansat sistemul de alarma (protejat de catre 10 mecanisme de securitate multipla, printre care si o poarta – sas de o grosime de 61 cm si de o greutate de cca 3 tone prevazuta cu un sistem de blocare „a combination wheel with numbers from 0 to 99” cu 100 de milioane de combinații posibile si senzori magnetici, camere video de supraveghere, detectori de caldura cu raze infrarosii, senzor seismic, de miscare si radar Doppler). „The door was monitored by a pair of abutting metal plates, one on the door itself and one on the wall just to the right. When armed, the plates formed a magnetic field. If the door were opened, the field would break, triggering an alarm. To disarm the field, a code had to be typed into a nearby keypad. Finally, the lock required an almost-impossible-to-duplicate foot-long key. „More than 123 out of 160safe deposit boxes were forced open, each of which was made of steel and copper and had both a key lock and combination lock”. Jaful (comis în week – end, în noaptea de 15–16 februarie) este descoperit, luni dimineata, pe 17 februarie, de catre agentul de paza, în jurul orei 07h15. Merită să subliniez aici faptul ca week–endul de 15-16 februarie 2003 a fost ales, probabil si datorita Turneului de Tenis de la Anvers (în circuitul profesionist WTA/ATP, activ între 2002–2015). În acest turneu, Belgia era reprezentata de catre jucatoarea belgiana Kim Antonie Lode Clijsters (n. 1983), iar duminica (pe 16 februarie) avea loc un meci de tenis foarte important dintre aceasta din urma si celebra jucatoare americana Venus Ebony Starr Williams (n. 1980 – fost lider al lumii în ierarhia WTA de 3 ori, cu 20 de titluri de Grand Slam /Mare Șlem: 7 la simplu, 11 la dublu feminin, și 2 la dublu mixt și 3 medalii olimpice, 2 la dublu feminin și 1 la simplu). În ceea ce o priveste pe Clijsters, în  2003, aceasta a câștigat 9 turnee la simplu și 7 la dublu, ajungând și în 2 finale de Grand Slam (Mare Șlem), la Roland Garros și la US Open, ambele pierdute însă în fața lui Justine Henin (n.1982–fostă jucătoare profesionistă de tenis din Valonia/„Belgia francofona”–una dintre componentele statului federal Belgia, alaturi de regiunile Flandra/”Belgia olandofona” si Bruxelles Capitale–bilingva, conform art.4 din Constitutia Belgiei), câștigătoare a 7 titluri de Mare Șlem și medaliată cu aur la Olimpiada de la Atena. În finala din 16 februarie (care debuteaza în jurul orei 14h00), desi Kim Clijsters (WTA3–sustinuta de catre 14.400 „suporteri”) este înfrânta de catre Venus Williams (WTA2) în 2 seturi (6-2, 6-4), atentia populatiei si a autoritatolor locale este concentrata asupra confruntarii dintre cele 2 jucatoare, în care aceasta din urma îsi aparea titlul dar si cele cca 1.702 diamante care îi reveneau (cca 585.000$US). Cu alte cuvinte, nimeni nu era interesat de ceea ce se întâmpla în AWDC (Antwerp World Diamond Centre) din cartierul Hoveniersstraat (Grimbergen, 9-11 Schupstraat), care era supravegheat de 63 de camere video si de catre Politia Locala (7z/7z, 24h/24h). Ceea ce, evident, era un mare avantaj pentru cei care au conceput si au pus la cale jaful.

Thomas CSINTA, scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences Notă Adevărul meu, conform materialului original, inedit, nepublicat,...

Fotograful  si scriitorul Albert Spaggiari, legendar raufacator francez de origine italiana, creierul „jafului (loviturii, spargerii) secolului” („le casse du siècle”), din câte stiu, nu a fost niciodata la Bessières, dar cei de aici inspirându-se din cartile lui au reusit sa „calce” pe urmele acestuia si sa comita un jaf de mare anvergura al carui prejudiciu se ridica la cca 2,5M€. (Investigatii Jurnalistice în serial. Vol.4 „În umbra vietii”. Incursiune în istoria marii criminalitati franceze si francofone contemporane – Organizarea  si functionarea mediului carceral francez. Sistemul juridic francez si Codul penal criminal. Erori judiciare si revizuirea condamnarilor penale. Repararea erorilor judiciare si a detentiei provizorii.  Branduri legendare ale marii criminalitati franceze si ale evadarilor spectaculoase – Thomas Csinta). Între 15–18 martie  2014, are loc un jaf spectaculos la o filiala a bancii Crédit Agricole din Bessières de pe Av. de la Gare (Toulouse Métropole), cu un prejudiciu în valoare de cca 2,5M€, care avea la baza modul  operator utilizat si în  „spargerea (lovitura) secolului” („le casse du siècle”) între 16–18 iulie 1976,  la o filiala a bancii Société Générale la Nisa de pe Av. Jean Médecin – Place Masséna (Nice–Côte d’Azur Métropole), cu un prejudiciu de cca 50MFFr (cca 7M€, însa estimat la 40M€PPA/Putere de cumparare) de catre Albert Spaggiari, figura emblematica a crimei organizate franceze.  [A se vedea pentru detalii articolul autorului: În umbra vietii (Partea IIIa). Brand-uri legendare ale marii criminalitati franceze si ale evadarilor spectaculoase.].  Ca si în „spargerea secolului” („fara arma, fara violenta si fara ura”), la Bessières, comandoul ajunge în sala casetelor (seifurilor) de (cu) valori a bancii, prin intermediul unui tunel sapat („Drumul catre Paradis”), trecând prin  reteaua de canalizare a localitatii. Procesul celor 11 persoane (cu vârtstele cuprinse între 26 si 63 de ani) implicate în jaful spectaculos de la agentia bancara Crédit Agricole din Bessieères (aflata în centrul unei aglomeratii urbane de cca 15.000 de locuitori–Communauté de communes de Val'Aïgo–Toulouse Métropole) s-a desfasurat între 1–12 octombrie 2018 în fata Camerei Corectionale a Tribunalului de Înalta Instanta Bordeaux (Bordeaux Métropole), prezidate de catre Sophie Petriat, avându-l ca Avocat general al acuzarii (reprezentând Ministrul Public) pe Mathieu Fohlen (Viceprocurorul Republicii de pe lânga TGI–Tribunalul de Înalta Instanta din Nancy si Prim-Viceprocuror al Republicii la Curtea de Apel Bordeaux).Conform celor 18 volume ale dosarului, comandoul care a ajuns în sala de casete de (cu) valori a bancii  prin intermediul unui tunel („Drumul Paradisului”–de o lungime de cca 30m) sapat în reteaua de canalizare a oraselului, inculpat cu capetele de acuzare de „asociere de raufacatori” si „jaf în reuniune” (în banda organizata), a reusit sa sparga 110 casete (cutii) de valori–cu 107 dintre nevide, dintr-un total de 160 (cu 52 închiriate persoanelor fizice, continând cantitati importante de bijuterii–unele dintre ele inestimabile, de „valoare emotionala”, mari sume de bani în cash, lingouri de aur, documente personale si administrative, etc.), aducând acesteia un prejudiciu material si financiar (în contul clientilor) de cca 2,5M€ (conform Procurorului Republicii de Toulouse, Michel Valet), estimat de catre orgaanismele de asigurari responsabile cu despagubirea victimelor.Chiria casetelor de valori varia (în functie de dimensiunile  acesteia) între 81,50€–180,50€  pe an.Dintre cei 11 inculpati în dosar („profesionisti” si „amatori”), 6 (ai caror implicare în jaf–considerat doar „furt” de catre „autori”,  era „limitrofa”) vor fi prezenti în fata instantei judecatoresti corectionale (compusa din 3 magistrati–judecatori, cu Sophie Petriat presedinte) în stare de libertate, iar ceilalti 5 (implicati „direct” în jaf, toti, cu cazier judiciar), în stare de arest.Unii dintre ei sunt judecati si pentru complicitate la diferite „proiecte de jafuri” printre care si atacul unei filiale a bancii BNP (Banque Nationale de Paris) din strada Carnot de la Reims (Reims Métropole–subprefectura departamentului Marne, regiunea administrativa Grand Est), aflata în proximitatea catedralei si a Palatului de Justitie, respectiv, al unui depozit al transportatorului de fonduri în cash Brink’s din Toulouse (Toulouse Métropole–departamentul Haute Garonne, regiunea administrativa Occitanie) si pentru atacul armat al unui depoozit de armament al PSIG (Peloton de Surveillance et d'Intervention de la Gendarmerie–Plutonul de Supraveghere si de Interventie) al Brigazii de Jandarmerie Toulouse.Interpelarea (arestarea) lor în zorii zilei (în jurul orei 06h00) de 5 aprilie 2016 ca urmare a anchetei legate de jaful („furtul”) de la banca Crédit Agricole din Bessières, de catre Sectia de Cautare a Brigadei de Jandarmerie Midi–Pyrénées din Toulouse (sub comanda Col. Éric Matyn), i-a împiedicat pe acestia sa-si duca la „bun sfârsit” proiectele (planurile).Atunci, în total 14 persoane (cu vârstele cuprinse între 26–63 de ani si nu între 30–55 de ani asa cum sustin unele surse) originare din Toulouse Métropole au fost interpelate în mai multe zone geografice franceze (Toulouse Métropole, Métropole du Grand Paris, Tours–Val de Loire Métropole, Communauté urbaine du Grand Reims si  Montpellier Méditeranée Métropole) la care au participat cca 200 de jandarmi, printre care si unitati de GIGN (Grup de Interventie de elita a Jandarmeriei Nationale).Conform Procurorului Republicii de Bordeaux Marie-Madeleine Alliot, „unii dintre ei erau integrati socio–profesional (având familie si o activitate lucrativa), dar principalii instigatori au mai fost condamnati sau cercetati penali pentru jaf armat, detinere ilegala de arma de foc sau pentru asociere de raufacatori”.Cu ocazia interpelarii lor, arme de foc [3] (de categoriile A si B  printre care si un 357 Magnum, revolvere, pistoale mitraliere semiautomate Kalasnikov cu încarcatoare si munitie), banderole ale politiei si uniforme al jandarmeriei, veste antiglont, calculatoare si materiale informatice de falsificat documente de identitate, aparate foto de mare rezolutie si camere video performante (de ultima generatie), respectiv, balize de geolocalizare, utilaje pentru iluminarea tunelului, echipamente pentru decriptare si decodare, dar si aparatura pentru bruiaj, ar fi fost descoperite la domiciliile acestora, ca de altfel si bijuterii de (mare) valoare si ceasuri de lux (la Saint-Ferréol–Comunitatea de comune Lauragais Revel Sorézois–regiunea administrativa Opccitanie), stupefiante (150 de plante de cannabis în cultura si 100g de cocaina – la 2 domicilii din nord-estul Metropolei Toulouse) si cca 60.000€ (în cash–la un garajist). În sfârsit, sanctiunea penala maxima pentru cei 11 preveniti (inculpati) în acest dosar instrumentat în procedura corectionala de catre magistratii JIRS Bordeaux (Jurisdictia Interregionala), este de 10 de detentie criminala (pentru „primari”, adica pentru cei aflati la prima condamnare) si 20 de ani, în cazul recidivistilor sau ai celor implicati în mai multe dosare corectionale. Dintre cei 5 principali inculpati în dosarul „bandei canalizarilor”  („clubul celor 5”), antrenati (toti) sub o forma sau alta în marea delincventa (si nu în marea criminalitate, cum sugereaza o parte din mass-media franceza), 3 sunt considerati ca „nucleul dur” al „expeditiei canalizarilor” din subsolurile agentiei bancare Crédit Agricole din Bessières. Este vorba de Pascal Teso (în vârsta de 48 de ani, care s-ar fi inspirat din celebrele lucrari ale fanului sau Spaggiari, în special din cartea „Les égouts du Paradis”/Canalizarile Paradisului,  aparat de catre avocatul Pierre Le Bonjour), considerat „creierul” operatiunii (de „furt” si nu de „jaf”), specialist în BTP (Constructii Imobiliare si Lucrari Publice) si de recidivistii Wlodizimiers Janczyszyn („Vlad Polonezul”, în vârsta de 37 de ani), „autoantreprenor”, specialist spargeri si furturi de vehicule, aparat de catre Edouard Martial si Apollinaire Legros-Gimbert) si un fost sergent în Legiunea Straina (franceza) de origine croata, Zoran Panic („La Zoze”, în vârsta de 58 de ani), devenit infractor recidivist, care ajunge în Franta (din tara sa de origine – atunci Iugoslavia, aparat de catre Alexandre Novion) la vârsta de 6 ani, obtinând ulterior o diploma de PEP (Brevet de Studii Profesionale) în organizarea de spectacole, înainte de a se specializa în decodificarea cardurilor bancare de credit si falsificarea documentelor de identitate si în sfârsit, un alt recidivist, Dominique Soulage (în vârsta de 52 de ani, aflat în posesia unei diplome educator sportiv, aparat de catre Pierre Dunac), „expert în autogenă” (specializat în lucrari cu lampa de sudura), fost infirmier-militar si boxer amator, iar ulterior, devenit agent de securitate, responsabil cu spargerea castelor de valori de la Agentia bancara Crédit Agricole din Bessières.Acestora se va alatura Cédric Lubet (în vârsta de 30 ani, cel mai tânar membru al bandei, aparat de catre Eric Mouton), barman-administrator al unui snak-bar din Bessièrs (în care planul a fost conceput), un admirator al lui Teso si apropiat lui  Janczyszyn (pe care îl cunoaste în sala de sport din localitate, pe care o frecventa), watcher (angel) al tunelului („La Route du Paradis”/Drumul Paradisului) în exterior (dar cu o „importanta contributie” si în saparea si consolidarea acestuia), care ar fi fost în contact si cu cei care planificau si pregateau jafurile de la depozitul Brink’s, respectiv, de la Brigada de Jandarmerie de la Toulouse Pe 10 octombrie 2018, contra acestora, Avocatul general Mathieu Fohlen va solicita instantei pedepse cuprinse între 7-10 de detentie criminala.În ceea ce îi priveste pe cei 6 inculpati „periferici” în dosar, avocatul general este mai putin sever si considera ca acestia (în functie de „contributia” fiecaruia în parte) pot fi condamnati si ei, cu pedepse cuprinse între 6 luni de închisoare cu supendare si 4 ani de închisoare, cu executare. Acesta a tinut cont si de o serie de factori care au contribuit indirect la jaful comis de catre cei inculapati în dosar (distrugerea a 2 centrale telefonice Orange de la Bessières–aflata la cca 200m de sediul agentiei bancare, respectiv, celei diametral opuse din localitata învecinata, Villemur-sur-Tarn, pentru neutralizarea alarmelor de la banca si blocarea comunicatiilor telefonice din zona, inclusiv, cele dintre serviciul de securitate a bancii si politia locala–un prejudiciu material de cca 595.000€, moartea unui barbat în vârsta de 86 de ani datorita unei crize  cardio–respiratorie, a carui sotie nu a putut contacta  serviciul de urgenta în lipsa functionarii serviciilor de telefonie, etc.). Dintre acestia, 3 „muschetari”, ar fi fost mai putin „periferici”. Este vorba de Grégory R. (în vârsta de 35 de ani, tehnician–expert al Companiei de Telefonie Telecom – la  filiala Orange, aparat de catre avocatii Maud Sobel si Maud Secheresse) care ar fi asigurat iluminarea tunelului (în cadrul unei „prestatii tehnice”) contra sumei de 5.000€ promisi de catre Teso (dar ar fi primit, pâna la urma, numai 4.000€) si care ar fi fost singurul care l-ar fi identificat pe „Vlad Polonezul”, ca unul dintre cei care ar fi lucrat la saparea tunelului (cu toate ca acesta din urma, a negat acest lucru cu vehementa).Conform declaratiei acestuia „la bara”, Teso l-ar fi contactat în ianuarie 2014, cu scopul instalarii curenntului electric în tunel, dar acesta i-ar fi cnoscut si pe ceilalti membri ai „expeditiei canalizarilor”, în barul lui Lubet. Cu alte cuvinte, acesta era la curent cu jaful care urma sa fie comis (prin intermediul tunelului) la agentia bancara Crédit Agricole. Dupaă cum sustinea, regreta ca „a acceptat oferta lui Teso, dar, din pacate, nu mai putea sa dea înapoi. Nu putea sa-l refuze. Si-a dat seama ca are de-a face cu o echipa bine organizata si structurata (hiperorganizata)”. El ar fi conborât în tunel de 2 ori pentru operatiuni „srict” tehnice (montarea de cabluri electrice, izolarea acestora si instalarea lampilor de iluminat) care ar fi durat cca 3 ore: „era foarte periculos din cauza umiditatii”.Din investigatiile mele reiese însa si faptul ca electricianul (în calitatea de angajat al filialei Orange a Companiei de telefonie Telecom) ar fi avut acces si la centralele telefonice din Bessières et Villemur-sur-Tarn, care au fost distruse (în zorii zile de 16 martie, în jurul orei 05h00) pentru neutralizarea alarmelor în timpul jafului, iar acesta, ar fi efectuat, în repetate rânduri, si interventii tehnice la agentia bancara Crédit Agricole.  Ma întreb atunci daca nu cumva acesta ar fi jucat, eventual (în realitate), un rol mai important în acest jaf, decât ar fi pus în evidenta ancheta?! Cu toate ca acesta a negat orice fel de implicare a sa în neutralizarea centralelor telefonice si în distrugerea acestora, ceea ce sustineau, de altfel, si cei 5 inculpati principali în dosar care au fost încarcerati în detentie provizorie! Panic, „stia ca liniile telefonice vor fi taiate”, Teso „era prea ocupat cu saparea tunelului pentru a se ocupa de centralele telefonice”. În ceea ce-i priveste pe Soulage si Lubet, în noaptea de 15-16 martie ar fi avut „alibi”, ca de altfel si Vlad care ar fi petrecut noaptea cu prietena sa (Virginie). Acesta din urma, aflat în libertate conditionata sub control judiciar, revenea periodic (lunar) în Franta (din Elvetia), pentru a respecta restrictiile acestuia. Si atunci, cine a distrus centralele telefonice (cu un explozibil puternic) pentru neutralizarea alarmelor si întreruperea comunicarilor în timpul operatiunii? În sfârsit, inculpat în dosar pentru complicitate la spargere, Grégory R. este cercetat în libertate sub control judiciar, însa contra lui Avocatul general Fohlen a solicitat 3 ani de închisoare.Contra unui alt complice al „Clubului celor 5”, Gréory C. (în vârsta de 26 de ani, fost jandarm auxiliar care „n-a fost încarcerat decât o singura zi în ciuda faptului ca la domiciliul acestuia au fost descoperite cantitati importante de steroizi si tigari de contrabanda de origine spaniola”, aparat de catre Eric Grosselle), numele caruia apare si în alte 2 dosare infractionale (proiectele atacurilor depozitului Brink’s si al Jandarmeriei din Toulouse), Avocatul general Fohlen a solicitat 2 ani de închisoare (dintre care 1 an cu supendare). Acesta ar fi „aderat” periferic la operatiune ca urmare a unei „deceptii amoroase”.În sfârsit, cel de-al 3-lea „muschetar” prevenit a fost Nordine F. (în vârsta de 52 de ani, frigorist de profesie, prieten apropiat al lui Panic, aparat de catre  Philippe Stepniewski), cercetat penal si el în libertate conditionata sub control judiciar.