Etichetă: Renée le Roux

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/pregatim-viitorul-promovand-excelenta-corespondenta-de-la-pompiliu-comsa-prof-univ-asoc-univ-apollonia-directorul-ziarelor-realitatea-timpul-parteneri-media-ai-jurn/ Rezumatul lucrării „Jaful Secolului de la Nisa (1976)” în format pdf Congresul Internațional al Universității Apollonia din Iași 29 februarie - 3...

Dosarul criminal Le Roux–Agnelet (în care, de-a lungul timpului, am obținut rezultate deosebite), a fost și va rămâne unul dintre cele mai complexe și cele mai controversate din întreaga istorie a criminalității franceze, în care, după părerea mea, adevărul este incert și există șanse foarte mici ca acesta să fie cunoscut vreodată. Ca urmare, sunt forțat de împrejurări ca în acest dosar șă recunosc conjectura lui Pablo Neruda (poet și om politic chilian, consul în Spania, Japonia, China și ambasador la Paris, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1971), conform căreia „adevărul este că nu există adevăr”. În acest dosar criminal, excepțional, legat de „războiul cazinourilor” de pe Coasta de Azur, respectiv, de organizația criminală french connexion” (specializată în traficul de stupefiante – în care Jean-Dominique Fratoni, Tony Zampa, Jacques Médecin, au jucat un rol important) este vorba de dispariția misterioasă a lui Agnès–Gloria Le Roux (n.1948, moștenitoarea celebrului Hyatt Regency Nice Palais de la Méditerranée) în timpul vacanței de „Sărbătoarea Tuturor Sfinților (Toți Sfinții)”, estimată între 25 octombrie și 2 noiembrie 1977. Anchetatorii găsesc în apartamentul ei o scrisoare, de tip „adio” în care ea sugerează că s-ar fi săturat de viață și că intenționează să se sinucidă, în care însă, îl desemnează ca moștenitor al averii ei pe amantul său pe Jean–Maurice Agnelet (n.1938, francmason–Masonic lodge officer, avocat la Nisa, președinte al Ligii Drepturilor Omului pe plan local). Jean-Maurice Agnelet leaves his office on October 10, 1978 in Nice. Ca urmare, acesta din urmă, întră, automat, în colimatorul justiției, care este convinsă, încă de la început (grație anchetatorilor implicați în dosar de la SRPJ (Serviciul Regional de Poliție Judiciatră) de la Nisa, că scrisoarea semnată de către Agnès („Îmi pare rău, abandonez. Aici se oprește drumul meu. Doresc ca Maurice să se ocupe de toate”) nu ar fi fost semnată de ea, adică, cu alte cuvintea, aceasta ar fi falsă. Cu atât mai mult cu cât, în cursul lunii septembrie 1978, Jean-Maurice Agnelet a și transferat banii ei pe contul său, la care avea acces și noua sa amantă Françoise Lausseure.Interpelat de către polițiștii de la SRPJ (Serviciul de Poliție Judiciară) de la Nisa, acesta susține că în perioada dispariției lui Agnès (care nu va fi declarată moartă decât peste 3 decenii–pe 12 aprilie 2007), el ar fi fost în Elveția, în compania amantei sale, care va confirma acest lucru, ceea ce îi asigură eliberarea sa și scoaterea lui de sub urmărire penală. În concluzie, după cum era și de așteptat, pe 30 septembrie 1985, Jean-Maurice Agnelet va fi achitat la Nisa de către Curtea cu Jurați al departamentului Alpes Maritimes (regiunea administrativă PACA–Provence–Alpes–Côte d'Azur) în dosarul criminal al dispariției lui Agnès–Gloria Le Roux, pentru omucidere dar el va fi condamnat de către Curtea de Appel Lyon, într-un alt dosar penal (corecțional) financiar, de abuz de încredere și înșelăciune (având ca obiect cumpărare de voturi) la 30 de luni de închisoare dintre care 6 cu suspendare.Cum din 1980 el trăia în Canada, în cursul lunii august 1983 autoritățile judiciare franceze vor emite contra acestuia un mandat de arestare internațional, iar pe 8 august 1983 el va interpelat la revenirea în Franța pe  Complexul aeroportuar Chasrles de Gaulle Paris–Roissy și încarcerat în detenție privizorie până pe 7 octombrie 1983 când justiția franceză va înceta umărirea sa penală în dosarul lui Agnès Le Roux, avînd ca efect punerea lui în libertate, definitiv, pe 17 februarie 1984.Dar Renée le Roux (mama lui Agnès și fostă PDG a Hyatt Regency Nice Palais de la Méditerranée–luxos complex hotelier cu casino, aflat pe celebrul bulevard promenade des Anglais), fiind convinsă ca Agnelet este criminalul, nu se lasă, iar în 1997 va depune o plângere penală contra acestuia (bazîndu-se pe rezultatul unei serii de investigații private) conform cărora alibiul lui Françoise Lausseure pe care aceasta a furnizat lui Agnelet ar fi fost un fals. Și într-adevăr, amenințată de mai multe ori, în cursul lunii iunie 1999, aceasta recunoaște acest lucru pe care va și confirma în cursul lunii februarie 2000 în fața judecătorului de instrucție Anne Vella însărcinat cu instrumentarea dosarului, care pe 7 decembrie 2000 va redeschide dosarul dispariției lui Agnès Le Roux.Pentru că justiția franceză „se mișcă” cu viteza melcului, în cursul lunii martie 2004, faptele din dosarul criminal Agnelet vor fi reclaificate în „asasinat”, iar pe 23 noiembrie 2006 Agnelet va fi judecat, din nou, la Nisa, de către Curtea cu Jurați a departamentului Alpes Maritimes, care în verdictul său din 20 decembrie 2006, îl achită din nou pe acesta în „beneficiul îndoielii”. Încheiere, născută pe 22 decembrie 1922, Renée Le Roux (Bousquet înainte de căsătorie, originară dintr-o familie bască), a fost manechină la casa de modă Grès et Balenciaga, înainte de a se căsătorii  în 1942 cu cu omul de afaceri bogat Henri Le Roux PDG al „Société des bains de mer” (SBM) la Monaco, cu care va avea 4 copii, dintre care Agnès-Gloria (n.1966),  și Jean-Charles (n.1957), vor deveni celebri. Ea pentru dispariția ei, iar el pentru că, impreună cu mama sa va scrie o carte legată de dispariția ei cu titlul „Renée Le Roux, une femme face à la Mafia" (Editura Albin Michel, 1989). În ceea ce îl privește pe Jean–Maurice Agnelet (care toată viața lui și-a susținut nevinovăția în dosar), după o serie de demersuri judiciare pe lânga TAB (Tribunalul de aplicare și de amenajare a pedepselor) Caen, făcute de către avocatul său Katia Gabriel, obține pe 8 septembrie 2020, o înterupere a executării pedepsei, având în vedere faptul era încarcerat în Centrul Penitenciar Caen (prefectura departamentului Calvados, regiunea administrativăNormandie), cunoscută și sub numele de Închisoarea Beaulieu (cu o capacitate de 438 de locuri, aflată în cartierul Maladrerie la Caen), unde din 1975 sunt încarcerați detinuți condamnați la pedepse lungi de închisoare și care din 29 octombrie 1975 este considerat, simultan, și monument istoric, pentru că a fost dat în folosință în 1696. Dar Parchetul face apel la această decizie considerănd că punerea în libertate condișionată a lui Agnelet (în vărstă de 82 de ani) n-ar fi justificată, care va fi refuzat, iar pe 24 decembrie 2020 (în ajunului Crăciunului), Agnelet este eliberat pentru a fi în îngrijirea fiului său Thomas Agnelet în Noua Caledonie (colectivitate teritorială franceză peste mări – arhipelag   în vestul Oceanului Pacific în regiunea Melanezia, situat la câteva grade nord față de Tropicul Capricornului). El moare Nouméa (capitala colectivitîții teritoriale) ca urmare a unei crize cardiace, pe 12 ianuarie 2021. Între timp, conform unor investigatii aprofundate în dosar, în martie 2011, vom identifica un celebru infractor, al cărui nume apare într-o serie de dosare penale (criminale), de mare anvergură, Jean-Pierre Hernandez (atunci în vârsta de 75 de ani) fost membru al celebrei organizatii criminale „French Connexion”, care pe 10 martie 2011 va sustine conjectura mea, conform careia, asasinarea lui Agnès Le Roux ar fi fost comandata de către „mafia cazinourilor” de pe Coasta de Azur, apropiată organizatiei „French Connexion”.Conform acestuia, asasinatul ar fi fost comis de către Jeannot Lucchesi (în cadrul unui contract) facând parte din grupul infracțional condus de către caidul Tany (Gaëtan) Zampa  de la  Marsilia, asociat organizatiei  criminale specializata în traficul de stupefiante „French Connexion”, iar această mărturisire, criminalul i-ar fi făcut-o în 1987, puțin timp ănainte de moartea sa. Vehiculul Range Rover alb al lui Agnès Le Roux, l- ar fi fost casat într-un „cimitir de masini”, după ce cadavrul ei l-ar fi aruncat într-o calancă (calanque - narrow, steep-walled inlet that is developed in limestone, dolomite, or other carbonate strata and found along the Mediterranean coast). Ca urmare, avocații lui Jean–Maurice Agnelet, François Saint-Pierre si Jean–Pierre Versini-Campinchi, for face o serie de demersuri judiciare pentru  casarea sentinței și revizuirea condamnării acestuia, în cadrul unui nou proces, dar cererea lor va fi respinsă pe 17 septembrie 2012. Pentru că Gilles-Jean Portejoie, avocatul Familiei Zampa va riposta și el și va depune o plângere contra acestuia pentru difamare publică contra memoriei unui mort (decedat)-Gaëtan Zampa, iar Hervé Temime, avocatul familiei familia Le Roux consideră că, caidul Hernandez vrea sâ-și facă doar publicitate, dar în realitate, afirmațiile lui nu pot fi verificate.

Dosarul criminal Agnelet–Le Roux, în care am fost direct implicat prin intermediul investigațiilor mele, în favoarea nevinovăției inculpatului Jean–Maurice Agnelet (n.1938) și care a marcat profund istoria criminală a Franței în perioada 1977–2014, este unul dintre cele mai celebre „ale timpurilor noastre”, în care un presupus criminal este condamnat, după 3 achitări, în sfârșit, la 20 de ani de recluziune criminală. Instituțiile statutului care au intervenit în acest dosar deosebit (excepțional), în care, cel puțin aparent, nu există nici cadavru și nici mobil (fiabil) au fost: Curtea cu Jurați al Departamentului Alpes Maritimes (Nisa–30 septembrie 1985, cu verdictul: achitarea lui Jean–Maurice Agnelet) și Curtea cu Jurați al Departamentului Île et Vilaine (Rennes–11 aprilie 2014, cu verdictul: condamnarea lui Jean–Maurice Agnelet la 20 de ani de recluziune criminală). Ca urmare a insistențelor lui Renée Le Roux (1922–2016) mama lui Agnès - Gloria Le Roux (1948–1977), pe 7 decembrie 2000, fapta de „dispariție voluntară, urmată de sinucidere și sechestrare de cadavru” din dosar este recalificată de către judecătorul de instrucție Anne Vella în „omucidere voluntară”, iar pe 13 martie 2004, în „asasinat” și Jean–Maurice Agnelet este arestat din nou. Reamintesc aici faptul că Agnès Le Roux dispare fără urmă în timpul vacanței de Toussaint (Sărbătoarea Tuturor Sfinților) între 25 octombrie–2 noiembrie 1977. Această „întorsătură” spectaculoasă în dosar intervine datorită schimbării depozitiei lui Françoise Lausseure pe 11 iunie 1999, care a „asigurat” lui Jean– Maurice Agnelet, un alibi în perioada derulării crimei. Într-un alt proces, care se va deschide din nou pe 23 noiembrie 2006, în fața Curții cu Jurați al Departamentului Alpes Maritimes la Nisa, pe 20 decembrie 2006, Jean–Maurice Agnelet este din nou achitat, dar Ministerul Public face apel (recurs) la sentința, iar pe 11 octombrie 2007, acesta din urmă este rejudecat le Aix en Provence (Marseille Métropole) în fața Curții cu Jurați al Departamentului Buches du Rhône și condamnat la 20 de ani de recluziune criminală. Dar Jean–Maurice Agnelet nu se lasă și face recurs la Curtea de Casație. Din nefericire pentru el, totuși, pe 13 decembrie 2007, eliberarea lui condiționată sub control judiciar este refuzată, iar pe 15 octombrie 2008, recursul său în fața Curții de Casație este respins. În concluzie, condamnarea lui ramâne definitivă. Estimând însă că dreptul său la aparare, în timpul procesului, nu a fost respectat (conform Declaratiei Universale a Drepturilor Omului), în 2009, Jean–Maurice Agnelet (care a fost și președinte al Ligii Drepturilor Omului de la Nisa) sesizează CEDO (Curtea Europeana a Drepturilor Omului), iar în 2010 solicită (e)liberarea sa, cel puțin, condiționată, sub control judiciar. Conform unor investigatii aprofundate în dosar, în martie 2011, vom identifica un celebru infractor, pe nume Jean-Pierre Hernandez (atunci în vârsta de 75 de ani) fost membru al celebrei organizatii criminale „French Connexion”, care pe 10 martie 2011 va sustine conjectura mea, conform careia, asasinarea lui Agnès Le Roux ar fi fost comandata de către „mafia cazinourilor” de pe Coasta de Azur, apropiată organizatiei „French Connexion”. În încheiere, pentru acoperirea datoriilor sale, pe 10 iulie 2018, casa lui Jean–Maurice Agnelet din Chambéry (o vilă de 188m2 construită în 1949 pe stradă Montaigne din cartierul rezidențial select Montjay), în care trăia înainte de condamnarea sa rămasă definitivă pe 18 iulie 2015, a fost scoasă la vânzare prin licitație pentru suma de 65.000€. Vânzarea a fost organizată de către Catherine și Patricia, surorile lui Jean– Maurice Agnelet și Jean-Charles Le Roux, fratele lui Agnès Le Roux, cu scopul rambursării costurilor judiciare în procesul condamnatului, în valoare de 60.000€. Dintre cei 15 interesați de imobil, noul proprietar l-a achiziționat în urmă licitației, pentru suma de 297.000€.

În n° 318 (iunie 2007) al ziarului „Poliția Capitalei, precum și în n°6 (iunie 2007) al „Monitorului Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului” am prezentat un studiu aprofundat al „Dosarului criminal Agnelet”, unul dintre cele mai complexe, controversate și ambigue dosare penale franceze legat de „Războiul cazinourilor” de pe Coasta de Azur din anii 1970. Un dosar criminal în care există un suspect inculpat, unul singur, Jean-Maurice Agnelet, considerat de către magistrații însărcinați cu ancheta, că ar fi responsabil de dispariția prietenei (amantei) sale Agnès Le Roux, moștenitoarea Casinoului „Palais de la Méditerranée” din Nisa (considerat „Las Vegas” european), cu 30 de ani în urmă, în octombrie 1977. Un dosar criminal având că obiect de anchetă o crimă de sânge, în care din păcate nu există nici cadavru, niciun mobil real și nicio armă a crimei. Un dosar criminal care de 30 de ani așteaptă o soluție, cu toate că, singurul inculpat în acesta, Jean-Maurice Agnelet, a fost deja de 2 ori achitat: în 1985, respectiv în 2006. Un dosar criminal pe care în Jurnalul Bucureștiului l-am comparat cu cel al lui Cristian Ciocă cu titlul „„L-ar fi „plagiat” Cristian Ciocă în dosarul Dispariției lui Elodia Ghinescu (2007), pe Jean-Maurice Agnelet în dosarul Dispariției lui Agnès Le Roux (1977)? In memoriam „Procesul secolului XX” în secolul XXI, după 40 de ani de la evenimentul istoric!”” Dosarul Agnelet a fost instrmentat începand din 1 martie 1978 și pâna în prezent de către 6 judecători de instrucție care au lucrat efectiv cu câteva zeci de anchetatori, polițiști și jandarmi, primul „non-lieu” (încetarea urmăririi penale !) în dosar fiind pronunțat în 1986 (după achitarea acestuia în 1985). Redeschiderea dosarului, după un deceniu și jumătate (în 2000), a fost posibilă datorită „recalificării” acuzației, la insistențele lui Renée Le Roux, mama disparutei „fără urmă”. Adică, sechestrarea de cadavru fiind „transformată” în omucidere, iar mai târziu, în asasinat. Dar, în decembrie 2006, Curtea cu Jurați (Juriul Popular) din Alpii Maritimi (Nisa) compus din 9 jurați (3 magistrați și 6 persoane alese ad-hoc de pe listele electorale) îl achită (pentru a 2-a oară) pe Jean–Maurice Agnelet (atunci în vârstă de 68 de ani), considerând că el nu se face vinovat pentru dispariția (sechestrarea și asasinarea) lui Agnès Le Roux! În acest articol (care este de referință chiar și în Franța – o simplă căutare Google cu titlul Agnes Le Roux probează acest lucru) am încercat să punem în evidență nu numai complexitatea Dosarului Le Roux-Agnelet (în care investigațiile mele au adus o contribuție importantă), respectiv problemele cu care s-a confruntat jurisdicția în acest dosar, dar și contextul social-istoric în Franța anilor 1970 în care a avut loc dispariția lui Agnès le Roux! Am încercat să prezentăm deasemenea persoanele implicate în acest dosar așa cum au fost și sunt ele în realitate, în urma unor investigații pe care le-am făcut la fața locului sau folosind documente de arhivă unele comunicate presei, altele nu, considerate „secret de instrucție”. Unele cunoscute, altele mai puțin și câteva, chiar deloc. Pe tot parcursul articolului am încercat să fiu imparțial. Chiar dacă consider că beneficiul „îndoielii” ar fi trebuit să profite lui Agnelet, așa cum acesta ar trebui să fie favorabil oricărui inculpat contra căruia nu există probe directe fiabile. Probabil că Agnelet avea interes ca Agnès să dispară pentru totdeauna, în primul rând pentru că avea acces la contul ei pe care se aflau banii „adunați” de la Jean-Dominique Fratoni (atunci PDG al Cazinoului Ruhl), iar în al doilea rând pentru că el făcuse deja o altă cucerire. Este vorba de cea de a doua sa soție, Françoise Lausseure, fosta elevă la Liceul din Monaco și ea (Agnès Le Roux), care în 1984 prin testament „lasă moștenire” lui Agnelet suma de 1,5 MFFr (cca 900.000€PPA) și jumătate din averea ei în Canada. Dosar de o mare complexitate, în încercările noastre de a găși o pistă care ar putea conduce la descoperirea adevărului, am fost obligați să recurgem la investigații cu totul ieșite din comun, nu rareori lipsite de legalitate juridică și nu rareori fiind amenințați chiar și cu moartea. Avem certitudinea că nu am aflat tot ceea ce se cunoaște în acest dosar, însă cunoaștem foarte multe „amănunte” pe care puțin sunt cei care le cunosc. Care niciodată nu au fost comunicate presei și televiziunii, care niciodată nu au fost analizate, fie din lipsa de interes, fie din motive, poate și politice. Avem convingerea că am descoperit și unele „amănunte” care nu au fost cunoscute nici de către autoritățile polițienești și judecătorești care s-au ocupat de acest dosar de-a lungul timpului, pentru că ele au urmat nu rareori piste false care au eșuat, întotdeauna. Autorul acestui articol a adresat și o varianta în limba franceză sub formă de memoriu Tribunalului de Înalta Instanța Aix en Provence (Aix-Marseille) în care expune detaliat aceste „amănunte”, nu pentru a-l dezvinovăți pe Agnelet sau a-l acuza pe Fratoni dar cu scopul căutarea adevărului. Deși nu a fost dat publicității și nici comunicat presei, am aflat din surse apropiate dosarului că avocatul general al acuzării se baza pe faptul că în 2003 a fost lansată o pistă, pistă „Korriganilor” (după numele unui CAT-Centru de Ajutor pentru Muncă) ca urmare a investigațiilor efectuate de către PI (Private Investigator) Bernard Narranjo (în 2002), ceea ce a permis redeschiderea dosarului lui Agnelet pe 19 martie 2004. Conform acestei piste, un fost salariat al CAT, astăzi decedat, ar fi menționat (confirmat) într-un proces verbal lui Narranjo că în 1977 ar fi primit ordin din partea conducerii să sape 2 gropi „în care urma să fie depozitate carne vie”. Verificând însa procesul verbal, nu există nicio dovadă a faptului că salariatul de la CAT ar fi spus adevărul. Și nici că acest proces verbal ar fi autentic. În plus, studiind depoziția lui cu atenție, el indică (cu o mare incertitudine) că la fața locului, în noaptea premergătoare dispariției lui Agnès, ar fi „zărit”, 2 persoane, un cuplu care „putea să fie Agnelet și Le Roux”. În ciuda acestei piste lansate cu (prea) mult „entuziasm” de către magistrați, evident, Agnelet, va apare din nou în boxa acuzaților între 22 noiembrie– 23 decembrie 2006 și este din nou achitat, fiind în continuare considerat nevinovat în dosar chiar și prin „recalificarea” acestuia. Însa, din păcate pentru el, acest moment de „extaz” a fost de scurtă durată pentru că Parchetul (la insistențele părții vătămate, a făcut apel la această sentință. Procesul urma să fie rejudecat în fața unui Juriu Popular la TGI (Tribunalul de Înalta Instanța) din Aix-en Province (Métropole de Aix-Marseille) care, în prealabil, a și ordonat încă de la începutul lunii iulie „cercetarea minuțioasă a zonei și analiza ADN a resturilor de carne vie care ar fi fost îngropată cu cca 3 decenii în urmă”. Însa, înainte ca procesul lui Agnelet să fi fost redeschis, am aflat deja (din surse apropiate dosarului) că noua pistă lansată de către Bernard Narranjo în 2002, era o pistă falsă. Pentru că din procesele verbale de laborator (pe care le-am primit) reieșea că în probele „materialule” recoltate la locul indicat de către fostul salariat CAT nu s-au găsit nici urmă de sânge și nici de ADN. Nici măcar rămășițe sau celule osoase umane. În ciuda acestui rezultant „șocant” și „demoralizant” pentru Parchet (și partea vătămată, reprezentată de către Renée Le Roux, mama victimei), Ministerul Public reprezentat prin avocatul general al acuzării, Pierre Cortès, a ordonat deschiderea procesului lui Agnelet, luni, pe 17 septembrie 2007. Ca urmare a acestuia, fostul avocat Jean-Maurice Agnelet, (vârstă de 69 de ani) cu o oarecare notorietate la Nisa și Preșdintele (local) al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului, a fost condamnat, pe 12 octombrie 2007, la 20 de ani de recluziune criminală, pentru asasinarea lui Agnès le Roux (atunci în vârstă de 29 de ani), în timpul vacanței de toamnă „Toussaint”! Aceași pedeapsă la care a fost condamnat și medicul veterinar Jean-Louis Turquin, tot la Nisa, în martie 1997, pentru asasinarea băiețelului sau Charles-Edouard (atunci în vârstă de 8 ani în 1991), corpul căruia nu a fost niciodată găsit ! (A se vedea și articolul: „Crimă fără cadavru, fără mobil, pedeapsa pe măsură”).