Bolundul și oamenii de unică folosință! (Corespondență de la prof. univ. asoc. Pompiliu Comșa, directorul ziarului Realitatea)

Nu fac parte dintre cei care au făcut rapid saltul de la slugărnicie la sfidare și chiar nesimțire. Fac parte dintre cei cărora le place să aibă discursuri definitive. Nu cred că situația e atât de gravă ca să pun la dispoziția țării toată ignoranța mea. Cum nu numai pentru mine FB-ul este antidot al singurătății, în timp ce în viața reală lenea e încurajată de ajutoarele sociale, cum am mai scris pe aici, pe colo. Abundă însă cei care au legătură cu politica cât avea și Bulă cu canalul. Și nu mă refer doar la prima stafidită în costum, de baie. Domină gastru-futatores. Sunt oameni de unică folosință, pedalând prin viață ca un bun socialist de cursă lungă. Sigur, prima oară, i-aș întreba: Bă ești prost? Apoi i-aș pofti pentru un răgaz în casa de nebuni pentru că fiecare este, nu mă joc cu cuvintele, un bou.

Doar ungurii, cu ai lor 30 de parlamentari, întotdeauna vor face cărțile la orice vot. Mai mare rușinea. Dar ce avem în rest? Care este raportul de belea al țării? ‘’Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși’’ spunea Schiller și înclin să-i dau dreptate. Dar sunt și rămân un gazetar obișnuit cu relevanța coincidenței. Un renumit scriitor contemporan declara într-un interviu dat unei reviste spaniole că a trăi în România este ca și cum ai înota într-o piscină cu acid sulfuric. Mai pe înțelesul bolunzilor, trecem de undeva altundeva. Chiar dacă femeile noastre își despică fusta până aproape de mă-nțelegi. Detașamentul meu de partizani urlă din rărunchi că n-are mamă, n-are tată, n-are patrie adorată. Personal am ajuns să-mi fie dor de rădăcinile pătrate ale altor copilării. Dacă există viață de apoi, vreau să plâng și acolo. Deși există o legitate a ticăloiei. Măturile au fost lăcatele de la ușile țăranilor noștri vreme de secole. Acum urlu degeaba din sculare până în culcare. Pe vremuri securiștii venerau să găsească nereguli, nu să verifice dacă sunt nereguli. Azi pe toată lumea îi doare-n cur. Clasica definiție a românului rămâne EU. Și nimic mai mult. Am rămas neam de slugă.

Este foarte greu să distingem ceva sănătos în sistemul de stat actual. Există două părți “adverse” majore. Primul e de facto Pesede, care strigă sus și tare că este patrioată, românească, doar “Noi este boborul“; nu ne vindem țara, dăm ajutoare sociale la toată lumea; impozităm cât mai tare și jupuim cât mai dur “capitaliști iegzploatatori” care “a venitară să ne sclavagească copilashii“, plus băncile acelorași iegzploatatori nenorociți care duc tot capitalul peste alte mări și țări; iubim boborul care este acasă, ăia care a plecatără e niște trădători nenorociți; avem “televiziuni” care latră non stop la volum maxim că “Noi e patria, restul e câini, javre trădătoare; organizăm mitinguri publice cu oameni aduși la raport cu forța, plătiți, scoși din producție ca să strige tare cât de mult îl iubește pe primul conducător al țării; suntem la putere, dar schimbăm anual propriul guvern; numim prim miniștri care să fie supuși și să nu miște în front, dar imediat ce mișcă în front sunt trimiși acasă; numim prim ministru o cetățeancă care nu știe nici o limbă străină și se împiedică deseori în lipsurile de exprimare din propria limbă și în deșertul culturii ghenerale; aceeași cetățeancă se plânge că românii care nu o aclamă și nu o pupă sub coafură, sunt niște sălbatici și nenorociți; ea nu a auzit de dreptul la libera exprimare, ea doar execută ce i s-a scris pe hârtiuța dragă de liderul iubit; pedalează pe iubirea de neam, credință, țară și tradiții, mai ales pentru a impune supușenia, capul plecat și lipsa de inițiativă. Nu mai zic, pe deasupra, că e cu ghinion. 

Cealaltă tabără este a celor numiți generic ‘’moderniștii”, care stimuleaza și susțin materia cenusie, susțin oamenii educați, inteligenți, pragmatici. De asemenea promovează și oameni cu nume mai puțin românești (pentru că evident demersul care e mereu aliat la guvernare este 100% românesc, nu-i așa?). Fac apel la ajutorul și susținerea diasporei, o Diaporă formată din românii care și-au luat destinul pe cont propriu și nu așteaptă pomeni și nu stau cu mâna întinsă la “conducătorul iubit”. Aceștia colaborează deschis cu UE si cu instituțiile de la Bruxelles, instituții care nu sunt întotdeauna în linie cu tradițiile și cu spiritul poporului. 

Prima tabără e catalogată drept iadul, iar secunda raiul. Dar avem și o altă tabără, un mic purgatoriu pentru ăia ca mine, care nu se regăsesc în A și nici în B. Asta pentru că oricum, șocul este major când vezi un om care trăiește în diaspora aplaudând guvernul care a pus jandarmii pe votanții din 2014 pentru a-i alunga de la secțiile de votare din Franța, iar ministrul lor de externe de atunci este bine merci în altă funcție guvernamentală. Ura și degradarea pornesc de sus, de la discursurile bolunzilor care sunt prezenți de toate părțile. Ura aia este principala sculă pe care noi trebuie să le-o dăm jos din mână. 

Dacă ei reușesc, prin dialectica marxistă clasică, să ne dezbine non-stop chiar și în discuțiile banale de zi cu zi, atunci cei care pierd suntem noi. Prin urmare, orice om mai deschis la minte poate să înțeleagă că nu există rai și iad, și nici purgatoriu. Există o lume post modernă, care se numește epoca informațională. Există termeni pe care majoritatea profitorilor politici nu-i folosesc și nu-i cunosc: plus valoare, integritate, eficiență, automatizare, solidaritate. Dacă mâine, în instituțiile de stat s-ar aplica practicile de eficiență japoneze, 50% din cărătorii de hârtii ar pleca acasă și ar fi obligați să-și folosească creierul pentru a face ceva cu viața lor în mod activ, eficient și liber.

Lumea, fie că o vedem rea sau bună, are un flux care se numește mers înainte, avans. Supraviețuiește cel care se adaptează acestui flux. Dacă vrem să facem o critică pertinentă sistemului, e necesar să ne spălăm propriile scăderi înainte de a da cu piatra. Numai că boborul nu vrea să meargă înainte, se mulțumește să-și pupe stăpânii în dos ca să nu-și piardă kilul de ulei și de zahăr, dar uită că astfel își pierde demnitatea în fața propriului suflet, în fața copiilor și în fața Cerului. România nu este suma și nici măcar acțiunea minoră a jignitorului și a celui care încasează ofensa. România este aia care anul trecut a produs cea mai mare producție de porumb reală la hectar din Europa. Aia care educă și trimite la export materie cenușie de primă calitate, pentru că nu e interesată să o promoveze în sus, pentru că acolo sunt lătrăii aspiratori de bani publici. Decât să înjurăm întunericul, mai bine să aprindem o lumânare ca să luminăm în jur prin exemplul propriu, până nu ne ia bezna pe toți la un loc. Că realitatea nu e pe placul unora, nu e vina mea. Absenteismul are cauze mai adânci, plus cu cât încurajezi absenteismul cu atât mai mult poți maslui voturi.