„Și cea mai mică felină este o capodoperă” – Leonardo di ser Piero da Vinci
Misterioase, pline de grație, pisicile au fost mereu în centrul atenției celor ce căutau inspirație pentru a scrie povești palpitante–vezi Motanul Încălțat sau, filmul Pisicile aristocrate semnat de Walter Elias Disney dar, ele apar nu odată personificate și în literatura adresată cititorilor adulți… Vom aminti doar Motanul lui Bulgakov care apare pe străzile Moscovei împreună cu alte personaje ireale. Pisicile sunt fascinante prin apariția lor lascivă, sunt enigmatice prin definiție, frumoase, capricioase, imprevizibile, iată suficiente motive pentru ca ele să își facă apariția și în domeniul muzicii!
Fără a respecta o ordine cronologică, vom trece în revistă prezența câtorva din atrăgătoarele feline în paginile configurate sonor:
– Domenico Scarlatti a compus o fugă al cărei subiect i se datorează pisicii sale, pe nume Pulcinella. Într-o bună zi, pisica s-a „plimbat” pe clapele claviaturii iar compozitorul a notat sunetele care apoi i-au servit drept sursă pentru a compune fuga pe tema „cântată” de către Pulcinella.
– Gabriel Fauré a inclus în suita Dolly pentru pian la patru mâini, un „portret” al unei pisici – Kitty – care se joacă cu ghem de lână. Muzica descrie în mod ingenios mișcările repezi ale pisicii; ascultând lucrarea lui Fauré este ușor să îți imaginezi felul în care ea fuge după ghem și îl desface…
– Când muzicii i se asociază arta vizuală ajutată și de text – cum este cazul scenei de operă–descrierea devine concretă, ea nu mai lasă loc interpretărilor subiective, interpretări ce caracterizează muzica fără imagine. Joseph Maurice Ravel a scris opera Copilul și vrăjitoriile în care jucăriile prind viață pentru a-l ajuta pe stăpânul lor în … rezolvarea temelor de casă. Apar și două pisici care, firesc, vor cânta în duet.
– Și à propos duet, celebră și populară este lucrarea bazată pe cuvântul miau concepută pentru două pisici (ea și ea sau ea și el), lucrare cunoscută ca fiind semnată de Giovacchino Antonio Rossini, deși, probabil este doar atribuită compozitorului fiindcă de fapt, ea îi aparține lui Robert Lucas de Pearsall care a publicat duetul sub pseudonimul G. Berthold.
– Compozitorul englez Sir Andrew Lloyd Webber, Baron Lloyd-Webber scrie musicalul Cats bazat pe textul lui T.S. Elliot. Succesul nu se lasă așteptat, cântăreții-dansatori care întruchipează pisicile participante la desfășurarea acțiunii seduc publicul. Muzica plăcută, imaginea complexă și colorată a scenei, ingeniozitatea eșafodajului, decorurile și costumele pitorești garantează reușita. Premiera la West End a avut loc în anul 1981 iar în 1982 musicalul se pune în scenă pe Broadway. Cats câștigă numeroase premii, textul este tradus în 20 de limbi, iar în anul 1998 apare și o variantă concepută pentru televiziune. Memory face ocolul lumii în mod independent de restul musicalului, devenind melodia care cea mai cunoscută a lucrării.
– Serghei Serghievici Prokofiev compune povestea muzicală Petrică și lupul în anul 1936. Destinată copiilor, povestea descinde în imaginația celor mici cu ajutorul naratorului, dar, și prin intermediul diverselor instrumente care sunt sinonimele oamenilor și a animalelor prezente în acțiune. Pisica–nu chiar personaj pozitiv – este întruchipată de către clarinet; linia melodică săltăreață descrie năzbâtiile ei. Pașii pisicii devin uneori lenți, clarinetul în pianissimo sugerează lăbuțele cu pernițele ca de catifea spre a reda manevrele ei viclene.
– Aaron Copland s-a inspirat din fabula lui La Fontaine, Pisica bătrână și șoarecele tânăr când a scris în anul 1920 lucrarea sa pentru pian cu același titlu. Muzica zugrăvește în mod sugestiv cele două personaje, limbajul sonor al compozitorului clădește imagini clare ce se fac văzute în fantezia ascultătorului. Descrierea plastică a șoarecelui tânăr perspicace și a mișcărilor anevoioase ale pisicii împrumută lucrării un farmec deosebit și o lesne vizualizare pentru auditori.
– Pisica este prezentă și în paginile semnate de Piotr Ilici Ceaikovski, baletul Frumoasa din pădurea adormită include–printre alte personaje neaparținătoare derulării acțiunii dar prezente în basmele lui Charles Perrault–Motanul Încălțat, Tom Degețel sau Cenușăreasa. Piotr Ilici Ceaikovski scrie baletul în anul 1889 după versiunea Fraților Grimm. Subiectul baletului se concentrează asupra conflictului dintre cele două zâne, forța binelui Zâna Liliacului și forța răului, Zâna Carabosse. Aceasta din urmă–fiindcă nu fusese invitată la botezul Prințesei Aurora–o blestemă pe fetiță în semn de răzbunare. Aurora va deveni o tânără frumoasă dar când va împlini 16 ani se va înțepa cu acul unui fus și va muri. Regele și Regina cer milă pentru Prințesă dar Carabosse este neînduplecabilă. Noroc cu Zâna Liliacului care rămăsese ultima în rândul celor ce-și exprimă urările; nu are suficientă putere spre a anula blestemul, dar transformă moartea într-un somn îndelungat de 100 de ani cu deznodământ fericit prevestind sosirea unui Prinț care o va trezi pe Prințesă printr-un sărut. Motanul Încălțat apare doar în actul trei, împreună cu Scufița Roșie, Tom Degețel și Cenușăreasa, ei sunt invitați la nunta Prințesei și a Prințului. Cert este că figura motanului l-a fascinat pe Ceaikovski dacă l-a inclus într-o poveste în care se putea lipsi de prezența lui…
Vedeți, așa sunt pisicile: adorate, uneori chiar adulate, divinizate fiindcă emană mister, sunt ezoterice, ascund cine știe ce taine nedeslușibile; ele atrag ca un magnet orice om care vrea să se afle în preajma legăturii cu transcendența…
Sofia Gelman–Kiss (Dr. în Muzicologie, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel–Netania)
Alte articole ale autoarei Sofia Gelman–Kiss în Jurnalul Bucureştiului
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
[…] Pisicile și muzica Corespondență de la SGK (Dr. Sofia Gelman–Kiss, muzicolog, membru fondator a… […]