Acasă Editorial Jurnalul Bucureștiului Scrisoare deschisă adresată domnului Nicolae Manolescu (președintele Uniunii Scriitorilor din România) de...

Scrisoare deschisă adresată domnului Nicolae Manolescu (președintele Uniunii Scriitorilor din România) de către profesorul universitar Ruxandra Cesereanu (facultatea de Litere a Universității Cluj-Napoca, departamentului de Literatură Comparată), redactor-șef al revistei „Steaua“

Lucrez de 30 de ani la revista Steaua, iar atașamentul meu pentru revistă face parte din mine. Anul acesta, în februarie, s-au împlinit 30 de ani.  Tocmai de aceea, documentul pe care l-am primit de la conducerea USR, de la dumneavoastră ca președinte și de la Comitetul Director al USR, este de o brutalitate și injustețe care m-au consternat. Documentul, datat 17 mai 2021, este un preaviz ce anunță concedierea mea din funcția de redactor-șef la revista Steaua, decisă la o ședință a Comitetului Director al USR din data de 13 mai 2021.

De-a lungul acestor 30 de ani de cînd fac parte din redacție, revista a mai traversat situații financiare dificile. Membrii redacției nu au părăsit corabia revuistică, dimpotrivă au muncit chiar și fără o remunerație adecvată. Printre aceștia m-am numărat și eu. În ultimii ani, am alcătuit o echipă foarte bună împreună cu scriitorul Adrian Popescu (n.1947, poet, prozator și eseist român contemporan, echinoxist din prima generație). Plecarea lui de la revistă, la finele lui 2020, m-a mîhnit și m-a lăsat singură în gestionarea revistei. Totuși, am reușit să mă achit și să prestez cît pentru două funcții, de redactor-șef și de director, de la începutul anului 2021. Ba chiar și cît pentru o a treia funcție, aceea de secretar general de redacție, pe care o alternam cu Adrian Popescu în perioada în care am fost împreună la cîrma revistei. Practic, am lucrat cît pentru 2-3 oameni, în ultima perioadă. Am făcut acest lucru inclusiv din spital, în perioada în care eu și familia mea am fost internați, fiind infectați cu Covid (martie-aprilie 2021). Din spital am gestionat revista, am scris editorial, am supravegheat facerea revistei.

Sisteme complexe. Subiect de teză de doctorat inter-pluri și transdisciplinar. Formalismul (modelul) matematic al algebrei și analizei matriciale în contaminarea unui „human specimen” cu un virus (agent patogen inframicrobian, inclusiv, Covid-2019/SARS-CoV-2). Aplicații la crearea unui vaccin rezistent contra acestuia. [Subject of inter-pluri and transdisciplinary doctoral thesis. Mathematical (model) of algebra and matrix analysis in contamination of a „human specimen” with a virus (inframicrobial pathogen, including Covid-2019/SARS-CoV-2). Applications to create a resistant vaccine against it. (Multi-and inter-disciplinary dissertation topic. The mathematical algebraic and matrix model in the contamination of a human specimen with a virus)].

Salariile pentru funcțiile de conducere nu sînt ofertante din punct de vedere financiar. În ce mă privește, am renunțat la onorariile care mi se cuveneau (în ultimele 12 luni) pentru textele personale publicate în Steaua ori pentru anchetele și grupajele realizate, întrucît a trebuit să asigur onorarii decente pentru colaboratorii permanenți ai revistei. Gîndul meu a fost constant la bunul mers al revistei.

În data de 17 mai 2021, am primit, printr-un mail, de la dl. Eugen Crișan, angajat al Uniunii Scriitorilor din România, un preaviz semnat de dumneavoastră, ca președinte al USR, în care sînt anunțată că sînt concediată din funcția de redactor-șef al revistei Steaua. „Motivele de fapt ale concedierii–se arată în preaviz–sînt următoarele: vînzările revistei Steaua, în cadrul căreia activează dna Ruxandra Cesăreanu (sic!), au suferit o scădere semnificativă.

În ședința Comitetului Director din 3.11.2020, se arată în preaviz, s-a acordat revistei un termen de 6 luni pentru creșterea vînzărilor. În ședința din 13.05.2021, Comitetul Director constată că revista vinde, dintr-un tiraj de 500 de exemplare, doar 144.

Coroborînd aceste informații, reiese că, în intervalul celor șase luni, revista a pierdut o parte din vînzări, scăzînd „semnificativ“ pînă la 144 de exemplare. Nu se specifică niciunde care erau vînzările la data de 3.11.2020, astfel încît, în intervalul celor șase luni, revista să fi scăzut atît de alarmant.

Vînzările revistei nu erau foarte ridicate nici înainte. Lucrul acesta nu este singular printre revistele USR. Cauzele sînt multiple, situația pieței de carte și de reviste din România este prea bine cunoscută, inclusiv de către conducerea USR, care dorește să o transforme într-un cap de acuzare împotriva unui singur om. Așa încît este necesar să atrag atenția asupra următoarelor aspecte:

  • Comitetul Director cere ca obiectivul creșterii semnificative a vînzărilor revistei să fie atins în plină perioadă de pandemie, care, după cum se știe, a paralizat economia întreagă. A rentabiliza o revistă de cultură într-o perioadă de criză, în care o serie de firme și companii dau faliment, e o ipoteză nerealistă. Cultura și literatura oricărei țări (și revistele acesteia) au fost întotdeauna susținute oficial (sau privat), din motive lesne de înțeles și raționale.
  • Conducerea USR a practicat în privința revistei Steaua o politică de discriminare în ceea ce privește difuzarea. Majoritatea chestiunilor administrative se desfășoară centralizat (contracte de muncă, salarizare, onorarii, tipografie etc.). Conducerea USR a negociat un contract de difuzare cu firma Inmedio pentru toate revistele sale, cu excepția revistei Steaua. În ciuda mai multor solicitări pe care le-am făcut în acest sens în anii trecuți, Steaua nu a fost inclusă în pachet. Abia recent, prin intermediul domnului Răzvan Voncu (n.1969, critic și istoric literar, conferenţiar  la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, Departamentul de Studii Literare), unul dintre cei trei membri ai Comitetului Director al revistei și director interimar, acest contract a putut fi încheiat. Desigur că respectivul contract nu a avut cum să-și facă simțite atît de rapid efectele asupra vînzărilor, mai ales într-o perioadă de criză economică precum cea actuală, cauzată de pandemie. 
  • Pentru a fi corectă și imparțială, analiza economic-financiară a Comitetului Director al USR ar fi trebuit să vizeze toate revistele USR și nu doar revista Steaua. Sau ar fi trebuit ca măcar situația vînzărilor și abonamentelor revistei Steaua să fi fost comparată cu situațiile celorlalte reviste. Este o evidență că în România actuală extrem de puține reviste sînt rentabile economic. De aceea, scopul lăudabil al unei Uniuni de creație este și acela de a susține financiar literatura națională, și nu de a-i pretinde discreționar unei reviste cum este Steaua rentabilitate economică, de parcă ar fi un ziar sau un tabloid.
  • În intervalul celor șase luni (3.11.2020–13.05.2021), revista a avut tot timpul un director. Pînă la 20 decembrie 2020, director a fost dl. Adrian Popescu. După retragerea acestuia, a fost numit un Comitet Director, format din dumneavoastră, domnule Nicolae Manolescu (critic și istoric literar român, cronicar literar și profesor universitar, membru titular al Academiei Române, considerat, în general, ca unul dintre cei mai importanți critici literari români din ultimele decenii), doamna Irina Petraș (n.1947, critic literar, eseistă, traducătoare și editoare, președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, din 2005)  și domnul Răzvan Voncu (cum se specifică, în fiecare număr, în caseta redacțională din pagina 2). Acest Comitet Director avea atribuția să gestioneze situația de la Steaua pînă la numirea ori concursul unui nou director. Astfel, Comitetul Director al revistei a avut putere decizională maximă,  deasupra funcției mele de redactor-șef. Doamna Irina Petraș a citit constant revista în faza cap limpede (în paralel cu mine), domnul Răzvan Voncu s-a implicat în revigorarea imaginii și a structurii grafice a revistei și a cîtorva rubrici, precum și în difuzarea revistei în circuitul Inmedio, iar dumneavoastră erați cel care citea revista, monitorizînd autorii care semnează și textele lor. Așa încît să mi se impute doar mie nerentabilizarea revistei trimite la practica țapului ispășitor. Tot ce am făcut ca redactor-șef în această perioadă a fost supervizat de Comitetul Director al revistei Steaua, iar dacă e imputată nerentabilitatea revistei, atunci este cazul să primiți inclusiv dumneavoastră acest reproș.
  • Comportamentul dumneavoastră administrativ, domnule președinte Nicolae Manolescu, ca membru al Comitetului Director al revistei Steaua, este contradictoriu. Dacă rentabilizarea revistei a fost o prioritate, atunci de ce ați dispus angajarea, în luna martie 2021, doamnei Andrea H. Hedeș ca redactor? În ședința de redacție din 12 martie 2021, domnul Răzvan Voncu m-a anunțat că doamna Hedeș a fost angajată direct de către dumneavoastră, domnule Nicolae Manolescu. Dacă revista era într-o situație financiară gravă, care să necesite desființarea poziției de redactor-șef, de unde au existat finanțe să fie angajat un nou redactor? Această decizie vă revine în întregime tocmai pe fondul problemelor financiare pe care susțineți că revista Steaua le are. Dacă pentru acest post de redactor au existat finanțe, e absurd și incorect ca aceste finanțe să dispară brusc cînd este vorba de postul de redactor-șef. E o injustețe fățișă și personalizată. Termenul corect este, de fapt, acela de epurare. Cu atît mai mult cu cît salariul meu de redactor-șef nu este considerabil mai mare decît cel al unui redactor (iar lucrul acesta poate fi verificat prin suma care a intrat lunar în contul meu, virată de Uniunea Scriitorilor din România, comparativ cu salariul celorlalți redactori de la Steaua).
  • În preaviz este precizat că sînt concediată din funcția de redactor-șef fiindcă „se impune desființarea postului redactor-șef al revistei Steaua, ca parte a programului de eficientizare a revistei“. De asemenea, mi se pune în vedere că, în ciuda drepturilor asigurate de legislația muncii care prevăd că ar trebui să mi se ofere un post alternativ, sînt anunțată că USR „nu deține posturi de muncă vacante corespunzătoare nivelului profesional“ al subsemnatei. Invocarea „supracalificării“ mele este un gest pur retoric, care nu vă degrevează de obligația de a-mi fi oferit un alt post, fie acesta și de simplu redactor.
  • În legislația noastră, concedierea este doar etapa finală a unui proces prin care angajatul vizat primește succesiv atenționare verbală, mustrare scrisă, penalizare la salariu etc. În cazul de față, singura atenționare privind necesitatea creșterii vînzărilor a fost formulată în ședința Comitetului Director din 3.11.2020, și a fost adresată întregii reviste. Felul în care ați procedat la demiterea mea nu are nimic de-a face cu relațiile dezirabile dintr-o Uniune de creație, ci este o execuție ad personam.

Toate acestea demonstrează că imputările aduse sînt doar niște pretexte pentru a realiza, de fapt, eliminarea mea de la revista Steaua. Nu știu care sînt rațiunile dumneavoastră personale în acest sens. În defintiv, fiecare are dreptul la simpatii și antipatii. În schimb, pot reconstitui cîteva momente ale relației profesionale în care au apărut unele tensiuni.

Reacția dumneavoastră de ostilitate față de mine, domnule Nicolae Manolescu, s-a declanșat în anul 2016 cînd au avut loc mai multe excluderi din USR. Deși am votat acele excluderi, am avut rețineri în privința respectivei proceduri, pe care le-am formulat în ședintele Consiliului USR. Nu am semnat niciodată vreun document împotriva Uniunii Scriitorilor din România sau împotriva dumneavoastră ca președinte al USR. Am avut de cîteva ori (în cadrul Consiliului USR) opinii diferite de ale dumneavoastră în ceea ce privește dreptul la liberă exprimare și la opinie. Lucrul acesta v-a deranjat vizibil de fiecare dată, ca și cum a avea o altă opinie constituia un delict, o culpă oficială. Situația a ajuns într-atît de dezagreabilă (mai ales din cauză că, la un moment dat, o procură trimisă de mine la începutul anului 2017 a fost utilizată pentru cîteva excluderi din USR, deși în procură nu era specificat nimic în acest sens), încît mi-am dat demisia din Consiliul USR.

De atunci, ostilitatea dvs. față de mine a sporit, revistei (și conducerii revistei) reproșîndu-i-se din cînd în cînd (pe cale orală) că publică scriitori neagreați de conducerea USR sau că găzduiește grupaje cu autori foarte tineri care nu erau pe gustul literar al conducerii USR. Nu am comandat niciodată la revista Steaua texte care să submineze USR, ar fi fost nu doar injust, ci și absurd. Dar, dacă am primit uneori la redacție texte literare sau eseistice ale unor autori sau despre autori care nu erau neapărat agreați de conducerea USR, nici nu le-am putut cenzura, nepublicîndu-le. Textele respective erau strict literare, nu făceau politică literară și nu agresau în nici un fel breasla scriitoricească sau instituția USR. A fi scriitor înseamnă a asuma libera circulație a ideilor și a opiniilor, într-un mod civilizat. Mai ales prin texte. Sau considerați că trebuie să reintroducem cenzura (tacit ori oficial)? Preavizul de concediere semnat de dumneavoastră concretizează această ostilitate vehementă pe care ați acumulat-o împotriva mea pe parcursul ultimilor ani.

Mai există o chestiune injustă și incalificabilă, domnule Nicolae Manolescu. Preavizul semnat de dumneavoastră lovește în demnitatea mea de scriitor. Concedierea mea anunțată prin preaviz este o demonstrație de forță din partea dumneavoastră, un gest de a sancționa în mod discreționar libertatea de opinie, de a ataca statutul și demnitatea unui scriitor, mai exact de scriitoare. Sînt consternată și totodată dezgustată de termenii și de tonul preavizului oficial primit, semnat de dumneavoastră. Scopul președintelui USR este să alunge un scriitor profesionist de la redacția uneia dintre revistele Uniunii Scriitorilor?

În final, vă precizez, domnule Nicolae Manolescu (tocmai pentru că sunteți președintele Uniunii Scriitorilor din România), că numele meu (corect) de scriitor este Ruxandra Cesereanu, nu Cesăreanu, așa cum a apărut în preavizul care anunța concedierea mea. Este o minimă regulă de politețe între scriitori ca aceștia să nu își schilodească numele.

Cluj, 18 mai 2021

Ruxandra Cesereanu (n.1963, poetă, prozatoare, publicistă și eseistă română, profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității din Cluj-Napoca, în cadrul Departamentului de Literatură Comparată, cercetător al universului concentraționar)

Comentarii

 

 

  • 129666
    Alin mai 26, 2021

    Luata ad literam e o scrisoare corectă. Și n-am nimic personal cu d-na Cesereanu, chiar e mai bună decat o tonă de alții.

    Totuși aș dori să semnalez o altă boală a sistemului: de ce o profesoară care are deja job la universitate să aibă cumul pe bani publici? Ar trebui separate instituțiile – ca în Franța: să nu ai cumul la stat. Dacă toți baștanii și „prof. univ. dr.“ au 2-3 joburi la stat (că se bagă și cumul de funcții administrative în universitate peste cele didactice), atunci cu tinerii ce facem? Adică, a fost angajată o fată care n-are alt job la universitate și toată lumea vibrează la protestul unei profesoare universitare care iși apără al doilea job plătit la stat. Păi și tinerii unde să mai intre dacă tot baștanii iau salarii ba în universitate vreo 2 funcții, ba la USR ba la Academie. Dacă ai separa toate cumulurile, ai căștiga brusc, sute, poate mii de joburi pentru tinerii din cultură. Se pare că telectualitatea cool știe să urle doar când polițiștii ies la pensie la 45 de ani, dar telectualii nu ezită, cu Manolescu și Gabriel Liiceanu (filozof și scriitor, discipol al filozofului Constantin Noica și interpret al filozofului german Martin Heidegger, din 1990 directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș) în frunte desigur, nu au ezitat niciodată să bifeze cumul de job la stat. Așa că am deschis alt unghi de atac moral, deși nu am absolut nici un chef să-l apăr pe gerontocratul expirat de Manolescu, evident.

  • 129658
    Fantastic mai 26, 2021

    Căile labirintului sînt …..

    Paulică
    Dar cu „Ograda lu’ Nicki” cum or sta trebile ? Să fim atenți ca nu cumva să anagramăm chestiunile sau altele, sau cuvintele. Nu doar citind această „scrisoare deschisă”, mai toată lumea știe deja, reiese limpede că în „Ograda lu’Nicki”, sînt multe, poate chiar prea multe chestii putrede (eufemism!). Numai și numai faptul că Nicki (s-a auto!) îi proclamat-periat-îmbălsămat „președinte” pe viață, dovedește nu doar năravul individului dar și a grupului de tovărășei care trag sforile ca „labirintul” să fie cît mai încîlcit-îmbîcsit. Că nu mai știu, Stimabilul s-a întors în România sau conduce Totul prin „télétravail” de la Paris ? Dar ce mai contează !

Articolul precedentJurnal de călătorie (Corespondenţă de la Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului – Naţiunile Unite)
Articolul următorZiua Internațională a Copilului sărbătorită la Muzeul Național de Istorie a României
Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf

2 COMENTARII

  1. Comentariul unui celebru scriitor care vrea să păstreze anonimatul…
    „Sigur că iubesc revista Steaua și pe Adrian Popescu (poet, prozator și eseist român contemporan, echinoxist din prima generație), o identificam cu el, fiindcă în anii mei de debut, când nu aveam incă nici o carte publicată, atunci, Adrian Popescu mi-a publicat un grupaj de poezii! Și cine te moșește în anii de lansare, rămâne de neuitat! El a crezut în talentul meu de poet.
    N-au crezut alții, de la celelalte reviste literare. De fapt, nici nu m-au citit. Tot învinovățim cititorii, că nu avem cititori, dar primii care nu citesc sunt scriitorii. Revistelor centrale le trimit de ani de zile texte, proză, poezie, teatru, eseuri, articole politice, reportaje, fel de fel de cronici, le-a văzut cineva în afară de publicațiile nespecilizate! Să confirme Răzvan Voncu (critic și istoric literar, conferenţiar la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere, Departamentul de Studii Literare) sau Emil Lungeanu (prozator, dramaturg, eseist, critic român, membru în conducerea Filialei București Proză a Uniunii Scriitorilor din România).
    Nu mă mir că se întâmplă o nouă destrămare. Încă n-am văzut o reparație la destrămare?!
    Cine se miră că in tara celor 93, 5 % care nu cumpără nici măcar o carte pe an, nici revistele nu se cumpără?! Nici atât! Mă mir că mai există reviste literare! Dacă n-ar fi sponsorizate (încă), ar dispărea. Ca și teatrele, de altfel. În ’89 s-o fi făcut oare revoluția dispariției culturii? Sau chiar a României?!
    Nimic nu e de comentat aici.
    Într-una dintre cărțile mele am un serial intitulat „Gașca, dușman al spiritului critic”. Și mi-am propus să fac o istorie a găștilor literare din România. Dacă nu ești într-o gașcă, n-o să fii niciodstă publicat într-o revistă literară, chiar dacă ești genial. Și sunt! România nu mai are o istorie a literaturii române, ci o istorie a găștilor literare.
    Întâmplarea de la Steaua e o nouă confirmare că numai găștile lucrează și că nu există nici o soluție morală, de fapt, nimic nu se poate schimba. Se caută țapi ispășitori, se caută călăi, când toți suntem victime! Revistele abia mai supraviețuiesc. Ca și cărțile, ca și scriitorii, ca și pictorii, ca și actorii, ca și muzicienii. Dar ce ziceți de cântăreții de operă? Și ce nebunie aveam eu în tinerețe, cănd visam să mă fac cântăreț de operă?! Mai bine mă făcem bandit, ca Marco Spada!