Sufletul lui Mikado sau Scurtă reflecție asupra sensului vieții – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

https://patriaromana.com/2025/11/19/lansarea-cartii-investigatii-jurnalistice-autor-prof-univ-thomas-csinta-la-biblioteca-academiei-romane-amfiteatrul-ion-heliade-radulescu-dedicata-g-ralului-bartolome/ https://www.youtube.com/watch?v=yxxy13iP7NM https://www.youtube.com/watch?v=3fHGJ0FcxTM

Thomas Csinta, Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch) 

Scholar Google

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro

Thomas Csinta (Videoclip–„Franța are propriile metode privind judecarea celor din Diaspora!”

Thomas Csinta (Videoclip–„Avocații francezi, lipsă de interes față drepturile Diasporei”

Sufletul lui Mikado sau Scurtă reflecție asupra sensului vieții

Nu de mult am fost în Birmania (Myanmar), țară din Inima Asiei puțin cunoscută, mai ales din cauza lipsei de deschidere spre lume și a  posibilității limitate de exprimare impuse de un regim totalitar, gen huntă militară care durează de decenii bune în contextul unei istorii turmentate. Se spune că birmanii ar fi cei mai credincioși dintre budiști, asta și numai dacă ar fi să ne luăm după numărul de temple pagode și stupa, mii și mii, cu cupole aurite à perte de vue și statui ale lui Buda multiplicate la infinit, obsesiv…toată creația artistică a fost canalizată, aproape exclusiv, secole de-a rândul, pe filiera religioasă. Dacă ai fost în Birmania și nu te-ai impregnat câtuși de puțin de budism, înseamnă că ai fost degeaba!

Bineînțeles că am vizitat Bagan, sit inconturnabil cu ale sale cele 4000  de temple, pagode și stupa construite între secolele XI-XIII, perioadă de înflorire și prosperitate. I-am consacrat o zi întreagă, începând cu zborul cu balonul, la răsăritul soarelui, ce oferea o vedere panoramică și continuând cu contemplarea mai îndeaproape a unora din cele mai frumoase și reprezentative dintre ele. Vizita noastră ar fi fost mult mai searbădă dacă nu am fi avut acel ghid erudit care ne-a povestit atâtea și atâtea despre monumente, istorie, regi, dar mai ales despre budism.

Cum sufletul meu e deja budist, aș spune, multe din cele auzite în acele interioare sacre m-au atins emoțional: dacă în religia creștină ni se spune să ne iubim semenii, prin comparație, Buda ne îndeamnă să iubim toate ființele vii, sensibile care simt bucurie și durere. „Toate ființele vii au capacitatea să cunoască fericirea și suferința și este dreptul lor legitim să aspire la eliberarea de suferință. O ființă sensibilă posedă un spirit, o conștiință cu potențial de transformare interioară, capacitatea de a atinge cunoașterea ultimă.”

Budismul nu venerează divinități, zei sau sfinți, ci doar pe Buda, ca pe un înțelept suprem care nu impune învățăturile sale, ci ne îndeamnă să le analizăm, să medităm asupra lor și să nu le acceptăm orbește, doar din respect pentru el. Buda, un om în carne și oase,  născut normal, nu din sămânță divină ca Isus, acum peste 2.500 de ani…un prinț ce și-a abandonat palatul, soțiile și bogățiile ducându-se să mediteze în junglă…mi se pare fascinant cum a putut apărea o asemenea înțelepciune la vremea aceea, gândind-ne, de exemplu, la psihologia sofisticată sau la ipotezele profetice asupra naturii materiei (de amintit aici, modelul atomului, mai elaborat decât cel al lui Democrit).

• Modelul „budina/cozonaC cu stafide” (J.J. Thomson, 1904). Atomul este o sferă încărcată pozitiv în care sunt înfipți electronii negativi, precum stafidele.
• Modelul planetar (Ernest Rutherford, 1911). Atomul are un nucleu central mic, încărcat pozitiv, în jurul căruia electronii orbitează precum planetele în sistemul solar.
• Modelul atomic (Niels Bohr, 1913). Electronii se rotesc doar pe anumite orbite circulare stabile, cu niveluri energetice bine definite.
• Modelul cuantic (Heisenberg și Schrödinger). Electronii nu mai au o traiectorie fixă, ci formează nori de probabilitate (orbitali) în jurul nucleului.
•  

S-a pus mereu întrebarea: budismul este o religie sau o filozofie, o metafizică? Poate un pod între ele? Dar dincolo de toate, „budismul nu se referă nici la Buda, nici la Iluminare, nici la o anume viziune filozofică, ci punctul esențial care îi stă la bază sunt ființele sensibile. Disciplina, etica și meditația sunt în relație directă cu starea ființelor sensibile, cu suferința, cauza suferinței sau eliberarea de suferințe și cu posibilitatea de a atinge Iluminarea, punctul central fiind compasiunea”. (Maestrul Gonsar Rinpoche). De subliniat, poate, aici că Nirvana nu este un loc, un fel de rai gen parc, cum cred unii, ci o stare a conștiinței. Și poate că această Karma a existențelor succesive, a reîncarnării, ar explica nivelul de conștiință atât de diferit pe care îl pot avea oamenii.

Venerabilul Maestru Gonsar Tulku Rinpoche, pentru a doua oară la Universitatea din București

Această temă a suferinței ființelor sensibile, această abordare a ei mă ating foarte mult făcând din budism religia cea mai „credibilă” pentru mine, cea mai potrivită sufletului meu, și am reținut, fără însă să  pot înțelege, că „experiențele noastre de bucurie sau durere-foarte important!-sunt determinate de modul nostru de a acționa…ele nu sunt rezultatul unei filozofii, ci apar din actele noastre”…și iarăși, nu pot să înțeleg, cum ne putem detașa de toate, cum ne învață Buda, oameni fiind…Cât despre ghidul nostru, am fost surprinsă să aflu că, chiar dacă a făcut niște studii în domeniu, cel mai mult a învățat de pe internet. Ca o anecdotă, aș adăuga că, atunci când îi puneam întrebări, nu le înțelegea, răspundea în general à cote de la plaque, adică unde dai și unde crapă! Părea că are altă logică, să fi fost de vină diferența dintre gândirea occidentală și cea orientală ? ori engleza bat-o vina?

S-a întâmplat ca, nu mult după întoarcerea din Birmania, să survină moartea cățelușei mele Mikado, prin eutanasiere…a fost cu efect instantaneu. Stând lângă trupșorul ei neînsuflețit, inert cu rapidă și evidentă tendință de descompunere, fiind încă sub influența celor proaspăt auzite și citite despre budism, așa agnostică cum sunt, m-am gândit că nu se poate ca dintr-o ființă atât de sensibilă și plină de viață, să rămână doar putreziciune…mă întrebam: unde o fi acum suflețelul lui Mikado? să  existe sufletul?  să aibă și animalele suflet? cultura iudeo-creștină refuză ideea de suflet la animale…dar cu câteva secole în urmă un conciliu a ajuns până la a întreba și dacă femeile or avea suflet…prima oară când mă tulbura cu adevărat această întrebare, întotdeauna am fost sceptică: odată cu moartea totul se termină… Și atunci, care este sensul vieții ? pentru budiști sensul vieții  ar fi evoluția conștiinței spre o formă superioară, o evoluție spirituală, de-a lungul existențelor succesive, Iluminarea fiind o formă absolut superioară a conștiinței și aș merge până la a spune, făcând parte din conștiința și  inteligența Universului.  

Sub aspect individual, în lipsa credinței, sensul vieții fiecăruia dintre noi poate fi doar acela pe care i-l dai tu prin ceea ce faci și cum trăiești, mi se pare un nombrilism să crezi mai mult. Pentru viață în general și specia umană în ansamblul ei însă, oamenii de știință consideră că evoluția urmărește în mod evident un scop pe Terra, ocolind toate obstacolele și utilizând hazardul cu măiestrie : scopul suprem al vieții pe Pământ ar fi fără îndoială, nașterea și dezvoltarea inteligenței, cum susțin unele teorii cum ar fi cea antropică. Principiul universului antropic se bazează pe existența unor parametri fizici, constante fundamentale cu valori corelate pentru Univers și Pământ care au condiționat apariția cadrului favorabil vieții și apariției omului. Se explică apariția cadrului, nu și cea a vieții în sine. O infimă variație a acestor valori ar fi compromis totul, ceea ce arată câtă fragilitate în toată această mirabilă poveste…unii o consideră însă eretică.

Așa cum e constituită Terra viața trebuia inevitabil să apară, spun biogeneticienii, nefiind rezultatul Zeului Hazard cum susținea Monod, celebrul biolog francez, părintele biologiei moleculare…există și ipoteze despre apariția vieții în spațiul cosmic, vezi teoria panspermiei…dar indiferent de origine, evoluția  a avut o direcție (nu e nici o pură selecție naturală… teoria lui Darwin mi se părea însă fascinantă și genială când o învățasem la școală). Văzută ca simplu rezultat al hazardului viața părea lipsită de sens, chiar absurdă creând un malaise metafizic deprimant gânditorilor, care acum pare însă depășit. (Scutiți de acestea, cei credincioși și hedoniștii care se bucură de viața ce le e dată fără să-și chinuiască mintea cu prea multe întrebări)

Dezvoltarea inteligenței trebuie să fie absolut esențială ca să justifice acuitatea incomensurablei suferințe a tuturor ființelor care au populat acest pământ de-a lungul mileniilor și, pare chiar, că ea face parte din program. În lumea naturală, ca să supraviețuiești trebuie să ucizi-uneori involuntar-iar pentru cei care trăiesc într-un mediu urban artificial, ucid alții pentru ei. „Le Grand Ingenieur”-care ar fi la butoanele Universului-„ne intimidează, pare crud, nepăsându-i de suferința celor vii pe care o tolerează. Dacă există un Inginer, noi suntem sclavii lui. Obiecția e enormă și ne torturează de mii de ani spiritul.” (Remy Chauvin, fost profesor de biologie la Sorbona).

Nota redacției. „Le Grand-Ingénieur” face în general referire la o entitate atotputernică dintr-o perspectivă deistă, dar cel mai adesea este asociat cu opera literară omonimă de science-fiction a scriitorului francez Han Ryner, publicată în 1908. De asemenea, titlul este atribuit frecvent lui Gustave Eiffel, supranumit „marele inginer” pentru construirea celebrului său turn.

Iată o explicație greu de înțeles: „orice suferință provine de la finitudinea materiei; incomplitudinea generează suferință” (?) …scrie tot el în cartea „Dumnezeul furnicilor, Dumnezeul Stelelor”, citând alți înțelepți…Pare că am fost hărăzite, noi ființele vii–lăsate să ne descurcăm în niște condiții  de climă și alte fenomene oarecum aproximativ favorabile vieții: cutremure, inundații și alte urgii ale naturii–să ducem la nesfârșit, într-o permanentă concurență, o luptă aprigă pentru teritoriu, resurse, intra și inter specii-noi oamenii evoluați fiind chiar în centrul ei cu bombele și dronele noastre.

Permiteți-mi să  dau o finalitate–pe care s-o calificați cum vreți–acestei mirabile povești a vieții pe Pământ și a sensului ei: inteligența, spiritul, conștiința superioară create ca într-un creuzet pe Terra ar sublima ca să alimenteze înaltele sfere ale Universului, să-i fie hrană Marelui Inginer, doar și zeii se hrăneau cu ambrozie și nectar divin…Universul are o inteligență, ea trebuie regenerată…dar ce te faci cu inteligența artificială, ea își bagă coada și vine să-mi tulbure idilicul tablou:  de ce ar fi nevoie de milioane de ani pentru a crea inteligență, prin această lungă evoluție, când este posibilă, și chiar și la îndemâna oamenilor, crearea ei  simplă și rapidă? Adică Universul nu s-ar descurca?…sau chestiunea e mai subtilă: ar fi nevoie de o inteligență sensibilă, cu conștiință, cu spirit? …și de ce, mă rog? De ce? De ce? Avem multe întrebări fundamentale la care n-avem șanse să răspundem… ne scapă esența lucrurilor, ne este inaccesibilă, nu vom știi niciodată… și asta ar fi ceva prevăzut? De ce? Iar Universul, de ce trebuie să existe Universul?

 Pe aceași temă poezia „Creuzetul”.                                                           

Bibliografie

• Gonsar Rinpoche  „Budismul și viața”
• Jean Francois Revel & Matthieu Ricard „Călugărul și filozoful. Budismul astăzi”

• Rémy Chauvin  „Dieu des fourmis, Dieu des étoiles”

Lili Csinta (Senior Editor, profesor de științe fizice, publicist franco-român, Călătorii-Reportaje)

Articol asociat 

„Poussé de fièvre” – versuri, colaje, acuarele – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe)

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)