Vedem zilnic diverse promoții prin mai toate super, mega, city mall-urile, în din ce în ce mai multe locații, locații răspândite și apărute că ciupercile după ploaie, peste tot prin Bucureștiul nostru atât de feeric luminat. Și evident că, dată fiind situația financiară extraordinară din România, majoritatea alergam continuu după ele. Este deja un reflex mai mult decât pavlovian, format în anii de extremă bunăstare de după ‘89, un reflex cu care, din păcate, deja ne-am obișnuit și îl acceptăm, cum altfel decât tacit.
La noi încă nu se vinde, la noi încă se dă! Mulți încă se uită cu jind după ce au în plase ceilalți, însă toți vânează ieftinirile, șansele, oportunitățile, ofertele, mai mult sau mai puțîn reale, dar extrem de puternic mediatizate în mai loate locațiile comerciale, trăind astfel iluzoria speranța că economisim în aparență câțiva bănuți. Și cum acei bănuți se câștigă deja extrem de greu în societatea super dezvoltată obținută în urmă demolării complete a industriei și agriculturii, goana după orice este mai ieftin a devenit o obișnuință periculoasă. Criteriul suprem în România este prețul, restul chiar nu contează!
În paralel cu promoțiile s-a dezvoltat însă și o altă ramură, mult mai periculoasă, aceea de promovare „științifică” a produselor de larg consum (băuturi carbogazoase, chipsuri, pufuleți). Când spun științifică mă refer exclusiv la promovarea prin premierea imediată sau imediat ulterioară achiziției a Mariei Sale Cumpărătorul. Au apărut astfel fie răzuibile cu câștig imediat, fie prin coduri amplasate „discret” sub capac sau pe diverse zone interioare ale ambalajului, coduri ce trebuiesc trimise sub formă de SMS prin telefon sau completate ulterior pe anumite adrese pe internet (și va întrebați cum de aveți atâta spam în inbox!), fie imediate, apărând astfel din mijlocul conținutului mici pachetele cu „surprize” fie made în China, fie chiar bani reali, ambalați frumos și igienic, în punguțe de plastic translucide, etanșate cu un elaborat fermoar tot de PVC.
Și astfel odată cu apariția acestora, nu putem să pierdem din vedere că această minunată găselniță este extrem de periculoasă pentru copiii noștri care sunt direct vizați și care și-a făcut apariția imediat după 1989, odată cu apariția produselor la fel de ieftine și de proaste din punct de vedere calitativ dar care le sunt în aparență „dedicate” cu o ardoare demnă de o cauza mai bună, fiind astfel prezente în mai toate produsele alimentare destinate copiilor și drept unic scop crearea dependenței de câștig facil și aparent nemuncit. Iluzia Bingo încă persistă în mințile multora, la fel că și cea a FNI-ului, că și cea a Caritas-ului, că și …
Micile „jucărele” din PVC, strecurate în punguțe de plastic și ambalate în pungutele colorate cu personaje din basmele moderne, fiind pline de…„conținutul oficial declarat” și care fac, teoretic, deliciul celor mici, care se bucură la fiecare reușită. Unele ambalaje conțîn prețioasă încărcătură, altele nu, această alternanța hrănind astfel „pasiunea” micuțului și stârnind dependență ulterioară pentru jocurile de „noroc” de mai târziu, cale sigură de faliment personal. Mai nou, unele ambalaje conțîn chiar bani reali, cu diverse valori și utilizați drept premiu. Și iar pasiunea câștigului este stârnită. Micuțîi iar se laudă că au câștigat, asta de fiecare dată când își întâlnesc partenerii de joacă, starnindu-le și lor printr-o contagiune “firească” vârstei, dorința de a câștigă, momentan pe banii părinților.
Sigur că acest gen de publicitate ar părea la urmă urmei unul complet nevinovat, dar … Așa să fie oare? Hrănind din fragedă copilărie pasiunea pentru câștig facil și nemuncit, exacerband pasiunea stârnită, pasiune ce va da la vârstă adolescenței și apoi a maturitățîi, o altă grozăvie a naturii umane, și anume dependența de jocuri de „noroc”. Dependența și iluzia câștigului îl vor transformă pe cel mic într-o adevărată „fiară”, care se va manifestă extrem de violent de fiecare dată când părinții îi vor refuză accesul la „jocul” aparent nevinovat al ambalajului sau recipientului frumos colorat în care se află celebrele „surprize”, atât de râvnite.
Cum legislația românească chiar nu are nici un fel de prevederi în acest domeniu, vânzările produselor la care se face o astfel de promovare “științifică” cresc, evident pe spinarea părinților, care rușinați și oarecum obligați de manifestările micuțului (a se citi circul creat de dependentul deja de …). Și asta pentru că așa este acum normal, în lumea globalizării și în lumina principiilor marketing-ului modern aplicat tuturor, fără deosebire. Acum câteva luni autoritățile au început să reglementeze întrucâtva jocurile de noroc de pe net, intervenind în forță uneori la sediile organizatorilor. Oare vânzarea de produse asociate cu un potențial câștig, fie el financiar sau nu, nu intră și ea în aceeași categorie a jocurilor de noroc. Nu cultivă și ea exact același tip de dependență, nu crează tocmai premizele apariției dependenței de jocurile de noroc, de ….
Așa că zilnic apar zeci de produse, care mai de care mai „sănătoase” și mai „benefice” destinate mai mult sau mai puțin, exclusiv, dezvoltării firești a copilului și tot așa apar și dramele ulterioare ale celor ce-și joacă efectiv mințile în față meselor de joc, a pacanelelor și a tuturor celorlalte mijloace ce hrănesc idea existenței unui câștig extrem de facil și totodată nemuncit (nemeritat ar fi corect spus). Așa apar mai târziu toate problemele …Pentru că acum chiar nu se iau nici un fel de măsuri, de către nici o autoritate în domeniu. Dar trăim în România și asta … se vede și se simte.
Nota redacției
