Acasă IT-Tehnologia Informației & IA-Inteligența Artificială Becurile „inteligente” – ochii și urechile invizibile din propria casă – cu...

Becurile „inteligente” – ochii și urechile invizibile din propria casă – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor, membru UZPR Craiova)

OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora) vă stă la dispoziție 24h/24h, 7z/7z.
Pentru orice problemă legata de justiția franceză ne puteți contacta pe site-ul organizației  

În lumea Internetului Lucrurilor, experiența umană a devenit doar o materie primă pe care mașinile o fură pentru a prezice și a ne controla viitorul.” (Shoshana Zuboff)

O tehnologie aparent inofensivă

Perfecțiunea mijloacelor și confuzia scopurilor par să caracterizeze epoca noastră”. (Albert Einstein)

Puțini oameni își imaginează că banalul bec din tavan poate deveni, în era Internet of Things, un instrument sofisticat de colectare a informațiilor despre viața privată. Și totuși, exact aceasta este direcția spre care evoluează tehnologia modernă. Corpurile de iluminat „inteligente” sunt acele sisteme de iluminare conectate la internet sau la rețele digitale și capabile să fie controlate prin aplicații, senzori ori comenzi vocale. Ele nu mai sunt simple surse de lumină.

Atenție însă: este vorba exclusiv despre becurile și corpurile de iluminat „smart”, nu despre becurile obișnuite sau despre simplele becuri LED clasice. Aceste dispozitive conțin cipuri, senzori, conexiuni Wi-Fi ori Bluetooth și software capabil să comunice permanent cu alte dispozitive și cu servere externe. Unele modele includ inclusiv microfoane, sisteme de comandă vocală sau integrare cu asistenți digitali. În aparență, rolul lor este inofensiv: aprinderea luminii prin comandă vocală, reglarea intensității sau schimbarea culorilor ambientale. În realitate însă, aceste dispozitive pot deveni puncte de supraveghere aproape invizibile.

Casa care „vede” și „aude”

Nu mai există niciun loc unde să te poți ascunde de cei care te privesc din interiorul propriului tău cămin. (Adaptare după Edward Snowden)

Un bec „inteligent” conectat la internet poate „ști” când suntem acasă și când plecăm, la ce oră ne trezim, cât timp stăm într-o cameră și ce rutină zilnică avem. Prin simpla analiză a modului în care lumina este aprinsă sau stinsă, sistemele digitale pot reconstrui programul de viață al unei familii cu o precizie surprinzătoare. Mai tulburător este faptul că unele sisteme moderne de iluminat inteligent sunt integrate cu asistenți vocali și senzori de prezență. Astfel, corpul de iluminat nu mai „vede” doar mișcarea, ci poate deveni și un receptor permanent al sunetelor din locuință. Cercetările recente din domeniul tehnologiilor optice și al Inteligenței Artificiale au demonstrat chiar că becurile LED pot fi utilizate indirect pentru detectarea vibrațiilor produse de vocea umană. Cu alte cuvinte, lumina însăși poate deveni un „microfon” invizibil.

Vibrațiile foarte fine ale obiectelor dintr-o încăpere, produse de sunetele conversațiilor, pot modifica imperceptibil reflexia luminii, iar algoritmii moderni pot reconstrui anumite sunete sau modele de vorbire. În mod similar, senzorii integrați în sistemele de iluminat pot cartografia deplasările persoanelor prin locuință. Casa începe astfel să „respire” digital împreună cu locatarii ei, înregistrând ritmurile intime ale existenței cotidiene. În multe cazuri, datele colectate sunt transmise către platformele producătorilor, devenind parte a vastului mecanism al economiei digitale bazate pe exploatarea informațiilor personale. Ceea ce odinioară era doar un obiect inert suspendat în tavan se transformă într-un nod al rețelei globale de supraveghere tehnologică. Imaginea este aproape orwelliană: lumina care trebuia, simbolic, să alunge întunericul ajunge să lumineze până și cele mai intime colțuri ale vieții private pentru ochii invizibili ai sistemelor digitale. În această lume nouă, omul nu mai poate fi sigur că este singur nici măcar în propriul cămin. Până și becul devine martorul tăcut al existenței noastre.

Cum recunoaștem becurile „inteligente”?

Colonialismul digital este noul mod de a controla resursele minții fără a ocupa teritoriul.” (Michael Kwet)

Aceste sisteme de iluminat pot fi recunoscute relativ ușor prin anumite caracteristici specifice. Ele sunt promovate, de regulă, sub denumiri precum „smart”, „Wi-Fi”, „Bluetooth”, „voice control”, „app control” sau „smart home”. Aceste dispozitive funcționează prin telefon mobil, aplicații dedicate ori comenzi vocale și sunt capabile să comunice cu alte echipamente conectate la internet. Multe permit reglarea automată a intensității și culorii luminii, programarea la anumite ore sau activarea prin senzori de mișcare și de prezență.

Tocmai această conectare permanentă la rețele digitale transformă un simplu bec într-un posibil instrument de colectare a datelor despre viața cotidiană. La cumpărare, becurile și corpurile de iluminat „inteligente” pot fi recunoscute în primul rând după ambalaj și după informațiile tehnice înscrise pe cutie. Pe ambalaj apar, de regulă, mențiuni precum „Smart”, „Wi-Fi”, „Bluetooth”, „App Control”, „Voice Control”, „Alexa”, „Google Home”, „Smart Home” ori „IoT Enabled”. De multe ori sunt prezentate imagini cu telefoane mobile, comenzi vocale sau rețele wireless, semn că dispozitivul este conectat constant la alte sisteme digitale. Dacă un bec poate fi controlat prin internet, prin aplicație mobilă sau prin asistent vocal, el face parte din categoria dispozitivelor inteligente capabile să colecteze și să transmită date despre utilizarea sa.

De la excepție la regulă: viitorul pe care nu ni-l alegem

Sunt din ce în ce mai înclinat să cred că ar trebui să existe o supraveghere de reglementare, poate la nivel național și internațional, doar pentru a ne asigura că nu facem ceva foarte prostesc. Adică, cu o inteligență artificială necontrolată, chemăm demonul.” (Elon Musk)

Astăzi, becurile „inteligente” par încă o curiozitate tehnologică accesibilă unui număr restrâns de utilizatori. Sunt scumpe, puține la număr și în plină evoluție. Mulți le privesc ca pe un moft al epocii digitale, nu ca pe o realitate care îi privește.Această percepție este, cel mai probabil, provizorie. Există toate premisele ca, într-un viitor nu foarte îndepărtat, becul „inteligent” să devină singura opțiune disponibilă pe piață. Nu printr-o alegere liberă a consumatorului, ci printr-un proces treptat, aproape imperceptibil, de eliminare a alternativelor. Exact așa cum becul incandescent a fost interzis prin reglementări europene și internaționale, sub pretextul eficienței energetice, la fel se poate anticipa că becul „pasiv”, neconectat, fără cipuri și fără senzori, va fi scos treptat din circulație. Cei care modelează politicile globale de digitalizare, marile corporații tehnologice și structurile supranaționale de reglementare au tot interesul ca fiecare locuință, fiecare spațiu public și fiecare colț al vieții cotidiene să fie conectat permanent la rețelele digitale.

Becul „inteligent” este, în această viziune, nu un produs de confort, ci un nod indispensabil al infrastructurii globale de colectare a datelor. Când pe raft nu va mai exista decât becuri „inteligente” (cu Wi-Fi, cu Bluetooth, cu aplicație și cu microfon), omul va cumpăra ceea ce i se oferă. Și va accepta, odată cu lumina din cameră, și ochii invizibili care vin odată cu ea. Întrebarea nu este dacă acest lucru se va întâmpla. Întrebarea este dacă vom fi pregătiți să îl înțelegem înainte să fie prea târziu.

Bibliografie selectivă (Selected Bibliography)

  • Shoshana Zuboff–The Age of Surveillance Capitalism (Epoca capitalismului de supraveghere), 2019.
  • Yuval Noah Harari–21 de lecții pentru secolul XXI / 21 Lessons for the 21st Century, 2018.
  • George Orwell–1984, diverse ediții / various editions.
  • Edward Snowden –Permanent Record (Dosar permanent), 2019.
  • Federal Trade Commission–Internet of Things: Privacy & Security in a Connected World (Internetul lucrurilor: confidențialitate și securitate într-o lume interconectată), 2015.

Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (Nicolae Grigorie-Lăcrița-profil realizat de Nicolae Vasile), Senior Editor JB, membru al UZPR Craiova

Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureștiului

Nicolae Grigorie-Lăcrița. Scrieri religioase. Volumul 1. 

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Buna-credință în era post-adevărului – principiu juridic și exigență a comunicării publice. Lucrare prezentată la al 36-lea Congres internațional al Universității Apollonia din Iași „Pregătim viitorul promovând excelența” (2026), secțiunea „Comunicare în era post-adevărului – provocări, strategii și responsabilitate socială (sub coordonarea prof. univ. dr. Dumitru Popa). Corespondență de la Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași)

Dimensiunea economică și financiară a contractelor în învățâmântul universitar juridic românesc și francez (în colaborare cu Av. Asist. PhD Candidate Alexandru – Valentin Varvara – Universitatea Apollonia din Iași) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

„Diaspora românească – rădăcini și orizonturi. Despre locuirea identității, limbaj și apartenență” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”). Elogiu jurnalistului Petru Frăsilă (directorul postului de televiziune M+Tv International)

Teoria Codului Sociogenetic (CSG) – Formalismul fenomenologic & matematic în „Constelații Diamantine” la baza unei colaborări franco – libaneze (Thomas Csinta – scientist, research professor & director at CUFR R&D, chief editor & director at Jurnalul Bucureștiului & Anca Cheaito – jurnalistă libaneză, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Subiect de teză de doctorat. In memoriam Christian Ranucci – foarte probabil, nevionvat, condamnat la moarte și executat în 1976 pentru răpirea și asasinarea lui Marie-Dolorès Rambla și presupusa sa legătură cu rețeua pedocriminală a lui Jacques Dugué în conexiune cu dosarul de pedocriminalitate Coral. Ironia sorții–Drama lui Jean-Baptiste Rambla–fratele victimei, condamnat la închisoare pe viață pentru femicide în recidivă (asasinatele abominabile ale lui Corinne Beidl și Cintia Lunimbu)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

  • Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

  • Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…