Acasă Turism Nopți albe de basm în Țările Baltice (Corespondență de la Paulina...

Nopți albe de basm în Țările Baltice (Corespondență de la Paulina Popescu, prozator, preşedinte al Asociației Românilor din Triunghiul de Aur-ARTA, Canada – Ontario)

604
0
Mi-am dorit să vizitez aceste țări unde coabitează trei națiuni, trei limbi, trei culturi și o singură moneda, euro, despre care auzisem numai lucruri excepționale. Am frunzărit un catalog turistic din România care nu m-a mulțumit prin faptul că se parcurgeau prea mulți kilometri pe zi și aveai puțîn timp de vizitat. Îmi place să explorez pe jos fiecare colț al unui oraș și să mă familiarizez cu toate muzeele acelei țări. De aceea mi-am rezervat biletul de avion de la București la Vilnius și de la Helsinki la București, care m-a costat $350. Mi-am planificat 2-3 zile pentru fiecare țară și am rezervat hotelurile prin Expedia la unele avînd chiar și micul dejun. Am ales hoteluri în centrul vechi al orașului pentru a fi aproape de pulsul locului. Ne-am deplasat între state cu autobuze de lux, comfortabile, curate și directe. Am avut cu mine și un ghid Lonely Planet cu cele trei țări surori baltice: Lituania, Letonia și  Estonia. Vilnius este sinonim cu barocul, Riga cu Art Nouveau și Tallinnul este pur medieval, capitalele lor fiind puternic diferențiate și incluse totodată în Patrimoniul UNESCO. 
În aceste țări am trăit fenomenul nopților albe, soarele fiind pe cer pînă la ora 22:30 p.m. Ziua polară, cînd soarele este pe cer la miezul nopții și refuză să se culce, se produce în jurul solstițiului de vara. Explicația științifică este că soarele nu coboară suficient sub linia orizontului pentru a permite că noaptea să devină complet neagră. Este un fenomen de neuitat, cu conotații supranaturale.
Lituania, țară pădurilor de pin și a apei cristaline
Am aterizat la Vilnius după cîteva ore de zbor din București, pe un mic aeroport care seamănă mai degrabă cu o gara, în Terra Incognita, nici un control vamal sau de pașapoarte. De acolo am luat un autobuz local care ne-a costat un euro, pe care l-am plătit la șofer, aeroportul fiind la 7 km de oraș. Oamenii au fost binevoitori și ne-au spus unde putem coborî la hotel. Aproape toți tinerii vorbesc bine engleză și sunt foarte politicoși.
Orașul este cocoțat pe cîteva coline și printre curiozitățile sale se remarcă majestuasa catedrala a Sf Cazimir, patronul țării, construită în 1604 în stil baroc. Sf Cazimir este renumit pentru puritatea sufletului și credință să. Pe acoperiș se poate remarcă o coroana regală. 
În catedrala Sf Stanislaus se odihnesc marii duci ai Lituaniei. Pe acoperiș se pot admira 3 statui Stanislaus, Helena și Cazimir reprezentînd Polonia, Rusia și Lituania. Biserica Sf. Ana a fost construită cu 33 de feluri de cărămidă, care l-a impresionat și pe Napoleon Bonaparte cînd a trecut prin Vilnius.  Capitală Lituaniei este supranumită « Ierusalimul Nordului » datorită densității mari de biserici pe metru pătrat.
Vilnius este un oraș în care au trăit pașnic mai multe popoare, religii și culturi, unde se vorbește poloneză și rusă. Orașul a fost ridicat pe un deal în sec 14 în timpul domniei lui Gediminas, Marele Duce al Lituaniei, din 1323 devenind capitală Lituaniei. Vilnius a avut de suferit o mare influență poloneză, fiind chiar anexat Poloniei. Din 1940 pînă în 1990 a fost capitală Republicii Sovietice Lituania.
Centrul istoric înscris în 1994 pe lista UNESCO cuprinde 70 de străzi și 1487 clădiri și poate fi străbătut în cîteva ore pe jos.
Piață primăriei (Rotue aiksete) a fost centrul politic, cultural și economic al orașului. Universitatea din Vilnius  este una dintre cele mai vechi din acea parte a Europei. Universitatea Vilnius fondată în 1570 de iezuiți, unde studiază în prezent 21.000 de studenți în cele 12 facutati ale acesteia. Lângă Universitate se află Palatul Prezidențial reconstruit în stil imperiului rus. Palatul Prezidențial l-a găzduit în 1812 pe Napoleon Bonaparte în drumul său către Moscova. O placă de marmură amintește că Stendhal, pe atunci responsabil cu aprovizionarea armatei, a poposit în casă de la nr. 1 din Didzioji gatve, unde a învățat să bea că un rus.
Vilnius, capitala Lituaniei, orașul chihlimbarului este cunoscută pentru amestecul de clădiri gotice, renascentiste, baroce și clasice precum și biserici în stil gotic și atmosfera medievală. Lituania are o mare deschidere la Marea Baltică și un sfert din teritoriu este acoperit de păduri. Lituanienii iubesc jazzul. Parafrazind ghida putem spune că Catolicismul este prima religie în Lituania, baschetul, a două religie și jazz-ul, probabil a treia!”. În 2009 Vilnius a fost prima capitală baltică cu statutul de capitală europeană a culturii alături de orașul austriac Linz.
Ghida noastră ne-a introdus în zona boemă a orașului, în care locuiesc artiștii. În 1998 a fost declarată neoficial de locuitorii orașului o republica independența cu propriul președinte, imn, drapel și propria constituție, republica Uzupis. 
Înainte de cel de al doilea război mondial în Vilnius se află una dintre cele mai importante comunități de evrei exterminată aproape în întregime de naziști. În Vilnius poți vedea tot felul de biserici protestante, catolice, ortodoxe sau evreiești, fiind un oraș turistic religios.
Ghida noastră ne-a recomandat să vizităm muzeul KGB, impresionant, o poveste a umilirii unui popor de către ruși.
Tinerii lituanieni emigrează în număr mare în Anglia, Irlanda și Scandinavia în căutare de lucru. Țara a adoptat moneda euro în ciuda lipsei de susținere populară, oamenii se plîng că o duc greu de cînd au euro.
Pe lîngă chihlimbar aici se pot cumpără îmbrăcăminte din în, obiecte din lînă, magneți. În magazine m-a frapat abundență legumelor și fructelor la preț rezonabil, cu cît avansezi spre Tallinn prețurile cresc.
În Lituania există cele mai bune drumuri din Europa de Nord. Aici sunt cele mai multe berze, respectiv 13.000 de perechi. Lituania este o țară cu prețuri atractive pentru noi, o țară ieftină pentru turiști.
Ca specialitate culinară vă recomand skilnadis (carne afumată), salti barricai (supă rece) și multe alte specialități cu cartofi.
Mîncarea națională este cepelinai, o minge din cartofi umpluți cu carne, cu brînză sau ciuperci. Băutură alcoolică populară este  degtine un fel de votcă, urmată de bere.
Cât am fost în Lituania se pregătea canonizarea unui sfînt. Aproape 30.000 de fideli au asistat la canonizarea Mgr Theofilo Matulionis, un episcop închis în gulagurile sovietice și primul lituanian proclamat martir în fosta Uniune Sovietică. Acest sfînt a contribuit la cimentarea identității lituaniene actuale conștientă de prețul libertății, rezistind totalitarismului. Acesta a murit în 1960 la vîrstă de 90 de ani fiind otrăvit de ruși care voiau să taie toate capetele bisericii pentru a o face să dispară. În Lituania Sf Gherghe este venerat că protector al animalelor.
Lituania este ultimul stat creștinizat din Europa. În 1386 Mare Duc lituanien Jagellon a aceptat botezul, fiind imitat de nobili și țărani dar tradițiile păgîne au durat pînă în secolul XVII. Decretată stat catolic de papa Urban VI în 1387 Lituania este ultima bucată de pămînt din Europa crestinizata.  Lituanienii adoră copacii și celebrează solstițiul de vara și femeile lor au nume de divinități păgîne cum ar fi Gabija (zeiță focului) sau Austeja (zeiță albinelor). Biserica a jucat un rol important în menținerea identității naționale, împotriva țarului și a religiei ortodoxe.
Din Lituania ne-am îmbarcat în autobuzul direct spre Riga.
Letonia o țară cu 750 de ani de ocupație străină
Riga, numită și Parisul Nordului, capitala Letoniei  este cel mai mare și mai cosmopolit oraș baltic ce se distinge de alte orașe prin arhitectură să în stil Art Nouveau- Jugenstil, care te îmbie să vii cu aparatul de fotografiat și să o imortalizezi, fiind cea mai vizitată regiune din țară. Înconjurată de apă, mai precis de 12.000 de rîuri și lacuri și traversată de fluviul Lubans Daugava, aceast colț al Europei a costituit o zona de circulație pentru vikingii din Norvegia spre Rusia și Europa Centrală. Riga este un oraș compact, ușor de străbătut și ușor de explorat pe jos. Noaptea clădirile, podurile ei, parcurile sunt luminate spectaculos. În trecut englezii veneau aici să își îngroape viață de burlac prin petreceri zgomotoase, sticle sparte. Orașul este liniștit, curat, cu un trafic lejer nu sufocat că la București.
Riga a suferit de-a lungul timpului diferite ocupații cum ar fi suedeze, germane, rusești. Strabatând orașul pe jos puteți savura și descoperi diferite stiluri arhitecturale cum ar fi: român, gotic, renascentist, baroc, clasic, constructivism și modern. Vechiul oraș conține 150 de monumente istorice și arhitecturale în labirintul de străduțe care nu s-au schimbat din secolul XIII. Pentru a admira Art Nouveau plimbați-va pe stradă Alberta, o stradă muzeu, cu superbe imobile construite de Mikhail Eisentein, care a lăsat orașului 15 clădiri în acest stil. Merită să va aventurați și pe străzile Gertrudes, Elizabetes.
Riga a întors pagină la trecutul sovietic debarasindu-se de toate statuile lui Lenin care împodobeau orașul în epoca sovietică. Am vizitat Muzeul Național de Artă proaspăt renovat, ce adăpostește picturi de pictori ruși și letoni printre care Janis Rozentals.
Nu poți să vizitezi Riga fără să te oprești în față a trei case numite Trei frați, un ansamblu de clădiri datind din secolul XV, XVII și XVIII (nr 17, 19, 21, str Maza Pils) fiecare cu o fațada originală, care figurează printre cele mai vechi clădiri din oraș. Una dintre case se poate vizită gratuit. La parter era prăvălia, la etaj locuiau proprietarii iar la utimul etaj era locul unde își depozitau mărfurile.
Principala arteră a orașului str. Libertății te duce la Monumentul Libertății ridicat în memoria soldaților uciși în timpul Războiului de Independența din 1918. Simbolul orașului este o pisica neagră de la Casa Pisicii (Kaku maja) datind din 1909. Nu poți să nu remarci o clădire galbenă cu două pisici negre din metal cocotate pe acoperiș. Legendă spune că un leton ft bogat care deținea această casă monumentală a vrut să între în breaslă negustorilor, rezervată numai germanilor. Negustorul a plasat pisicile cu coadă spre Casă Breslelor, infuriindu-i pe germani. În final letonul a fost admis în breaslă cu condiția că pisicile să fie întoarse cu față spre breaslă.
În piața Primăriei se înalta cea mai impunătoare clădire a orașului – Casa Capetelor Negre (Melngalvju Nams).  A fost construită pentru a fii reședința unor comercianți necăsătoriți, veniți din alte țări. Unul dintre patronii sprituali ai comunității a fost Sf. Mauritius, care era negru. Clădirea datând din sec XIV, a fost bombardată de nemți, demolată de sovietici și reconstruită din nou in1995. Fațada este impresionantă, la intrare te întîmpină Madonă cu pruncul și Sf Mauritus. Pe perete se distinge un orologiu minunt, cu cadran albastru-auriu.
Nu departe de Casa Capetelor Negre se arcuiește clopotniță Biserici Sf. Petru, construită în sec XIII (1209) și singură care a rezistat marelui incendiu ce a devastat Riga în 1350.  În față Biserica Sf Ioan (1234) se află statuia Muzicantilor dn Bremen, un cadou făcut de orașul Bremen episcopului Albert. Turiștii se grăbesc să netezească botul purcelusului pentru a avea noroc.
Punctul central al orașului este fără îndoială Catedrala Dome, care datează din sec XIII, avînd un turn de 15 metri și o orgă cu 6500 tuburi.
Dacă ieși din orașul vechi poți admira clădirea Operei, construită din donații private și parcul Bastejkalns care abundă în statui și poduri printre care și podul dragostei, unde cuplurile căsătorite lasă un lacăt, simbolizînd dragostea eternă. Mikhaïl Barychnikov, născut la Riga, a făcut primii săi pași de balet pe scenă Operei.
Vizitați Letonia în timpul verii, noi am fost în luna iune spre sfîrșit și tot timpul a fost înnorat și răcoros, temperaturile nedepășind 17 grade. Am avut un hotel în orașul vechi, ceea ce ne-a permis să fim în mijlocul acțiunii începînd de dimineață. Punctul turistic oferă pliante și hărți precum și un tur gratuit al orașului, care durează două ore.
Trebuie să vizitați piață agroalimentară a orașului Riga, una din cele mai mari și animate din Europa, în care vînd sute de producători după cum spun statisticile. Piațe este formată din patru hangare imense care înainte de 1930 erau garaje pentru zepeline. Există secțiuni pentru carne, peste și legume. Vinzatorii sunt în majoritate ruși care reprezintă 40% din populația orașului. Poți mînca bine cu cîțiva euros.
Lumea stă la coadă pentru un lipioschka ouzbek, o specialite iesita caldă din cuptor. Tot aici Babuskas vînd mănuși tiricotate din lînă sau coliere din chihlimbar, margelutele trebuie să aibă număr impar pentru a atrage norocul.
Ne-am urcat în tren cu un bilet de 1,20 euro pentru a ne deplasa la Jurmala, renumită riviera sovietică unde marii bolșevici că Stalin și prietenii își petreceau vacanțele. Drumul a durat numai 45 de minute pentru a ajunge la mare.
Jurmala arată că un litoral de țară ex comunistă dar plajă este curată, fără reziduri și nisipul fin numai că este rece iar Marea Baltică este la fel de neagră că Marea Neagră. Pe lîngă litoral am rams surprinși de frumusețea caselor din lemn.
Riga a atras soldații sovietici în permisie în căutare de femei ușoare. De cînd a intrat în Comunitatea Europeană Letonia a devenit o destinație pentru turismul sexual, fiind țară săracă a Europei după România. Turiștii din Anglia și Irlanda vin aici pentru Cheap beers and cheap girls. Un masaj erotic costă numai 90 de euros. Există 20.000 de prostitute în țară. Salariul mediu în Lituania este de 300 de euros.
În Letonia se poate savura și degusta pateuri cu carne (Kotletes) supă de varză (skabu kapostu), patiserii cu căpșuni (Alexandr Torțe) pîine neagră udate de mai multe sortimente de bere: blondă, brună, roșie și Riga Black Balsam, un digestiv amărui. Letonii un mic popor de 2 milioane de locuitori sunt mari iubiri ai naturii.
În Letonia am auzit vorbindu-se rusește, rușii fiind o minorite importantă în Letonia Letonia. Diaspora letonă se afía în Statele Unite și Canada.
În 2030 ultimul leton va stinge lumina de la aeroportul din Riga  este un banc care circulă în legătură cu diminuarea populației locale. Cifrele sunt izbitoare, populația țării a trecut de la 2,2 milione de locuitori la 2 milioane. Dacă nu se iau măsuri, populația va ajunge la 1,6 milioane în anul 2030.
În toată istoria sa Letonia  nu a cunoscut decît 33 de ani de independența, 20 de ani între 1919-1939 și 13 ani din 1991. Încă din sec XII această țară a cunoscut 750 de ani de ocupație străînă, fie ea germană, suedeză, poloneză, rusă, nazistă sau sovietică. Și Letonia a fost o țară pagină, cimitirile lor sunt situate în păduri și lipsite de decorații. Letoni considerau că toți sunt egali în față morții și este o datorie să vizitezi un cimitir unde se dihnesc străbunii lor.
Începînd cu 15.10.1991 naționalitatea letonă este atribuită celor care au fost cetățeni letoniani între cele două războaie mondiale și descendenților lor. În Letonia există 300.000 de apatrizi, în majoritate de origine rusă. În timpul ocupației sovietice limba letonă nu era predată în școli toți fiind forțați să învețe limba rusă. Prin dans și cîntec s-a manifestat rezistență culturală a letonilor. Cintecele tradiționale, care erau interzise au fost învățate de către tineri. În Letonia a avut loc revoluția prin cîntece”.
În anul 2011 în Letonia era cel puțin 250 de persoane care vorbeau limba livoniana că limba maternă. Ultima persoană care a vorbit această limba Grizelda Kristina a murit în anul 2013 în Canada la vîrstă de 103 ani. Limba livoniana, similară cu limba letonă și finlandeză este considerată că o limba moartă. Limba este predată însă în universitățile din Letonia, Estonia și Finlanda. Nopțile albe au continuat să ne fascineze și în Letonia, femecati de acest fenomen.
Estonia, țara blogurilor și Wifi
Cea mai minusculă dintre fostele state ale Uniunii Sovietice, cu o populație puțîn peste 1,5 milioane de locuitori, Estonia este localizată pe țărmul sudic al Marii Baltice, capitală să, Tallinn, fiind la numai câteva mile distanță de Helsinki. Estonia deține 2000 de insule, fiind o țară insulară, majoritatea insulelor fiind nelocuite. În Estonia există 5 parcuri naționale precum și alte zone protejate sau rezerve naturale, 30% din suprafață Estoniei fiind compusă din mlaștini.
Estonii vorbesc o limba fino-ungrica, ce aduce a finlandeză, dacă o asculți de aproape. În realitate, finlandezii nu înțeleg aproape nimic când se vorbește repede, dar majoritatea estonilor înțeleg finlandeză, deoarece în perioada dominației sovietice Suomen Televisio era fereastra lor către Vest. Pentru a-i ajută pe estonieni finlandezii au construit un turn de televiziune enorm, încît estonii puteau prinde toate emisiunile de TV.
Tallinn, cu o populație de 400.000 locuitori o capitală sugrumată de hoardele de turiști de pe croaziere, chiar 5 vapoare în aceeași zi, a păstrat aura secolelor XIV și XV intactă, un lanț de ziduri medievale, străduțe pietruite printre care se află casele negustorilor în culorí pastel, cochete și splendide în acest cadru istoric. Tallinn este perla medievală a țărilor baltice. Orașul este plin de viață și de turiști de toate națiile și toate culorile. Clădirile care mai de care mai majestoase datează din secolul XIII. Trebuie neapărat să poposiți pentru cîteva minute în Raekoja Plats, piață centrală cu Primăria medievală a orașului, construită în stil gotic. Aici se află și cea mai vechie farmacie din Europa (1422), care a  fost timp de 10 generațîi în mînă aceași familii. În orașul vechi nu ratați să vizități cea mai veche biserica estoniană construită în anul 1219.
În 2011 Tallinn a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii.
În Tallinn te simți că în mijlocul unei povești medievale.Tallinn este așezată strategic de-a lungul golfului cu același nume peste golful Finlandei din Helsinki și la jumătatea drumului dintre St Petersburg și Stockholm. Arhitectură este asemănătoare cu cea a orașelor scandinave cu influențe medievale, germanice și sovietice. Aici se vorbește limba estoniană, rusă și finlandeză. Prețurile la hoteluri sunt comparabile cu cele din Europa de Vest.
Distanța dintre Riga  și Tallinn este de aproximativ 300 km, pe care îi parcurgeți în timp de 4 ore într-un autobuz de lux, cu aer condiționat, toaletă, cafea sau ceai gratuit, filme pentru 21 de euro. Pensionarii peste 60 de ani au o reducere la transport.
În Tallinn  nu mi-a plăcut că mașinile au dreptul să staționeze în centrul vechi și așa foarte aglomerat. Tallinn are însă un exotism, o atracție fiind situat la 359km de Stockholm, Helsinki și Saint Petersbourg. Orașul de sus adăpostește superbă catedrala Alexandru Nevski, ambasade și clădiri guvernamentale. În față parlamentului se ridică catedrala ortodoxă construită în 1900 cînd Estonia se află sub dominația țaristă. Catedrala a fost construită în onoarea prințului de Novgorod, Alexander Yaroslavich Nevsky. Cel mai scurt drum între Helsinki și Tallin este pe mare cu ferryboat-ul și durează aproximativ 2 ore.
Canada are relațîi excelente cu Estonia, această nu a recunoscut niciodată ocupația sovietică a Țărilor Baltice și a fost una dintre primele țări care a recunoscut independența Estoniei în 1991. În 2004 Canada a fost prima țară din NATO care a ratificat accesul Estoniei la această organizație. În Canada există una din cele mai mari comunități estoniene din lume și anume 24.000 de estonieni.
Estonia este paradisul bloggurilor, estonienii fiind adevarați geeks  care nu pot trăi fără internet. Skype a fost inventat de un estonian. În Estonia există Wi-Fi gratuit peste tot.
Estonia posedă o cultură și un folclor cu o identitate puternică marcat de o tradiție de poezii orale și cîntece avînd că tematică ciclul anotimpurilor, agricultură, viață familială, dragostea și mitologia. Cîntecul deține un rol major în cultură estoniană, la fiecare 5 ani avînd loc festivalul cîntecului estonian, eveniment înscris în patrimonial UNESCO. Artizanatul are și el o mare diversitate cuprinzînd ceramică, sculptură în lemn, marochinerie, broderi, țesături din în. Specialitățile gastronomice în Estonia sunt peste afumat, în special păstrăv, cartabosul negru și prăjituri cu sînge de ren.  Estonienii mănîncă carne de peste și vînat, pîine neagră, carne de porc.
Estonia este independentă din 1991 integrată în Comunitatea Europeană din 2004 și posedă euro din 2011. În prezent localnicii au o puternică aversiune pentru ruși.
Estonienii sunt pionieri în domeniul informaticii, Estonia este un fel de Silicon Valley. Estonia este una dintre primele țări din lume care au introdus votul electronic, 94% din populație plătește impozitele on line, 95% din teritoriu este acoperit de Internet și WiFi. Cursurile de informatică în școli sunt obligatorii de la vîrstă de 7 ani.
Informatică este omniprezentă în viață cotidiană. Skype  fos inventat în 2003 în Estonia și are în prezent peste 300 milione de utilizatori în lume. 
Locuitorii din Tallin utilizează gratuit mijloacele de transport în comun.
Salariul mediu în Estonia este 839 eurs. Restaurantele practică preturí exagerate, accesible numai pentru turiști sau cei îmbogățiți. Magazinele de suveniruri aparțîn 90% rușilor iar functionariii vorbesc finlandeză și mai deloc limba estoniană.
Atenție există hoți de buzunare în Tallin! 
Estonia a fost o provincie secretă sovietică, interzisă străinilor, submarinele nucleare ale armatei roșîi fiind ascunse în insultele baltice. Estonia s-a arătat refractară catolicismului pentru că dominația germană era protestantă și că paginismul era pe prim plan și este una dintre țările cel mai puțîn religioase din lume. Oamenii merg la saună în familie sîmbătă. Majoritatea au o căsuța la țară. Este o țară cu puține resurse miniere sau petrolifere dar a mizat pe creativitatea populației tinere.
Estonii, un popor mîndru, organizat și individualist, nu acceptă să fie comparați cu finlandezii. Este poporul cel mai introvertit din Țările Baltice, poți să îți întîlnești vecinul pe scară blocului fără a îi spune bună ziua, dacă te uiți într-un parc nimeni nu se salută. Este o țară de țărani care nu a avut o aristocrație a să, aristocrația fiind a ocupanților germani. În Estonia se reciclează totul,  pe orice sticlă cumperi plătești 10 cenți.  A progresa este leitmotivul în Tallin. Estonia este una dintre țările cel mai puțîn corupte din Europa.
Pe 23 august 1989, la 50 de ani de la semnarea Tratatului Ribbentrop-Molotov, două milioane de oameni s-au strîns pentru a protesta în mod pașnic împotriva ocupației sovietice, formînd un lanț uman care s-a întins pe 600 km. La realizarea lanțului au participat 700.000 de estonieini, 500.000 de lituaneini și 1.000.000 de letonieni. Lanțul libertății a fost adăugat în 2009 în Registrul Memoriei Mondiale UNESCO.
Lituania, Letonia și Estonia, anexate de Uniunea Sovietică în 1940, dar acum parte din NATO și Uniunea Europeană, devin din ce în ce mai neliniștite după anexarea Crimeei de către Rusia din 2014. 
Țările baltice fac parte din comunitatea europeană din 2004. A vizita aceste țări este un remediu contra stresului pentru că ele se remarcă prin calm și liniște. Poți comunica ft bine cu localnicii în engleză, unii dintre ei cunosc rusă sau germană. Cele mai bune prețuri pentru chihlimbar sunt în Lituania. În timpul vizitei dvs în aceste țări luați-va o umbrela tot timpul pentru că aveți surprize.
Nu am văzut țigani de ai noștri pe acolo nici cîini abandonați sau cerșetori.
Toate aceste țări s-au americanizat atît de repede încît nici nu se vede că au fost sub influență bolșevică.
Cele trei țări și-au cucerit independența în timpul celui de al doilea război mondial prin  revoluția cântecelor, fără să curgă nici o picătură de sînge. În fiecare seară estonienii se adunau pe străzi și cintau cîntece tradiționale în limba estona.  Să ne imaginăm acești oameni determinați cântând Un vînt de schimbare. În acea epoca era interzis să se vorbească limba estona, ei fiind olbigati să învețe rusă și să se convertească la religia ortodoxă.
Cu cît avansezi din Vilinus spre Tallinn cresc și prețurile la mâncare, restaurant, băutură și amintiri.
Paulina Popescu (Teacher at Brigadoon Public School, Kitchener, prozator, Preşedinte al Asociatiei Românilor din Triunghiulde Aur-ARTA, Executive Team, Canada – Ontario)
Absolventă a Facultății de Limbi străine (Universitatea București), Paulina Popescu a fost profesoară de limba franceză în Kitchener din provincia Ontario (Canada). Din 2008 colaborează la ziarul Agenda românească cu rubricile: „Întreabă un profesor” și „Impresii de călătorie”. A câștigat două premii literare publicând proză scurtă în limba franceză la Editions David, Ottawa, în volumele „Parcours identitaires” (2005) și „La premiere fois” (2017). Este corespondent (de presă) din Canada al ziarului  Jurnalul Bucureştiului
Articolele autarei Paulina Popescu în Jurnalul Bucureştiului
Transcrierea textului cu diacritice și conform limbii române moderne, ca de altfel, și completările (imagini, hyperlinkuri, etc.) aparțin, în exclusivitate, redacției.

 

Articolul precedentFlash Office Solutions oferă pachete de servicii adaptate nevoilor de flexibilitate ale companiilor
Articolul următorCuptorul cu micro unde dăunează grav sănătății!
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.