Acasă Opinii Eseu filozofic (partea II). Viața și fericirea noastră! (Corespondenţă de la Prof....

Eseu filozofic (partea II). Viața și fericirea noastră! (Corespondenţă de la Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului – Naţiunile Unite)

15
0
În sfârșit,  cred că am cam epuizat aproape totul despre viaţa şi fericirea noastră, ce zici, tati? Niciodată, nu se vor sfârşi, cuvintele şi faptele despre viaţa şi fericirea lor, draga mea. De când există fiinţa umană pe acest pământ, totdeauna ea a fost preocupată de viaţă, de suflet, de existenţă, de destin, căci am putea spune că viaţa e de fapt o călătorie, în care ieri e deja istorie, mâine poate fi un viitor mister iar azi nu poate fi decât un cadou de la Provinitate, de care e bine să ne bucurăm, în prezentul actual.
Să ştii draga mea, că sufletul este singurul lucru care păstrează legatura cu Dumnezeu şi veşnicia asta e şi motivul pentru care, mai mult decât orice sufeltul trebuie păstrat frumos şi curat. Tocmai de aceea, ţi-aş sugera să nu mai pui totul la suflet, în viaţă, că ai destul timp, te-aş să cauţi, să mai şi ignori lucurile care nu îţi nu îţi fac deloc bine. Păstrează-ţi sufletul cât mai liniştit!
Există, fata tati, câteva lucruri de care ar trebui să ţii, cât de cât cont, dacă îţi doreşti o viaţă uşoară şi fericită. În viaţă, iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele, dar uşurează, în mare parte sufletul. Să ştii, că poţi ajunge la muzica sufletului, numai râzând. Poţi simţi sufletul tinereţii, dacă te joci. La Fântâna înţelepciunii ajungi prin citire, la Izvorul puterii vei ajunge prin gândire, căci drumul spre Calea fericirii se poate ajunge doar cu mult calm. Cheia succesului este dată de propria ta bunătate, iar raţiunea pentru care trăim este dată de puterea cu care putem iubi, copila mea. Ia gandeşte-te, iubita mea fetiţă, câte probleme din această lume, apărute intre noi oamenii, ar dispărea, dacă am avea minima decenţă, să vorbim cu semenii noştrii, în loc să bârfim unii despre alţii.
Crede-mă, că dezamăgirile din viaţa ta, nu face altceva decât să te inveţe, că încrederea pe care o acorzi celor din proximitatea ta, nu trebuie oferită, imediat şi desigur nici oricui. Nimeni nu spune, Rebecca, că viaţa e uşoară, şi un fel de „dolce far niente”, ea este făcută din multe urcuşuri şi coborâri. Ce trebuie să înţelegi, e că orice cădere, orice lovitură pe care o primeşti, indiferent cât de puternică şi dură este, că orice dezamăgire venită de multe ori din partea unora în faţa căror ţi-ai deschis sufletul şi te-ai destănuit, este de fapt, înţelepciunea de a învăţa cele mai preţioase lecţii de viaţă. Aceastea nu au cum să fie plăcute, şi nici nu-ţi fac bine, de multe ori de amărăsc, te supără grav, dar să nu uiţi, totuşi, ca toatea astea te întăresc mai mult decât crezi tu, şi îţi deschid ochii, te atenţioneză să fii precaută şi circumspectă, de fiecare dată când ai de luat o decizie pentru tine, viaţa ta, si viitorul tău. Ţine cont, de faptul că fiecare om trăieşte până la urma cum doreşte şi fiecare oferă celor din jur, tot atât cum îi este sufletul.
Mă întrebai dacă nu cumva am epuizat aceste învăţăminte, despre viaţă, care sunt încununarea unor lungi experienţe ale familiei noastre, însemnând părinţii tăi, bunicii, străbunicii, străstrăbunicii noştrii, dar şi multe din experienţele unor iluştre personalităţi, naţionale şi internaţionale de necontestat.

Pentru că mai avem multe să ne împărtăşim în periplul nostru despre viaţa şi fericirea noastră, înainte ca tu, Rebecca, să îmi pui o nouă întrebare ţi-aş indica, ca un tată bun şi grijuliu ce îţi sunt, să îţi sugerez şi să şi înfăptuieşti, ceea ce îi este eminamente necesar sufeltului tău, de copil.

Draga mea, trebuie să înveţi să râzi, cât mai mult, să cauţi şi să dansezi, fără să-ţi pese de răutaţile celor din jur. Să iubeşti natura şi să ştii ce vrei s-o consumi, încearcă să-ţi placă, apa, vântul, ploaia şi ninsoarea, chiar dacă ele apar în viaţa ta în momente nepotrivite pentru tine.

Tu trebuie să trăieşti într-o anumită normalitate, fără să ai mari aşteptări, luând în felul ăsta totul sau aproape totul aşa cum vine. Avându-mă pe mine drept model, tu, chiar fată fiind, să nu te dai bătută şi să lupţi, pentru orice capăt de aţă, să foloseşti orice oportunitate ţi se iveşte, dar mai bine, să nu uiţi că ţelul tău în viaţă, este să devii un om bun, să mulţumeşti oricăruia îţi întinde o mână, îţi face un gest, te ajută într-o conjunctură oarecare.

Fata tatii, să iubeşti, este un deziderat, de care trebuie să ţii cont toată viaţa, în primul rând, pe tine, şi apoi pe toţi cei dragi ţie. Să nu urăşti şi nici să nu îţi baţi joc de toţi cei care de multe ori ţi-au şi greşit. Mai bine, îi ocoleşti sau pur şi simplu, îi ignori, e mai bine de o mie de ori, decât să te încarci sufleteşte cu energiile lor negative. E mare lucru, dacă, îţi poţi folosi la maxim, una dintre cele mai mari calităţi ale fiinţei umane, uitarea.

Nu ştiu, dacă ştii, dar un om dacă timp de 3 minute ar memora toate clişeele care trec prin mintea lor, ar înnebuni. Uită toate nimicurile, care îţi apar în viaţă, nu te încurca cu lucruri inutile şi nu căuta să înţelegi, lucruri, de care nu ai nevoie. Şi nu uita orice ar fi, că nu toate obiectivele pe care ţi le propui în viaţă, îţi vor ieşi din prima încercare.

Să nu clachezi, şi să nu ai regrete şi dezamăgiri, să ştii că întotdeauna mai există o şansă, o altă cale, acesta este şi motivul pentru care te îndemn să mai încerci încă o dată. Consideră-te ca un sportiv de performanţă, care nu rămâne satisfăcut cu propria performanţă, cu propriul record, chiar dacă el e cel mai bun din lume, el încearcă, luptă, se antreneză şi chiar reuşeşte de cele mai multe ori să-şi îmbunătăţească propriul record, propria performanţă, vezi, toţi sportivii individuali din lume, precum marele şi inegalabilul atlet jamaican, Usain Bolt, cel mai rapid om al lumii, cu recordul mondial la proba de 100 m cu timpul de-a dreptul incredibil, de numai 9,58 de secunde şi la 200 m cu 19,19 secunde. Exact la fel te sfătuiesc şă faci şi tu, fata tatii!

Dar, tatii, eu, copilul tău, în nedumeririle mele, te-aș întreba pe tine: Viața, prin călătoriile și drumurile denivelate pe unde te-au dus, te-a făcut să te înțelegi pe tine? După tot ce ai acumulat prin atâtea învățăminte, și după o vastă experiență de viață și lume?

Ascultă, dragă mea: Fiindcă prima mea meserie a fost cea de ofițer de marină cu performanță inegalabilă, de a ajunge cel mai tânăr comandant de cursă lungă din lume, la frageda vârstă de numai 26 de ani, și viața pe mare nu este o joacă, ba chiar aș putea spune că întâlnirea cu moartea în acele condiții vitregi de pe mare este destul de deasă, și iată că sigur pot să afirm fără teama de a greși că și viața noastră este ca marea. Ei nu îi pasă dacă tu nu știi să înoți. E neiertătoare, cu cei care ignoră acest adevăr peremtoriu.

Am înțeles, draga tatii, că inima și sufletul nu sunt niște magazii, motiv pentru care nu orice se întâmplă în viața ta trebuie pus la inimă și suflet. Deși soarta sau, mai bine zis, destinul meu, m-a pus înr-o situație grea, astfel ca după o faptă îndreptată împotriva regimului comunist să-mi ofere două condamnări la moarte pentru complot în vederea trădării, subminării și sabotării societății comuniste din România și am fost totuși eliberat ca erou la 22 Decembrie 1989, ziua Revoluției Române din închisoarea politică Aiud. Dar totuși  ți-aș spune că în viață nu este obligatoriu să faci ceva cu totul ieșit din comun, așa cum am făcut eu și crede-mă că 5 ani de recluziune totală au fost ani de calvar, umilință și durere sufletească fără seamă ca să ajungi erou.

Tu trebuie să îți faci datoria pe care o ai acolo unde eșți. Ca să îți spun ceva, nu tuturor românilor le-a plăcut gestul meu de revoltă împotriva comuniștilor pentru care am suferit timp de 5 ani de zile cu lanțuri de 28 kg la mâini și la picioare în recluziune totală prin închisorile terorii din epoca comunistă. Nu toți m-au iubit, nu toți m-au înțeles, asta este de altfel și mesajul meu către Dumnezeu, atunci când m-au dus de două ori în față plutonului de execuție. Eu, Florentin Scalețchi – comandantul navei mineralier de 12.5000 tdw Uricani,  mă despart de o lume care, cu siguranță, nu m-a înțeles sau nu a vrut să înțeleagă și să împărtășească același ideal de viață ca mine. Când eu, de fapt, prin fapta mea, trăgeam un semnal de alarmă, de disperare față de un regim ilegal, ilegitim, criminal și dictatorial – regimul comunist și să semnalizez lumii întregii dramele prin care trecea poporul român. Acolo, în aresturile și închisorile de deținuți politici ale comuniștilor am realizat că viața e făcută dintr-un aluat casant, precum ceramică sau sticla, care se poate sparge într-o clipă. Dar am mai înțeles ceva, că dacă Dumnezeu vrea, El e singurul care îți poate lipi cioburile sărite să-ți refacă sufletul rătăcit și pierdut din tine.

Acum, după ani de zile când mă gândesc prin ce am trecut și că am primit oprobiu public și nesimțirea umană în cea mai grotească formă a ei, nu de la oameni mai buni ca mine sau mai performanți, ci de la cei care le-a plăcut cel mai mult în viață bârfa, de la securiștii vremii, căci probabil ar fi vrut să facă ca mine, dar nu au avut curaj și coloană vertebrală și nici nu ar fi fost în stare să o facă. Întotdeauna, în mintea îngustă a acestora, desigur că e loc de multă bârfă ucigătoare. Să nu uităm niciodată că bârfa apare întotdeauna acolo unde este multă invidie.

Este motivul pentru care, eu am iertat, dar desigur nu pot să uit, nu m-am încărcat cu resentimente și ura care să-mi macine viața și ți-aș sugera, fetița mea, că așa cum eu, tatăl tău, am înțeles că trebuie să-mi duc viața mai departe în liniște, e bine ca și tu să te gândești în primul rând la ține și să-ți spui în sinea ta că nu toți îți merită gândurile tale și atenția de care ar avea nevoie, ei de la tine

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.