Acasă Opinii Viața și fericirea noastră! Corespondenţă de la Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist...

Viața și fericirea noastră! Corespondenţă de la Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (Naţiunile Unite)

233
1

Pentru fiecare om viaţa este un dar primit de la bunul Dumnezeu, pentru care avem datoria să îi mulţumim în fiecare zi, atât cât ne este dat să trăim!
Indiferent de durata ei, viaţa este mult prea scurtă pentru a ne irosi timpul lângă persoane care ne displac, ori să trăim nefericiţi în zone sau în spaţii din lumea asta mare şi plină de necunoscut!

Pe parcursul vieţii, oamenii, oricât de inteligenţi ar fi, ba chiar să preusupunem că unii sunt genii, nu pot şti totul şi nici nu pot avea tot ce îşi doresc.
Întotdeauna vor exista priorităţi în funcţie de ce-ţi doreşti cu ardoare şi, ca să realizezi ceva, trebuie să renunţi la altceva. La fel cum niciodată nu-i poţi mulţumi pe toţi sau să fii pe placul tuturor.

Viaţa noastră ţine, inevitabil, de menirea nostră, care ne va dirija spre locul şi spre oamenii care ne sunt destinaţi. Nu uitaţi! Întâlnirile dintre oameni nu sunt întâmplătoare. Tot ce urmează să se întâmple cu noi doar bunul Dumnezeu ştie, în timp ce noi avem datoria sacră, creştinească, să ne rugăm şi să sperăm, căci nu moare niciodată speranţa în puterea binelui divin şi să mulţumim cu evlavie, smerenie şi cu duhovnicie pentru tot şi pentru toate, dar mai ales pentru puterea de a duce zi de zi tot ce ne este hărăzit de Divinitate.

Scopul nostru adevărat în viaţă nu trebuie să fie să devenim perfecţi, nici măcar să atingem perfecţiunea într-un anumit segment al vieţii, ci acela de a fi împliniţi şi mulţumiţi de ea. În viaţă ai obligaţia sacră să urmăreşti permanent şi să-ţi concentrezi atenţia în cinci direcţii distincte :
– În sus, spre Bunul Dumnezeu, cu credinţă, recunoştinţă şi speranţă.
– În faţă, deoarece este foarte important pe ce drum alegi să mergi şi încotro te vor purta paşii.
– În spate, să-ţi cunoşti trecutul, parcursul pe care l-ai avut în viaţă şi să-ţi reaminteşti de unde îţi tragi obârşia.
– În jos, ca nu cumva să te împiedici de ceva sau cineva, să poţi evita a călca tu pe cineva, să nu uităm că din pământ ne tragem şi în pământ ne întoarcem.
– Şi în sfârşit, dar nu cel din urmă, în lateral, ca să vedem ce am sădit în viaţă, cine te urmează, cine este cu tine la bine, dar mai ales cine rămâne lângă tine în momentele cruciale şi grele ale vieţii.

Adevărul este că numai oamenii care rămân alături de tine şi te susţin la necaz şi durere sunt cei care ajung la inima ta! Ei devin cei mai dragi şi mai frumoşi pentru tine, care ai trecut printr-un necaz, o suferinţă, o traumă, o nenorocire, rămânând pentru totdeauna în sufletul şi gândurile tale!

 Vă prezint aici o poezie intitulată Definiţia fericirii, pentru a vă face cunoscut cum percep eu, autorul versurilor, acest sentiment.

Definitia fericirii

Omule, bucură-te
De mersul pe două picioare,
Mulţumeşte aerului
Că îţi îngăduie să-l respiri.
Roagă-te pentru sănătatea luminii
Ce-o cutreieri pe îndelete cu ochii.
Stai la umbra firului de iarbă
Şi răsfoieşte liniştea
De pe buzele femeii iubite.
Sărută numele lui Dumnezeu
Pentru libertatea de a-ţi plimba gândurle
Fără botniţă prin lume.
Asta e tot,
Dar absolut tot,
Ceea ce-ţi pot spune
Despre fericire!

După ce v-am spus totul, sau aproape totul, despre fericire în poezia mea –  Definiţia fericirii –trebuie să vă spun un secret: pentru a fi cu adevărat fericit în viaţă, este obligatoriu să ai puterea sufletească să nu urăşti şi să nu invidiezi pe nimeni şi să nu-ţi pierzi timpul iubind pe oricine aşa, de-a valma, sau din interes.

Viaţa noastră este ca un roman viu, care ne schimbă în timp şi ne dă teme de rezolvat, fără să ne ceară acordul. Viaţa a făcut ca oamenii cu suflet bun, oriunde ar fi şi de orice fel, să fie frumoşi tot timpul. Viaţa noastră are şi sare şi piper, şi linişte şi furtună, şi soare şi ploaie, tot aşa cum este şi în natură.

De foarte multe ori, de parcă am fi sub povara vreunui blestem, uităm să ne bucurăm de propria viaţă, uităm că mai de preţ decât orice este sănătatea, uităm până şi de cei dragi nouă: familie, copii, rude, prieteni. Viaţa oricăruia dintre noi poate fi frumoasă cu condiţia să te accepţi în primul rând aşa cum eşti şi, implicit, să ignori răutăţile lumii în general şi, desigur, ale celor din apropierea ta.

Oameni buni, să nu vă rugaţi niciodată pentru o viaţă uşoară. Rugaţi-vă, aşa cum am făcut şi eu, în primul rând pentru sănătate mintală, trupească şi spirituală şi apoi pentru puterea de a trece cu brio peste toate obstacolele şi greutăţile vieţii. Se spune, şi corect este, că nu poţi avea tot ce îţi doreşti şi visezi să ai în viaţă. De aceea, trebuie să îţi spui „eu nu vreau totul, îmi doresc un gram de linişte, puţină iubire şi multă sănătate.”!

În continuare, vă prezint cele 7 (şapte) legi cardinale ale vieţii:

  1. –Omule, ai datoria sacră să faci pace cu trecutul tău.
  2. –Dacă vrei să-ţi fie bine, încetează să-ţi mai pierzi timpul cutreierând cu mintea către lucruri nesemnificative pentru viaţă.
  3. –Să ai în vedere de fiecare dată că ceea ce cred şi spun alţii despre tine, omule, îi priveşte doar pe ei. De aceea nu te necăji şi nu pune la suflet aceste gânduri încărcate de cele mai multe ori de energii negative şi, desigur, malefice.
  4. –Omule bun, să nu uiţi niciodată că numai timpul le vindecă pe toate, că totul este trecător, că tot ce a fost ieri nu mai este azi şi nu se va repeta mâine.
  5. –Omule frumos şi bun, să nu uiţi niciodată că nimeni de pe planeta asta nu poate fi răspunzător pentru propria-ţi fericire.
  6. –Omule al timpurilor noastre, să nu faci marea greşeală de a compara viaţa ta cu a altora, oricine ar fi ei, genii, bogaţi, săraci, dotaţi cu harul lui Dumnezeu etc.
  7. –Şi ca viaţa să-ţi fie o fericire, omule nu uita nici o clipă să zâmbeşti! În sfârșit, Omule, să nu uiţi că nu ai decât o singură viaţă, nu vei fi la infinit pe acest pământ. Ce trebuie să ştii şi să înţelegi este că dacă azi, să presupunem, ţi-a fost greu, mâine poate va fi mai bine.Cu credinţă în Dumnezeu şi cu multă răbdare, vei deveni mai puternic şi vei spera în fiecare zi la mai bine, aşa cum spune şi înţelepciunea populară, „după ploaie şi furtună, iar se-arată vreme bună”!Omule, să ai în vedere faptul că niciodată în viaţă nu vei învăţa ceva de la o persoană care este de acord necondiţionat cu tot ce spui sau ce faci. Sâc!În viaţă este mult mai bine să te lupţi pentru nişte principii, decât să trăieşti după unele induse  sau impuse de alţii! Pentru că de cele mai multe ori nu ştim să ne trăim propria viaţă şi o tratăm cu multă indiferenţă. La un moment dat vom constata, spre regretul nostru, că nu mai avem timp de noi, mâine probabil ne vor scădea puterile, iar poimâine s-ar putea să nu mai fim!Omule, caută să înveţi că în viaţă, noi, cei de azi şi de mâine, trebuie să ne canalizăm energiile spre trei lucruri mari şi esenţiale:Respectul faţă  de semenii noştri.Sinceritate cu interlocutorii noştri, dar şi cu Eu-l tău. Nu te minţi pe tine însuţi, că vei trăi un dezastru. Toţi cei care îşi trăiesc viaţa într-o continuă minciună, cu certitudine vor fi supăraţi de un adevăr peremtoriu.Omenia faţă de toţi cei care te înconjoară sau faţă de cei cu care te întâlneşti ocazional pe drumul vieţii tale.Consider că totul în viaţa noastră ţine de sănătatea mentală, fizică şi spirituală, de un fir de speranţă şi de un gram de bucurie zilnică. Să fii bucuros de tot ce ţi-a oferit viaţa astăzi şi să aştepţi cu bucurie şi speranţă ziua de mâine!Omule, fii conştient de faptul că în viaţă absolut totul este trecător. Ce rămâne este un suflet îmbogăţit cu emoţii, bucurii şi, desigur, şi cu momente de suferinţă, alături de multe aventuri, asta dacă ai fost un aventurier în peregrinările tale pe acest pământ. Acesta este şi motivul pentru care te îndemn să apreciezi tot ceea ce îţi este dat în viaţă, căci nimeni nu ştie când se va termina totul!Şi ţi-aş mai spune ceva, omule bun şi frumos, cât trăieşti nu-i lăsa pe semenii tăi să cunoască prea multe despre tine, despre dorinţele, pasiunile şi patimile tale, dacă vrei să nu-ţi  fie distrus şi pustiit sufletul.Oare, omule, de câte ori în viaţă nu ai luat o pauză şi nu ţi-ai făcut un „remember” asupra ei? Ce ai constatat este că zilele, lunile şi anii au trecut ca fulgerul pe lângă tine, realizând că nu cu mult timp în urmă ai fost copil, apoi adolescent, matur şi, în final, ai ajuns bătrân, fără puteri, dar cu satisfacţia de a-ţi fi îndelinit misiunea pe acest pământ, făcând tot ce ai primit ca sarcini de la Dumnezeu să înfăptuieşti şi să le transformi în realizări: ai sădit un pom, ai făcut o casă şi, nu în ultimul rând, ai lăsat urmaşi care să ducă istoria vieţii tale mai departe în lume.Timpul care trece pe lângă noi, pe care nu îl putem opri şi nici reţine sau lega, să fim măcar preocupaţi să-l facem să treacă cât mai agreabil şi mai confortabil. Să fii convins, omule sfânt, şi te asigur şi eu, autorul acestui serial, că aşa va fi, dacă încerci să trăieşti în credinţă, cu nădejde şi dragoste adevărată.Omule frumos şi bun, să nu uiţi niciodată că viaţa ta devine de nesuportat, un adevărat calvar şi vei fi expus bolilor dacă te vei învârti într-un cerc care îţi creează mult stres şi frică. Şi te poţi vindeca doar print-o evadare din astfel de zone, urmată de o terapie de optimism şi speranţă, asociate cu multă răbdare.Într-o după-amiază frumoasă de toamnă, pe fiica mea, Rebecca, un copil din noua generaţie, în secolul informaticii născută în anul 2003, a început să o preocupe viaţa şi fericirea ei, a familiei şi prietenilor ei şi m-a întrebat: Tati, care crezi tu că e secretul vieţii?Eu i-am răspuns că secretul vieţii este să îţi petreci timpul cât mai agreabil, să eviţi conflictele, traumele, momentele critice, stările de stres şi frică, să asculţi mai multă muzică şi mai puţin, dacă nu chiar deloc, bârfele, care te pot distruge. Şi apoi i-am explicat ce a însemnat pentru mine, în perioada de tristă amintire a comunismului şi a dictatorului Ceauşescu terorismul bârfei. Obligatoriu este, fata tatii, să te fereşti de „terorismul bârfei”!Totalitarismul de tip comunist, pe care l-am trăit eu, nu-şi transcende în niciun fel condiţia de existenţă, care este de fapt falsificarea unor date. Interlocutorul tău este un indvid aproape mort, care se mişca într-o lume de clişee şi folosea un limbaj de lemn. Dacă nu erai de acord cu schemele unei astfel de tipologii imbecile, care regresează până la stadiul de celulă moartă, să nu crezi că nu te înghiţea mocirla. Într-un astfel de spaţiu totalitar al gamelei, să fii sigură că apare îngheţarea, uitarea, imobilitatea şi împietrirea.Marile păcate împotriva propriului tău spirit au fost imobilitatea, minciuna consolidată şi genocidul cultural. Ca şi continuitate, nu piaţa liberă a opulenţei consumiste a rezolvar problema, ci piaţa ideilor libere şi vii. Orice ignorare a libertăţilor omului duce la erezii de fundătură.Tentaţia timpului a fost legată de terorismul bârfei, o bombă aruncată cu ţintă precisă, care distrugea oamenii, cariere, identităţi şi familii. Fundamental, în ideologia drepturilor omului este inserată dimensiunea libertăţii prin gândire, care produce cărţi vii, idei vii şi mai cu seamă oameni vii!Apoi Rebeccuţa m-a întrebat: cum ar trebui să-mi aleg prietenele, prietenii?

    Eu i-am spus: fata tatii, prietenii adevăraţi sunt foarte puţini în viaţă. La început, ei sunt simple cunoştinţe şi pot deveni cu adevărat prietenii tăi numai atunci când rămân lângă tine atunci când ţie îţi este greu, căci la bine şi distracţie toată lumea e lângă tine. Şi ar mai fi ceva, îţi vor fi cu adevărat prieteni cei care îşi amintesc de tine chiar şi atunci când nu au nevoie de tine!

    Tati, te-aş întreba, care crezi tu că este secretul unei vieţi liniştite, împlinite şi cât mai lungă? Nu este un secret, fetiţa mea dragă. Este, dacă vrei, o bună coordonare între fizic, psihic şi suflet, dar este obligatoriu să mănânci ponderat, să faci zilnic mişcare cât mai multă, conform dictonului „mens sana in corpore sano”!

    Trebuie să râzi, să cânţi, să dansezi, să te bucuri de fiecare clipă din viaţă, să o savurezi cu plăcere şi, desigur, să nu te opreşti să iubeşti fără măsură tot ce te înconjoară şi să-ţi alegi din toate evenimentele vieţii tale numai lucrurile bune care nu fac decât să-ţi producă fericire pentru tine, iubita mea.

    Dar atunci cum se pierde viaţa, tati? În nenumărate feluri, fata mea!!! Se pierde când nu ai grijă de tine, de sănătatea ta fizică, mintală şi de sufletul tău, tot aşa cum se poate pierde ca urmare a unui destin catastrofal care îţi poate suprima viaţa. Dar, cu certitudine, se poate pierde atunci, şi numai atunci, când Dumnezeu te cheamă la El.

    Se pierde când alegi să trăieşti viaţa altora şi ţi-o neglijezi pe a ta. Se pierde când îţi pierzi timpul încercând să critici greşelile altora, uitând de propriile tale greşeli, pe care nici măcar nu încerci să le corectezi. Cu alte cuvinte, te interesează „paiul” din ochii celorlalţi, ignorând „bârna” din propriul tău ochi. Se pierde când suntem afectaţi de boala invidiei faţă de ceilalţi pe care îi avem în vizor, fără să încercăm şi chiar să luptăm să ne depăşim pe noi înşine. Se pierde viaţa, fetiţa tatii, atunci când ne facem că uităm, sau chiar uităm pur şi simplu, să ne bucurăm de fiecare moment trăit, să savurăm fericirea noastră şi a celor pe care îi putem face fericiţi. A, dar era să uit. Viaţa se va pierde de fiecare dată când punem pe primul loc banii, ignorând cu bună ştiinţă toate lucrurile simple pe care le trăim zilnic. Orice zi din viaţa fiecăruia dintre noi poate să însemne o clipă de maximă fericire.

    Ce pot să îţi mai spun copilul meu, este că, totuşi, viaţa ta, a mea, a mamei tale şi a celor dragi nouă, nu se pierde atunci când trăieşti cu linişte deplină în suflet, ai credinţă în Dumnezeu, când există o legătură astrală cu Divinitatea şi eşti fericit permanent cu puţinul ori multul pe care l-ai moştenit sau l-ai dobândit chiar tu.

    După ce i-am spus Rebeccăi cam cum se poate pierde viaţa, ea m-a întrebat în continuare: Dar tu, tati, cât de implicat ai fost şi încă mai eşti în viaţa şi fericirea ta şi a noastră?

    Surprins de întrebarea ei, i-am răspuns: Păi, tati, eu la vârsta mea, după toate câte am trăit, sau mai bine spus, după ce am trăit trei vieţi într-o viaţă, timp în care am învăţat multe de la viaţă şi de la oameni, cu bunele şi relele lor, să ştii că tatăl tău a ajuns la momentul în care  nu mai are timpul necesar pentru acei oameni răi, negativi, irascibili, toxici şi, cu atât mai mult, nu mai participă la conversaţii inutile. Draga mea, eu am renunţat în a mai aduce argumente ca să le dovedesc că am dreptate unor căpoşi care ignoră tot. Şi să mai ştii ceva, de mult am renunţat să mai lupt pentru principii care nu îmi aparţin. Oare te întrebi pentru ce am timp acum? Păi, doar pentru frumos, doar pentru mine şi familia mea, pentru sufletul meu şi cu disponibilitate maximă pentru toţi oamenii dragi mie, pe care eu mi i-am ales.

    Trebuie să ştii şi să nu uiţi că în viaţa mea am cunoscut cam patru tipologii umane: au fost oameni care m-au ajutat când mi-a fost greu, alţii care m-au părăsit când viaţa mi-a devenit un calvar, unii care m-au ignorat şi ocolit şi o ultimă categorie  în care se regăsesc toţi cei care m-au făcut să îmi fie greu şi să sufăr. Să ştii, draga mea, că ce nu trăieşti la timp şi nu fructifici la momentul potrivit, nu vei mai trăi niciodată.

    Dar să nu uiţi că pentru cel mai frumos cadou pe care l-ai primit de la Dumnezeu, Viața, să mulţumeşti cu credinţă şi smerenie. Să nu uiţi că fără Dumnezeu viaţa ta va fi o continuă necunoaştere, o mare grijă şi o imensă deznădejde. Ca să poţi fi fericită este eminamente necesar, chiar aş zice interzis, să stai toată ziua să te plângi, tot aşa cum nu ai voie să te superi pentru orice nimicuri. Caută să nu mai pui totul la suflet. Învaţă să mai şi ignori. Păstrează-ţi sufletul liniştit ca să poţi merge înainte.

    Să ştii, iubita mea, că două reguli sunt capitale pentru orice fiinţă umană care îşi doreşte liniştea şi fericirea!

    Regula 1 – nu te indispune din cauza lucrurilor neînsemnate şi Regula 2 – toate sunt lucruri neînsemnate când vine vorba de propria ta viaţă şi fericire. Un alt lucru interzis pentu a fi fericit este să eviţi întâlnirile cu persoane negative.Tot timpul, dacă vrei să cazi în capcana fericiriii, tu trebuie să râzi, să te distrezi şi să trăieşti fiecare clipă de parcă ar fi ultima! Ce te costă un zâmbet în fiecare dimineaţă şi un mulţumesc către Dumnezeu în fiecare seară?

    Tu îţi vei culege propria fericire de acolo unde o sădeşti. Cu siguranţă vei avea satisfacţia fericirii dacă, ce ai sădit cândva, vei avea grijă să îngrijeşti şi să protejezi. Cu alte cuvinte, vei obţine roadele grijii tale de ceea ce ai sădit. Fiecare zi poate fi una potrivită să te bucuri de propria viaţă, indiferent dacă este o zi însorită sau plouă. Oricum, cu bune, cu rele, viaţa merge înainte! Eu îţi doresc Rebecca, fata mea, numai bine, sănătate mintală, spirituală şi fizică şi oriunde te va îndrepta destinul tău, întotdeauna să-ţi meargă bine, dar să fii foarte atentă, să nu forţezi destinul şi nici să nu păşeşti înaintea lui! E suprema dorinţă pe care trebuie să o ai, să îţi umpli sufletul de iubire, bucurie şi multă dragoste faţă de Bunul Dumnezeu!

    Să nu uiţi nicio clipă, fetiţă scumpă, să visezi, iar pentru asta nu există „prea târziu” decât la ultima bătaie a inimii! Să nu crezi că viaţa este cumva o formulă matematică general valabilă. Nici vorbă! Ea este, în esenţă, o trăire în Duh şi Adevăr. Şi mai este ceva ce trebuie să ştii, viaţa nu se caută şi nu se învaţă!

    În viaţă, draga mea, două lucruri sunt de ţinut minte şi anume: totdeauna, când eşti singur să ai mare grijă de gândurile tale şi, apoi, totdeauna, când eşti într-o comunitate de oameni, să ai mare grijă de cuvintele tale, care de multe ori îţi pot face mai mult rău decât bine. Nu vorbi înainte să iei o pauză şi să analizezi ce, cum şi cât vrei să spui! Să nu uiţi, iubita tatii, că deşi timpul este gratis, el este totuşi de nepreţuit pentru noi, muritorii. De asemenea, este adevărat că n-ai să poţi niciodată să stăpâneşti timpul, dar să îl foloseşti util pentru tine este nu doar un sfat înţelept pe care ţi-l dau, ci este cu adevărat o virtute.

    Descoperă şi redescoperă zi de zi iubirea pentru Creatorul nostru şi ai mare grijă de sufletul tău tânăr şi curat, nu ţi-l încărca cu răutăţile acestei lumi! Iar ca să ajungi la propria-ţi fericire, nu cred că ai nevoie de vreo hartă, ci de prezenţa ta, cu sufletul tău, cu Eu-l tău, spiritul tău şi fiinţa ta. Cu alte cuvinte, ai nevoie doar de tine ca existenţă în lumea în care ţi-a fost dat să trăieşti. Să ai tot binele din lumea asta mare, imperfectă şi plină de necunoscut şi răutăţi!

    După ce am îndemnat-o să-şi înceapă fiecare zi, care vine cu bune şi cu rele, stând de vorbă cu Bunul Dumnezeu, exact aşa cum şi eu o fac, ea m-a întrebat: Dar, tati, de ce oare este plină lumea de oameni care ne strică existenţa, care nu trăiesc decât în ură şi răzbunare, fără milă, fără religie, fără reguli şi coordonate de viaţă normală şi civilizată?

    Draga mea Rebeca (care în curând îşi va sărbători Majoratul!), în lumea asta nu toţi suntem la fel, nu toţi gândim la fel, nu toţi avem aceeaşi pregătire şcolară, educaţională, religioasă ori socială, nu toţi avem cei 7 ani de acasă, nu toţi am avut părinţi care şi-au îngrijit, educat, ajutat şi îndrumat copiii către lucrurile pozitive ale acestei mari familii – umanitatea.

    Viaţa nu-ţi spune nimic, dar încet, încet, te va învăţa aproape totul prin bunici şi părinţi, prin dascăli, prin şefii de la serviciu şi, de ce nu, prin colegi, prieteni sau pur şi simplu prin cunoştinţe întâmplătoare. Dar, totuşi, decizia îţi aparţine, numai tu eşti aceea care poţi să îţi faci viaţa frumoasă. Să nu uiţi că totul este trecător în viaţa ta, a noastră, a tuturor. Ea este „formată” din ani, luni, săptămâni, zile, ore, minute şi secunde, care au fiecare o poveste a momentului trăit, învăţând din propriile greşeli. Acei oameni de care ar trebui să te fereşti, să-i eviţi, să stai cât mai departe de ei, trăiesc fără frica lui Dumnezeu de fapt chiar aşa se spune despre ei, că n-au niciun Dumnezeu şi se autodefinesc ca fiind atei!

    Sigur, sunt oameni care au altă religie decât cea pe care o ai tu, creştin-ortodoxă. Aceştia sunt fie creştini-catolici, fie musulmani, budhişti sau hinduşi, dar toţi au şi se roagă la un Dumnezeu al lor. Pe când ateii sunt oameni care au rupt legătura cu Dumnezeu, sunt în ghearele diavolului, care îi îndeamnă să facă numai lucruri rele celor din jur, au sufletele vândute.

    Se spune destul de des, oare la ce i-ar folosi omului să stăpânească lumea dacă el îşi pierde atât de uşor sufletul!?! Fugi de aceşti monştri cu chip uman! Tu alegi să culegi din viaţă numai ce îţi aduce bucurii! Alege frumosul şi ignoră urâtul! Numai aşa poţi fi fericită! Să ştii, fata tatii, că de regulă oamenii cu suflet bun sunt şi rămân frumoşi toată viaţa lor, oriunde ar fi şi în orice anturaj s-ar afla.

    Mai este ceva de care oamenii ar trebui să ţină seama, tot aşa cum ar trebui ca şi tu să nu uiţi! Ei, oamenii, se schimbă de la o zi la alta, în funcţie de cum bate vântul. Aşa cum vremea e schimbătoare, la fel se întâmplă şi cu lumea în care trăim. Unii oameni, când dau de greu ori au câte un necaz în viaţa lor, imediat îşi aduc aminte de Dumnezeu şi se roagă să îi ajute, dar uită cu nonşalanţă să mulţumească Domnului şi să se mai roage atunci când le este bine. E aşa de uşor, copilă dragă, să spui „Tatăl Nostru” după ce te-ai trezit şi când vrei să mergi la culcare, căci o faci pentru tine, pentru liniştea sufletului tău. Dar totuşi, scumpa mea, există riscul să te intersectezi în viaţă cu o persoană care îţi provoacă mult rău, care caută să te distrugă sau măcar să îţi perturbe liniştea sufletească. Ce trebuie să faci, cum să te comporţi, ce atitudine trebuie adoptată în astfel de cazuri?

    Scumpa mea fiică, există riscul să te intersectezi în viaţă cu o persoană care îţi provoacă mult rău, care caută să te distrugă sau măcar să îţi perturbe liniştea sufletească, îmi onorez acum promisiunea, în baza propriei experienţe de viaţă. Fetiţa mea, ca să poţi trăi liniştită, evită idioţii şi proştii, evită oamenii răi cu înclinaţii de răzbunare şi distrugere de destine, aceşti nesimţiţi ai timpurilor contemporane. Dar, tati, cum îi recunosc ?

    Draga mea, astfel de specimene se recunosc imediat din modul cum se exprimă, cum tratează viaţa, cum abordează orice dialog cu semenii lui. Ei au doar o pojghiţă de cultură, lucru vizibil imediat ce deschid gura şi, cu siguranţă, au făcut şcoala la fără frecvenţă. Nu sunt altceva decât nişte şmecheri care ignoră regulile civilizaţiei şi ale bunului simţ, nişte imbecili, neisprăviţi şi aroganţi, folosindu-se adesea de experienţa anturajului în care se complac, adică al străzii şi al infractorilor.

    Ce pot să-ţi spun despre un asemenea individ este că, indiferent cu cine vorbeşte şi cât de pregătită este persoana cu care are dialogul, el ştie tot, a trăit tot şi, desigur, e priceput la toate. El nu ascultă dialogul cu interlocutorul, făcând de fapt un monolog, nu acceptă sfaturi, ba chiar te contrazice la orice ai de spus, deşi evidenţa lucrurilor este alta. Este un „Gigi contra”, care îşi permite „luxul” să te corecteze şi să explice orice, indiferent dacă ştie sau nu ceva despre subiectul pus în discuţie. Să nu cumva, scumpa mea, să încerci a corecta un idiot, a te pune cu un prost, cu un nesimţit, pentru că te etichetează imediat ca duşmanul lui pe care trebuie să-l pedepsească.

    Tu, Rebecca, dacă vrei să ai stofă de om civilizat şi educat, va trebui ca la întâlnirea cu asemenea idioţi şi proşti să păstrezi tăcerea în prezenţa lor, chiar şi atunci când  dreptatea îţi aparţine şi ai avea multe de spus. Copilă dragă, să ai tot timpul în minte sfatul unui om care a trăit de toate în de viaţă, şi bune şi rele – eu, tatăl tău – care ştie bine ce îţi spune. Să nu accepţi critica de la acei oameni de la care tu eşti sigură că nu vei cere sfaturi niciodată.

    Tu trebuie să înţelegi , fetiţa mea, că viaţa e făcută pentru a te bucura de fiecare  apus de soare şi să fii pregătită să priveşti cu speranţă spre fiecare răsărit. Oriunde te-ai afla, spre orice te-ai îndrepta, indiferent de vremea de afară, bună sau rea, tu să aduci cu Eul  tău strălucire propriului soare, aura ta să-ţi ţină sufletul curat şi bun! Să ştii că întotdeauna, unde te duce gândul, acolo e şi sufletul tău, căci el, sufletul, nu are culoare şi nici vârstă, are nevoie doar să fie iubit.

    Viaţa noastră în economia timpului planetar e ca o picătură de apă într-un ocean. E atât de scurtă încât trebuie să cugeţi bine la ce ai de făcut, nu-ţi risipi timpul cu gândul la războaie, resentimente, răzbunări, nici măcar la divergenţe sau certuri mărunte. Evită-le pe cât posibil, ca să ai linişte în propria viaţă. Nu uita că timpul există doar pentru a iubi şi nu pentru a urî, căci nu durează decât o clipă! Sensul tău în această lume nu are valoare şi nici scop fără dragostea Bunului Dumnezeu. Căci fiecare zi pe care o trăieşti este de fapt un dar de la Dumnezeu! Primeşte-l cu încredere, cu speranţă şi bucurie! Primeşte-l întotdeauna cu braţele deschise ca să poţi fi cu adevărat fericită!

    Tăticule, te rog, poți să îmi spui de ce anume trebuie să țin cont pe parcursul maturizării mele ca să pot avea o viață liniștită, fără mari dezamăgiri și fără sincope care să-mi pună în pericol poate chiar existența.

    Ei, draga tatii, ți-aș spune că am evidențiat cel puțin 4 (patru) elemente pentru fiecare întrebare privind viața și fericirea.

    a). La întrebarea – Care sunt cele mai de preț lucruri în viață de care oamenii ar trebui să țină cont? – ţi-aş răspunde aşa:

    1. Dragostea față de tine, de părinții și copiii tăi și de toți cei dragi ție, dragostea față de natură și de tot ce consideri că îți face bine.
    2. Credința, pentru că tu, copilă dragă, te-ai născut într-o familie creștin-ortodoxăși ai fost botezată în acest rit care promovează dragostea pentru Dumnezeu-tatăl, Domnul Iisus Hristos-fiul și Maica Domnului. Oriunde vei fi și orice decizie vei lua, să nu acționezi niciodată decât sub oblăduirea credinței tale.
    3. Iubirea! Să iubești este cel mai frumos lucru din această lume! Omul din iubire se naște și tot iubirea îi aduce fericirea. Ea te ține racordat și puternic pentru viață. Iubirea e fenomenul prin care oamenii se împlinesc cu adevărat.
    4. Încrederea. Nu trebuie să faci nimic în viață decât atunci când Eu-l tău, pe care mulți îl numesc subconștient, îți va transmite să ai încredere. Și vei simți acest sentiment, pentru că, ai să vezi vei fi avertizată, printr-o senzație de neliniște, atunci când pericolul e iminent.

    b). Dragă Rebecca, acum vom vorbi despre cele 4 (patru) lucruri care nu sunt sigure în viață. În ordinea importanţei lor, ele sunt:

    1. Puterea, pe care, așa cum o poți căpăta la un moment dat, tot la fel o poți pierde. Important este ca tu să ai controlul asupra ei, să nu te controleze ea pe tine, că te poate distruge. Ar fi ca și cum ai cădea de pe o scară cu multe trepte!
    2. Norocul, cu care te naști, îl primești de la divinitate. E foarte important să știi să-l prețuiești, atât cât este el, pentru că nu toată lumea primește porții egale,și să ai înțelepciunea să-l folosești când e alături de tine, pentrucă nu te urmărește permanent în viață, mai are și sincope. Dar să nu te întristezi ori să te superi că mâine nu mai este la fel ca ieri, pentru că răspoimâine se poate întoarce iar la tine.
    3. Averea este acel ceva pe care o poți primi, o poți moșteni, o poți înbunătăți, sau poți să o faci tu singură, prin muncă și tenacitate. Dar nu uita un lucru peremptoriu, ea poate fi risipită cât ai clipi dacă nu știi să o securizezi și gestionezi înțelept. Trebuie să ai în vedere că atunci când plecăm de pe lumea asta, nu luăm cu noi nimic din ce-am agonisit. Rămâne doar amintirea cuibărită în sufletele celor dragi cu care te-ai intersectat în viață.
    4. Despre trecerea la cele veșnice trebuie să știi, fata mea, că viața trebuie trăită așa cum este, pentru că ni s-a dat fără să o cerem și ni se va lua fără să ne întrebe cineva. Acesta este motivul pentru care te îndemn să trăiești și să-ți consumi fiecare clipă a vieții ca și când ar fi ultima.

    c). Dar, tati, ce lucruri nu se mai întorc niciodată?

    1. Ți-aș spune, iubirea mea, că lucrul cel mai trist în viață este că nu poți opri timpul din mersul lui, nu are cale de întoarcere. Timpul trece prin noi, nu noi prin el! Nimic nu e mai de preț în viață decât ziua de azi, cu care nu te mai întâlnești niciodată!
    2. Apoi e cuvântul. Odată ce l-ai spus nu mai ai cum să-l iei înapoi, iar dacă prin cuvântul tău ai adresat un oarecare sentiment, să ai în vedere că el poate face fericit pe cineva, dar și să rănească grav pe altcineva.
    3. Șansa e ca timpul, nu se mai întoarce niciodată. Ea e ca trenul care trece doar o singură dată prin gară. Poți să urci sau să îl lași să plece, și plecat rămâne. În viață șansele nu se repetă, odată pierdute, pierdute rămân!
    4. Și ar mai fi ceva care pare nostim când pare nostim când este pus în dezbatere şi chiar nu se mai poate întoarce, sau pur și simplu nu ar trebui să existe și anume, Bătaia, pe care ți-au dat-o părinții atunci când erai mică, dacă ai fost obraznică. Desigur, a fost o bătaie mai mult simbolică, menită să te facă să înțelegi că, pe lângă da, ai voie există și nu ai voie. Mai putem vorbi de bătaia primită de la colegii de școală sau de la profesori și vecini. Ea poate fi dată drept corecție, dar este de fapt o atitudine brutală a unora certați cu legea și cu bunele maniere.Să nu uităm de bătaia din diverse familii, care, după ce toate argumentele sunt epuizate, este pusă în aplicare. Și este un lucru groaznic! Din păcate trăim într-o lume care este din ce în ce mai înclinată spre violență, de aceea tu trebuie să eviți orice conflict, să nu inițiezi sau să accepți niciun fel de violență, nici verbală, nici fizică. Dar, tati, ce lucruri nu trebuie să le pierzi în viață? Copilul lui tata, aş începe cu „Pacea”. E un lucru sfânt de care trebuie să ţinem cont la fel cum ţinem la propria noastră viaţă. Atâta timp cât avem pace, putem face orice: să iubim, să fim fericiţi, să admirăm natura şi toate creaţiile umanităţii pe această planetă, să creştem în siguranţă şi, la rândul nostru, să ne creştem propriii copii fără griji şi frică, fără teama că viaţa lor e în pericol. Dar cum de la încheierea celui de-al doilea război mondial încoace, mai precis din 1945, în lume, nu au mai existat decât 7 zile de pace totală, constatăm că pacea noastră este destul de fragilă, protejarea şi apărarea ei făcându-se cu mari sacrificii şi, paradoxal, doar prin înarmare!!!Alt lucru pe care nu trebuie să ţi-l pierzi în viaţă, este „Speranţa”, sau  nădejdea, cum spun unii. Fără speranţă în tine şi în viitorul tău, în tot ce interprinzi zi de zi, aproape nimic nu funcţionează. Sigur, ştiu că e cu neputinţă în viaţă să nu visezi, să vrei, să ştii tot, că ai vrea să ai tot ce îţi doreşti şi să fii pe placul tuturor. Ce poţi avea, totuşi, este speranţa că intr-o zi le vei înfăptui pe toate. Aşa suntem plămadiţi noi oamenii. Dacă mă gândesc, aş putea să-ţi spun că omul este o bucăţică de pământ în care Dumnezeu a sădit păcatul, iubirea şi speranţa. E cu adevărat o utopie!

      Al treilea lucru care nu trebuie pierdut este „Demnitatea Umană”. Deşi nu există în zilele noastre niciun document internaţional sau naţional care să vorbească despre drepturile fundamentale ale omului fără să consemneze dreptul la „demnitate”, încă mai există pe glob locuri unde acest drept este ignorat total. Aşa se întâmplă de exemplu în Coreea de Nord, unde această normă legală a fost pur şi simplu călcată în picioare şi unde practic nu mai există.

      În cele din urmă, dar nu ca ultimul lucru, este să îţi pierzi „Libertatea”, în toate formele ei. Am trăit în comunism şi am simţit pe propria piele, ce înseamnă să îţi pierzi libertatea. De altfel,  românii au trăit în perioada comunistă într-o mare închisoare – numită România – cu zidurile la graniţele ţării. Nu mi-aş mai dori acest lucru şi din fericire, bine că nu mai e posibil aşa ceva şi nu mai exista nici pentru mine, nici pentru copiii mei şi nici pentru semenii mei români. 

      Dar, tati, de ce e aşa dificil în viaţă să spunem semenilor noştri următoarele 4 sintagme: Te iubesc”, „Iartă-mă”, „Ajută-mă”, „Te respect”?

      Simplu!. Toţi ştim că fiecare dintre cele 4 sentimente exprimate verbal, deşi simple, semnifică implicare emoţională şi spirituală şi are legătură cu nivelul de educaţie al fiecăruia, cu empatia pe care o ai faţă de oameni, cu participaţia personală la dragostea faţă de cei dragi ţie, cu ataşamentul faţă de familie, prieteni, dascăli şi chiar pentru oameninecunoscuţi.

      Sigur, se ştie că foatrte multă lume foloseşte aceste cuvinte în scop oratoric, căci dau bine!?! Dar ele capătă greutatea doar când sunt spuse din suflet, cu inima plină de bucurie sau de tristeţe, în funcţie de siuaţii şi evenimente, dar şi de starea noastră emoţională de la acel moment.

      Foarte important este şi cui te adresezi cu asemenea cuvinte, ce importanţă au ele pentru tine, dar şi persoanele cărora urmează să le adresezi aceste sintagme. Una este să îi spui propriului tată,  mame, bunic, bunică, „te iubesc”, şi alta e să o spui unuia faţă de care te încearcă oarece sentimente extra-familiale. E important să nu spui aceste cuvinte dacă nu simţi cu adevărat acest sentiment, că nu ştii ce reacţii vei primi de la persoana căreia îi sunt adresate. Reacţiile sunt neprevăzute!

      De asemenea, este cât se poate de firesc să spui părinţilor „iartă-mă” dacă ai făcut o boacană, dar  cu totul altceva este vorba când, de exemplu, faci un accident oarecare, să zicem unul produs în traficul rutier, şi eşti nevoită să spui unui necunoscut tocmai acel msterios cuvânt „iartă-mă”. Este posibil ca pentru el scuzele tale să nu abă nicio valoare, ba chiar să îl irite şi să intri într-un lung si obositor conflict cu persoana aceea. Aşadar, atenţie!!!, când vorbeşti şi când taci, când rămâi într-un loc şi când te retragi în propria „ambasadă”, căci asta este cu adevărat o artă a existenţei fiinţe umane, o tactică de autoapărare.

      Ştii tati, mai am căteva întrebări pe care aş vrea să ţi le pun.

      Fetiţa mea, nu acum, pentru că din păcate sunt puţin obosit. De aceea îti cer un răgaz în continuarea dialogului nostru până săptămâna viitoare.

       

Articolul precedentUn rege care şi-a trădat ţara!
Articolul următorRahatul dulce, colorat, cu multe E-uri asortat!
Matematician şi fizician de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care aui contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze îin lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) au fost admiși în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.