Acasă Supliment Cultural In vino veritas, in aqua sanitas…Corespondență de la SGK (Dr. Sofia Gelman–Kiss,...

In vino veritas, in aqua sanitas…Corespondență de la SGK (Dr. Sofia Gelman–Kiss, muzicolog, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel – Netania)

43
0

Vița de vie însoțește cu o absolută fidelitate derularea istoriei,   ea face parte integrantă din cronologia etapelor de dezvoltare ale omenirii. Folosirea strugurilor datează din neolitic, fapt demonstrat prin descoperirea (în anul 1996) unui depozit  de vin, vechi de 7000 de ani, pe teritoriul actual al Georgiei.

Numeroase dovezi  sprijină aserțiunea potrivit căreia   mesopotamienii și egiptenii aveau plantații de viță de vie și dețineau măiestria producerii vinului. Filozofii greci preamăreau puterea vindecătoare a strugurilor-ca fruct – dar și a vinului rezultat din prepararea lor. De-a lungul multor secole, seva viței de vie s-a dovedit a fi folositoare pentru tratarea diferitelor boli, dar, rolul cel mai important îi va reveni când are să devină părtașa omului în diverse circumstanțe în a crea atmosferă propice … destinderii.

Vinul va însoți procesul creator al unor compozitori, se va furișa pe scenă uneori în spectacolele de operă, va face parte astfel din rechizitoriul teatrului; însă rolul său principal va fi acela de a înveseli consumatorii  în toate împrejurările. Este greu – dacă nu chiar imposibil-să încerci să conturezi un tablou exhaustiv al prezenței vinului în diversele aspecte legate de muzică, dar, pars pro toto, vom schița câteva momente semnificative în care ele apar concatenate.

Iată spicuirile :   un oarecare M. Loibl, franc-mason și el precum compozitorul, locuia la Viena  în apartamentul vecin cu Mozart de care îl despărțea doar un perete subțire. Liobl îl asista cu drag pe compozitor în orele sale de creație; în momentul în care auzea sunete muzicale îndărătul peretelui, își trimitea servitorul în pivnița plină cu vinul păstrat pentru prietenul său, spre a-i oferi plăcerea de a bea un pahar în toiul plăsmuirii. Numeroase scene ale operelor semnate de Mozart fac apel la prezența vinului sau a ipostazei sale mai rafinate, șampania; Osmin și Pedrillo cântă în duet despre Bacchus – în Răpirea din Serai. Don Giovanni cântă aria șampaniei sub fereastra uneia dintre cele multe iubite cucerite.  

Carl Maria von Weber scrie prima sa operă cu titlul Puterea dragostei și a vinului –ca atare, vinul prezintă interes în perimetrul creației compozitorilor…Giuseppe Fortunino Francesco Verdi îl îndeamnă pe Iago în opera Othello să cânte despre licoarea magică : „vinul bun nu este dăunător”; în actul întâi al operei La traviata când răsună celebrul duet interpretat de Violeta și Alfredo, toată lumea bea vin. Ultima operă semnată de marele maestru al epocii romantice, Falstaff este presărată cu divinul nectar. Este interesant de menționat faptul că Falstaff este singura operă bufă în repertoriul lui Verdi, celebrele drame muzicale parafate de personalitatea sa care figurează pe afișele teatrelor de pe mapamond, toate fac parte toate din categoria operei seria.

În tinerețe Verdi scrisese comedia O zi din viața unui rege a cărei reprezentație s-a soldat cu un adevărat eșec; atunci a hotărât să nu mai scrie muzică. Este perioada în care viața sa privată constituie o adevărată tragedie: soția sa, Margherita Barezzi, moare la vârsta de 26 de ani de encefalită după ce copii lor muriseră cu puțin timp înainte.   La insistența lui Antonio Barezzi–tatăl Margheritei–Verdi a acceptat să compună o operă pe libretul Nabucco iar premiera a fost un mare succes!

După o carieră lungă în care muzica sa răsună în configurații sonore tragice, ultima operă, Falstaff după piesa Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare încheie ciclul creator al compozitorului prin revenirea sa la comedie. În mozaicul lucrărilor muzicale cu text, se află și opusuri vocal-simfonice dedicate soliștilor, corului și orchestrei, fără ca ele   să dispună de regie și decoruri. Carmina Burana de pildă, este o cantată scenică–după definiția autorului, Carl Orff (fost compozitor german cunoscut pentru muzica sa educațională și de teatru.  Textul (în limba latină, franceză și germană) este alcătuit din 24 de poeme laice, seculare semnate de studenți ai secolului XI-XIII în Europa centrală. Culegerea de texte a fost descoperită în anul 1803 în mănăstirea Benedikbeuern. Soliștii–sopran, tenor și bariton–împreună cu corul, interpretează în acompaniamentul orchestrei textul amuzant ales, într-un stil particular conturat ce către Orff.

Printre alte titluri, se află și un poem dedicat pivniței (In taberna) unde, desigur subiectul principal este vinul. Atât despre vin, v-am prezentat câteva aspecte ale prezenței sale în lumea muzicii. Încheiem cu dictonul din titlu,  in vino veritas și îi vom adăuga o (altă) înțelepciune : in aqua sanitas…  

Sofia Gelman–Kiss (Dr. în Muzicologie, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel – Netania)

Alte articole ale autoarei Dr. Sofia Gelman–Kiss în Jurnalul Bucureştiului

 

 

 

Articolul precedentOchelarii un simplu accesoriu sau o reală necesitate?
Articolul următorRevoluția Franceză: Libertate, Egalitate, Fraternitate
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.