Vița de vie însoțește cu o absolută fidelitate derularea istoriei, ea face parte integrantă din cronologia etapelor de dezvoltare ale omenirii. Folosirea strugurilor datează din neolitic, fapt demonstrat prin descoperirea (în anul 1996) unui depozit de vin, vechi de 7000 de ani, pe teritoriul actual al Georgiei.
Numeroase dovezi sprijină aserțiunea potrivit căreia mesopotamienii și egiptenii aveau plantații de viță de vie și dețineau măiestria producerii vinului. Filozofii greci preamăreau puterea vindecătoare a strugurilor-ca fruct – dar și a vinului rezultat din prepararea lor. De-a lungul multor secole, seva viței de vie s-a dovedit a fi folositoare pentru tratarea diferitelor boli, dar, rolul cel mai important îi va reveni când are să devină părtașa omului în diverse circumstanțe în a crea atmosferă propice … destinderii.
Vinul va însoți procesul creator al unor compozitori, se va furișa pe scenă uneori în spectacolele de operă, va face parte astfel din rechizitoriul teatrului; însă rolul său principal va fi acela de a înveseli consumatorii în toate împrejurările. Este greu – dacă nu chiar imposibil-să încerci să conturezi un tablou exhaustiv al prezenței vinului în diversele aspecte legate de muzică, dar, pars pro toto, vom schița câteva momente semnificative în care ele apar concatenate.
Iată spicuirile : un oarecare M. Loibl, franc-mason și el precum compozitorul, locuia la Viena în apartamentul vecin cu Mozart de care îl despărțea doar un perete subțire. Liobl îl asista cu drag pe compozitor în orele sale de creație; în momentul în care auzea sunete muzicale îndărătul peretelui, își trimitea servitorul în pivnița plină cu vinul păstrat pentru prietenul său, spre a-i oferi plăcerea de a bea un pahar în toiul plăsmuirii. Numeroase scene ale operelor semnate de Mozart fac apel la prezența vinului sau a ipostazei sale mai rafinate, șampania; Osmin și Pedrillo cântă în duet despre Bacchus – în Răpirea din Serai. Don Giovanni cântă aria șampaniei sub fereastra uneia dintre cele multe iubite cucerite.
Carl Maria von Weber scrie prima sa operă cu titlul Puterea dragostei și a vinului –ca atare, vinul prezintă interes în perimetrul creației compozitorilor…Giuseppe Fortunino Francesco Verdi îl îndeamnă pe Iago în opera Othello să cânte despre licoarea magică : „vinul bun nu este dăunător”; în actul întâi al operei La traviata când răsună celebrul duet interpretat de Violeta și Alfredo, toată lumea bea vin. Ultima operă semnată de marele maestru al epocii romantice, Falstaff este presărată cu divinul nectar. Este interesant de menționat faptul că Falstaff este singura operă bufă în repertoriul lui Verdi, celebrele drame muzicale parafate de personalitatea sa care figurează pe afișele teatrelor de pe mapamond, toate fac parte toate din categoria operei seria.
În tinerețe Verdi scrisese comedia O zi din viața unui rege a cărei reprezentație s-a soldat cu un adevărat eșec; atunci a hotărât să nu mai scrie muzică. Este perioada în care viața sa privată constituie o adevărată tragedie: soția sa, Margherita Barezzi, moare la vârsta de 26 de ani de encefalită după ce copii lor muriseră cu puțin timp înainte. La insistența lui Antonio Barezzi–tatăl Margheritei–Verdi a acceptat să compună o operă pe libretul Nabucco iar premiera a fost un mare succes!
După o carieră lungă în care muzica sa răsună în configurații sonore tragice, ultima operă, Falstaff după piesa Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare încheie ciclul creator al compozitorului prin revenirea sa la comedie. În mozaicul lucrărilor muzicale cu text, se află și opusuri vocal-simfonice dedicate soliștilor, corului și orchestrei, fără ca ele să dispună de regie și decoruri. Carmina Burana de pildă, este o cantată scenică–după definiția autorului, Carl Orff (fost compozitor german cunoscut pentru muzica sa educațională și de teatru. Textul (în limba latină, franceză și germană) este alcătuit din 24 de poeme laice, seculare semnate de studenți ai secolului XI-XIII în Europa centrală. Culegerea de texte a fost descoperită în anul 1803 în mănăstirea Benedikbeuern. Soliștii–sopran, tenor și bariton–împreună cu corul, interpretează în acompaniamentul orchestrei textul amuzant ales, într-un stil particular conturat ce către Orff.
Printre alte titluri, se află și un poem dedicat pivniței (In taberna) unde, desigur subiectul principal este vinul. Atât despre vin, v-am prezentat câteva aspecte ale prezenței sale în lumea muzicii. Încheiem cu dictonul din titlu, in vino veritas și îi vom adăuga o (altă) înțelepciune : in aqua sanitas…
Sofia Gelman–Kiss (Dr. în Muzicologie, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel – Netania)
Alte articole ale autoarei Dr. Sofia Gelman–Kiss în Jurnalul Bucureştiului
